Judecătorii ieșeni au bătut obrazul Fiscului fiindcă blochează conturi fără explicații

Emil S. a reclamat Tribunalului că Administrația Județeană a Finanțelor Publice instituise poprirea asigurătorie asupra disponibilităților bănești din conturile sale fără să i se fi acordat posibilitatea de a da explicații și fără să i se ceară punctul de vedere la finalul inspecției fiscale, ale căror concluzii nici măcar nu îi fuseseră aduse la cunoștință. În plus, decizia Fiscului de blocare a conturilor sale nu fusese motivată în niciun fel.

Motivația reprezentanților Fiscului

I se comunicase doar că „s-a constatat pericolul să vă sustrageți de la urmărire sau să vă ascundeți ori să vă risipiți patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea”. În ce fel ar fi încercat Emil S. să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă banii, Fiscul însă nu mai menționase. În fața instanței, reprezentanții AJFP au precizat că optaseră pentru aplicarea măsurilor asigurătorii având în vedere valoarea creanței fiscale, în sumă de 211.011 lei. Suma era considerabilă, de unde și riscul ca debitorul să se sustragă executării. Emil S. putea accesa procedura de mediere sau facilitățile fiscale privind eșalonarea datoriilor, cazuri în care poprirea ar fi fost ridicată. Reprezentanții AJFP au adăugat că, pe parcursul inspecției fiscale, se identificaseră „fapte ale reclamantului care constituie indicii ale comportamentului său fiscal, precum și predispoziția acestuia de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor sale fiscale”. De asemenea, legea nu îi obligă pe inspectorii fiscali să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere atunci când urmează să se ia măsuri de executare silită sau când întârzierea luării deciziei ar pune în pericol executarea obligațiilor contribuabilului.

Neacordarea dreptului la apărare ar fi trebuit justificată

Judecătorii au fost de acord că Fiscul nu era obligat să asculte și părerea lui Emil S. Pe de altă parte însă, neacordarea dreptului la apărarea ar fi trebuit justificată în cadrul unui referat, obligatoriu prin chiar normele interne ale Fiscului. Or, referatul în cauză nu a fost prezentat instanței nici măcar la cererea expresă a judecătorilor. În cuprinsul deiziei de poprire a conturilor nu era menționat niciun element concret care să susțină afirmațiile referitoare la posibilitatea sustragerii de la urmărire sau la pericolul ascunderii banilor. „Absența motivării actului conduce la o imposibilitate vădită a oricărui organ cu atribuții jurisdicționale de a-i verifica legalitatea și temeinicia”, au subliniat magistrații. Mai mult, poprirea însăși este, conform legii, o măsură luată doar în cazuri excepționale. Or, în aprecierea judecătorilor, acest lucru ar presupune demonstrarea unei atitudini de rea-credință a debitorului și a faptului că pericolul de sustragere este unul concret și obiectiv. Fiscul nu prezentase nici măcar un indiciu dintre cele care îi convinseseră pe inspectori că nu există altă posibilitate de acțiune decât blocarea conturilor. Ca urmare, decizia de instituire a măsurii asigurătorii a fost anulată. Hotărârea Tribunalului nu este definitivă, ea putând fi contestată.

Publicitate și alte recomandări video