Jurnal de coronavirus: de vară
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 19.05.2021

Jurnal de coronavirus: de vară

Românii e deștepți

GALERIE
Radu Pavel Gheo
  • Radu Pavel Gheo
- +

Ăsta e un jurnal care se prelungește nepermis de mult.

Dacă mi-ar fi spus cineva în aprilie-mai că vara asta epidemia de coronavirus se va prelungi și va lua un nou avânt, poate că l-aș fi crezut – dar mai degrabă nu. Bănuiesc că nu am fost singurul optimist: cine s-ar fi gândit că în august, la două luni după ce virusul părea să slăbească, în România o să apară câte o mie de noi cazuri pe zi? Sau că granițele abia redeschise pentru români o să se închidă iar, una după alta? Dar uite că exact așa s-a întâmplat și concediile în străinătate, cărora românii abia ce în­cepuseră să le prindă gustul, au devenit o problemă de alegere restricționată – nu de bani, ci, aproximativ democratic, de națio­nalitate: ca și coronavirusul, res­tricțiile impuse de el nu fac selecție socială. Și-apoi parcă nu-ți vine să riști să pleci de acasă ca să nu știi în ce condiții te întorci, dacă n-o să sari din concediu direct în carantină sau, mai rău, o să rămâi blocat undeva în străinătate, printre și peste granițe.

Eu n-am îndrăznit: vara asta e o vară casnică. Vara virusului. Nu pot să nu mă gândesc că epidemia asta ne-a pus și la încercare, ne-a silit să ne testăm conștiința cetățenească, responsabilitatea, capacitatea de a acționa individual în numele binelui colectiv. Îmi vine să zic că am picat testul. Când mă uit la aglomerația de pe plajele Mării Negre, unde colcăie turiștii nas în nas cu coronavirusul și împart cu generozitate boa­la printre valuri și nisipuri, ce altceva să crezi? Când vezi cum minimul efort de a purta o mască ușoară e privit cu dispreț, ba chiar cu suspiciune, de atâția oameni, la ce te poți gândi? E ciudat, dar pe măsură ce numărul de infecții crește, parcă ar crește și numărul celor care nu „cred“ în coronavirus, al celor convinși că totul e o conspirație globală foarte bine pusă la punct, care urmărește să-i controleze și manipuleze pe oameni și să impună un regim autoritarist generalizat pe întreaga planetă. Ei bine, mult succes cu românii, adepții fervenți ai modei măștii sub bărbie!

Și, parcă pentru a-mi face în ciudă, avem o vară călduroasă, care s-ar fi potrivit perfect cu un litoral. E frustrant, mai ales că, dacă te uiți în jur, dincolo de jocul de-a masca, puține lucruri par să se fi schimbat în ultimele două-trei luni. Toate analizele responsabile spun că lu­mea se va schimba radical după această pandemie sau pe durata ei încă necunoscută, însă în locurile prin care trec schimbările nu se văd. N-au mai fost jocuri olimpice – nu-i nimic, oricum erau undeva departe, prin Japonia. Târguri de carte internaționale, festivaluri de teatru și film, concerte mamut – s-au anulat toate sau au trecut (cum au trecut) online, dar câtă lume merge la teatru, la târguri de carte? Trăim și fără ele sau, dacă ne zgândăre o nemulțumire vagă, dacă ni se pare că ne lipsește ceva, o alungăm repede, punem masca repede, o scoatem repede, viața merge înainte.

Altfel, litoralul românesc pa­re la fel de aglomerat și de scump ca în fiecare vară, poate și la fel de murdar. Pe strada mea trec în fiecare noapte mașini și motociclete turate la maximum, ca în fiecare vară. Între satul unde stau și orașul unde am stat se ridică nori de praf și pulberi de moloz: se dărâmă în ritm accelerat clădirile rămase în picioare ale celor câtorva hale și fabrici părăsite, betonul și fiarele sunt împinse și cărate cu camioane, iar în spate vin echipele de antreprenori și ridică bloc după bloc – vara asta pandemică am numărat vreo treizeci, dar în spatele lor se disting niște macarale care trebuie că fac și ele ceva treabă. Uite, undeva duduie economia. Pe marginea șoselei, slavă Domnului, se înșiră vânzătorii de pepeni roșii și galbeni, iar terasele sunt pline până noaptea târziu.

În fine, mai e un mic detaliu de vară pe care nu-l pot ignora: în magazine și în piețele producătorilor autohtoni merele au devenit mai scumpe decât bananele. E cumva de înțeles: anul ăsta, de la Oradea până la Focșani și de la Dăbuleni până la Suceava, bananele trebuie să se fi făcut cât bra­țul de om. Merele, mai slab. Asta e, nu le poți avea pe toate.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Spre 2024

Cătălin ONOFREI

Spre 2024

Spion rus ori doar simplu mercenar român, Ponta s-a activat şi a apăsat deja butonul roşu!

Filmuletul zilei

opinii

Zona de confort

Briscan ZARA

Zona de confort

E o poziţie în care am putea sta la nesfârşit, pe care o căutăm în momentele grele, o regretăm când o pierdem, dar pe care de multe ori o şi urâm pentru că nu ne oferă nimic deosebit. Cu toţii căutăm şi găsim această stare, fără ea e greu de trăit. Pentru că vrem sa ne simţim confortabil, liniştiţi, relaxanţi. Ca orice pe lumea asta însă, foarte rar recunoaştem când suntem într-o asemenea stare şi o apreciem extrem de puţine ori.

Familia românească în lumina datelor statistico-demografice

Ciprian IFTIMOAEI

Familia românească în lumina datelor statistico-demografice

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a stabilit ca pe data de 15 mai a fiecărui an să se aniverseze Ziua Internaţională a Familiei pentru a sublinia importanţa pe care comunitatea internaţională o acordă familiilor. La propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului şi a Patriarhiei Române, ziua de 15 mai a devenit zi de sărbătoare a familiei şi în România. Pentru anul 2021, Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, a propus ca temă de reflecţie „Familiile şi noile tehnologii”.

Trilogia. Ultimul capitol

Mihai DORIN

Trilogia. Ultimul capitol

Drama universităţilor româneşti în primele decenii ale regimului comunist nu era un subiect lesne de acceptat la începutul anilor ’90 de comunitatea academică. Istoricul Dănuţ Doboş a constatat acest decalaj dintre subiectul istoric şi receptori, preferând, pentru început să se adreseze publicului larg.

pulspulspuls

De ai noştri fug toţi ca dreacul de tămâie

De ai noştri fug toţi ca dreacul de tămâie

Nu ştim dacă aţi observat în ultimele zile cam cât de tare a decăzut Iaşul, odată cu penaliada marilor cârmaci liberali, dar haideţi să vă atragem noi atenţia la un aspect care poate v-a scăpat. 

Caricatura zilei

Descoperire științifică

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.