Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Alături de Poe şi Flaubert, Gogol a schimbat paradigma prozei romantice şi realiste. Fiecare frază gogoliană cuprinde un univers întreg. Dacă Dostoievski dilată realitatea până la halucinaţie, Gogol esenţializează ridicolul ei. Fraza lui e neaşteptat de vie, la fel de vie ca şi cea a lui Creangă, iar personajele, o, personajele…, Gogol e maestrul şi demonul lor.
*
Tatiana Tolstaia, una din strănepoatele lui Tolstoi, s-a născut în anul 1951, la Sankt Petersburg. A absolvit cursurile Universităţii din Sankt Petersburg, urmând o carieră academică internaţională. A obişnuit numeroase premii naţionale şi internaţionale, opera ei fiind tradusă în nenumărate limbi. Cartea care a impus-o în lumea literară a fost Zâtul: o carte formidabilă, la fel de insolită precum Grădina deliciilor lui Hieronymus Bosch sau alegoriile lui Arcimboldo, ce te cuceresc prin naivitatea şi coloritul lor. Unii au văzut în acest roman "o capodoperă postmodernă de talia Sufletelor moarte ale lui Gogol sau a Focului palid al lui Nabokov. "Tragic şi amuzant - cum îl caracterizează scriitorul american de origine rusă, Gary Shteyngart (Igor Semyonovici Shteyngart, născut la Sankt Petersburg) - Zâtul este un excepţional şi temerar portret al Rusiei, o naţiunea ce poartă blestemul conducătorilor săi şi binecuvântarea literaturii."
Zâtul Tatianei Tolstaia e un roman post-apocaliptic, în care lumea renaşte purtând semnele unor anomalii ereditare. Unii au creastă de cocoş, alţii codiţe de purcel sau solzi de peşte. Picioarele unora sunt zvelte, în timp ce picioarele altora se termină cu nişte gheare, ce pot sfâşia oricând semenii. Societatea e împărţită pe caste: mârzacii, clasa conducătoare, bogaţii adică, guguştiucii, marea masă umilită ca în perioada Rusiei feudale, şi degeneraţii, înhamaţi la sănii, care tropăie încălţaţi în nişte pâslari uriaşi pe străzile acoperite de troiene ale unui oraş transformat într-o ruină. Hrana de bază sunt şoarecii care mişună peste tot. E o lume decrepită a post-gulagului, strivită de talpa nevăzută a unui Feodor Kuzmici, care controlează orice mişcare din Zât.
"Şi iată că astăzi, într-o zi obişnuită, cea mai banală zi, cenuşie, mohorâtă, cu un viscol ameţitor, venit dinspre nord, care suflă şi-ţi strecoară praful de zăpadă de pe acoperişuri direct pe sub guler, răcindu-ţi spinarea, făcându-ţi barba sloi şi urechile roşii ca macul, într-un cuvânt din cele mai obişnuite, astăzi, astăzi s-a apropiat de Izba de Lucru o sanie din care au coborât nişte crainici înzorzonaţi cu centuri, pălării, manşete şi jartiere - numai Dumnezeu ştie ce nu aveau pe ei! - şi au anunţat: însuşi Feodor Kuzmici, slăvit fie-i numele, vă onorează izba cu vizita lui străluminată. Dar în Izba de Lucru, ce să vezi, în dimineaţa aceea se stinseseră toate sobele. Lucrătorii de noapte, fochiştii, în loc să pună aşchii pe foc şi să-l aţâţe, se îmbătaseră cu ruginţ, sau poate cu cvas, sau poate trăseseră pe nas prea mult afin de mlaştină - deşi asta e gândire personală - şi adormiseră. Cum au deschis ochii, s-au repezit la sobe, dar acolo nu mai era decât cenuşă rece şi până şi aceia se ridica prin hornuri."
După toată agitaţia apare şi mult temutul şi aşteptatul Feodor Kuzmici, un fel de preşedinte sau de ţar care domină această lume a sufletelor pe jumătate moarte, desprinsă şi ea parcă din povestirile lui Gogol. Înfăţişarea lui e ridicolă: Feodor Kuzmici, în faţa căruia tremură toată suflarea "Zâtului", îi ajunge lui Benedict până la genunchi. Benedict "privea ca prin ceaţă şi se minuna: Feodor Kuzmici nu era mai înalt decât Kotia, abia dacă îi ajungea lui Benedict până la genunchi. Doar că motanul avea nişte mânuţe mici, cu degete roz, în timp ce mâinile lui Feodor Kuzmici sunt de mărimea unor uşiţe de cuptor şi se agită tot timpul".
Feodor Kuzmici emite decrete, pictează şi scrie poveşti, povestiri şi chiar poezii, pe care guguştiucii, asemenea lui Benedict, au sarcina de a le copia în nenumărate exemplare şi a le afişa în pieţele publice.
Operele scrise de Feodor Kuzmici se dovedesc a nu fi scrise chiar de slăvitul Feodor Kuzmici. Ele sunt nişte fragmente ale marelor opere salvate după Cataclism şi depozitate în izba Marelui Conducător. Acolo găsim şi scrierile lui Shakespeare, Goethe, Puşkin, Lermontov, Osip Mandelştam, Block etc., etc.
Feodor Kuzmici e un impostor. Dar un impostor cu alură de Salvator al lumii. În spatele portretului dictatorului jubilează diavolul. Diavolul meschin al lui Sologub, dar şi diavolul lui Gogol.
*
Toţi vorbesc despre personajele lui Dostoievski, despre Tolstoi, despre Cehov, despre Bulgakov, de ce nu, Harms, mai nou, despre Sorokin şi Pelevin, despre Uliţkaia sau Tatiana Tolstaia, dar foarte puţini pomenesc de Gogol. Or, fără Gogol n-ar fi existat marea literatură rusă. Şi, îndrăznesc să afirm, n-ar fi existat nici realismul magic al lui Marquez. N-ar fi existat, probabil, nici Kafka, nici Canetti, nici Borges.
Alături de Poe şi Flaubert, Gogol a schimbat paradigma prozei romantice şi realiste. Fiecare frază gogoliană cuprinde un univers întreg. Dacă Dostoievski dilată realitatea până la halucinaţie, Gogol esenţializează ridicolul ei. Fraza lui e neaşteptat de vie, la fel de vie ca şi cea a lui Creangă, iar personajele, o, personajele…, Gogol e maestrul şi demonul lor.
"Madame Bovary sunt eu!" spunea.
Şi Gogol ar fi putut spune: "Cicicov sunt eu". După cum ar fi putut spune la fel de bine şi: "Korobocica şi Pliuşkin tot eu sunt". Dar pe Sabakievici şi pe Nozdreov unde i-ar fi lăsat? Dar pe atât de dulceagul şi searbădul Manilov?
Manilov era tot el?
*
Nu ştiu cum ar fi percepute astăzi, în contextul creşterii tot mai accentuate a mişcării feministe din Europa, ideile lui Maiorescu referitoare capacitatea femeilor de a conduce soarta lumii. Istoria secolului douăzeci a arătat că Maiorescu s-a înşelat în aprecierea sa. Să ne gândim doar la Margaret Thatcher şi Angela Merkel, la aceste două doamne de fier care au ştiut să ţină cursul istoriei în frâu, înclinând lumea după voinţa lor. Mai sunt şi altele, desigur, dar să nu intrăm în amănunte.
"Cum am putea într-adevăr să încredinţăm soarta popoarelor - scria Maiorescu - pe mâna unor fiinţe a căror capacitate craniană este cu zece la sută mai mică? Abia ajung astăzi creierii cei mai dezvoltaţi pentru a putea conduce o naţiune pe calea progresului şi prosperităţii materiale... Din 1.000 de căpăţâni măsurate a rezultat 1.410 grame greutate mijlocie la bărbat şi numai 1.250 la femei". Ideea aceasta a lui Maiorescu nu e nouă. Ea e aproape un truism în contextul secolului nouăsprezece. Înaintea lui Maiorescu s-a ocupat de această problemă frenologul Franz Joseph Gall. S-a dovedit însă că frenologia e o ştiinţă pur speculativă. Ea s-a dovedit a fi nocivă în perioada celui de-al doilea reicht. Dar asta-i deja o altă poveste...
Cert e că Maiorescu credea în superioritatea forţei masculine şi a misiunii ei istorice: "Cu cât înaintăm însă în civilizaţiune, cu atât rolul bărbatului devine mai greu, cu atât el trebuie să-şi muncească mai mult creierul ca să poată cuceri un loc în economia socială şi să fie în stare a-şi asigura existenţa şi viitorul familiei sale. El trebuie să mişte cultura, el să conducă sau să susţină statul, el să facă a înflori artele, el trebuie să lărgească câmpul ideilor, să înlesnească bunul trăi al omenirii prin descoperiri şi perfecţionări zilnice, aduse în sfera practică a vieţii, pe când femeia e redusă la un rol cu mult mai mărginit în mişcarea societăţilor culte. De aici, nici îndoială, diferenţa craniană".
Sondajele de opinii de astăzi îl contrazic amarnic. Iată ce spun bărbaţii astăzi pornind de la ideea că lumea ar fi condusă de femei: "Dacă ipotetic societatea ar fi condusă de femei, majoritatea bărbaţilor cred că aceasta ar fi orientată către frumos şi artă (59%) şi pacifistă (50%). Alte aspecte pozitive ar fi că acea societate ar avea un nivel ridicat de educaţie (46%), ar fi ecologistă/orientată spre sustenabilitate (42%), optimistă (40%), bine planificată, organizată (39%), dinamică, activă (38%), tolerantă, deschisă (38%), cu o calitate a vieţii ridicată (35%) Dar, în opinia bărbaţilor, o astfel de societate ar fi şi mai stresantă (25%), orientată spre plăcere şi succes imediat (23%), instabilă economic şi politic (21%), individualistă şi egoistă (18%)."
Şi iată şi opinia femeilor pe marginea acestei idei: "Femeile au o părere cu mult mai bună despre o societate condusă de ele, majoritatea apreciind că societatea condusă de ele ar fi orientată către frumos şi artă (77%), cu un nivel ridicat de educaţie (76%), bine planificată, organizată (72%), dinamică, activă (71%), optimistă (68%), cu o calitate a vieţii ridicată (66%), ecologistă/orientată spre sustenabilitate (64%), cu şanse egale pentru toţi (63%) şi pacifistă (59%)".
Nici în coşmarul cel mai negru, Titu Maiorescu nu şi-ar fi putut imagina că într-un viitor nu chiar foarte îndepărtat lumea va fi condusă de femei.
Dar de unde venea misoginismul său? De la incidentul şi aversiunea pe care o avea faţă de Veronica Micle? Vedea cumva hiperlucidul Maiorescu în femeie o formă fără fond?!
Nichita Danilov este scriitor şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
IMAGINEA ZILEI: fața occidentală a aeroportului Iași după ce s-a deschis marelui public
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |