Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Jurnal de lectură în vremea lui Covid-19

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

Alături de Poe şi Flaubert, Gogol a schimbat paradigma prozei romantice şi realiste. Fiecare frază gogoliană cuprinde un univers întreg. Dacă Dostoievski dilată realitatea până la halucinaţie, Gogol esenţializează ridicolul ei. Fraza lui e neaşteptat de vie, la fel de vie ca şi cea a lui Creangă, iar personajele, o, personajele…, Gogol e maestrul şi demonul lor.

*

Tatiana Tolstaia, una din strănepoatele lui Tolstoi, s-a născut în anul 1951, la Sankt Petersburg. A absolvit cursurile Universităţii din Sankt Petersburg, urmând o carieră academică internaţională. A obişnuit numeroase premii naţionale şi internaţionale, opera ei fiind tradusă în nenumărate limbi. Cartea care a impus-o în lumea literară a fost Zâtul: o carte formidabilă, la fel de insolită precum Grădina deliciilor lui Hieronymus Bosch sau alegoriile lui Arcimboldo, ce te cuceresc prin naivitatea şi coloritul lor. Unii au văzut în acest roman "o capodoperă postmodernă de talia Sufletelor moarte ale lui Gogol sau a Focului palid al lui Nabokov. "Tragic şi amuzant - cum îl caracterizează scriitorul american de origine rusă, Gary Shteyngart (Igor Semyonovici Shteyngart, născut la Sankt Petersburg) - Zâtul este un excepţional şi temerar portret al Rusiei, o naţiunea ce poartă blestemul conducătorilor săi şi binecuvântarea literaturii."

Zâtul Tatianei Tolstaia e un roman post-apocaliptic, în care lumea renaşte purtând semnele unor anomalii ereditare. Unii au creastă de cocoş, alţii codiţe de purcel sau solzi de peşte. Picioarele unora sunt zvelte, în timp ce picioarele altora se termină cu nişte gheare, ce pot sfâşia oricând semenii. Societatea e împărţită pe caste: mârzacii, clasa conducătoare, bogaţii adică, guguştiucii, marea masă umilită ca în perioada Rusiei feudale, şi degeneraţii, înhamaţi la sănii, care tropăie încălţaţi în nişte pâslari uriaşi pe străzile acoperite de troiene ale unui oraş transformat într-o ruină. Hrana de bază sunt şoarecii care mişună peste tot. E o lume decrepită a post-gulagului, strivită de talpa nevăzută a unui Feodor Kuzmici, care controlează orice mişcare din Zât.

"Şi iată că astăzi, într-o zi obişnuită, cea mai banală zi, cenuşie, mohorâtă, cu un viscol ameţitor, venit dinspre nord, care suflă şi-ţi strecoară praful de zăpadă de pe acoperişuri direct pe sub guler, răcindu-ţi spinarea, făcându-ţi barba sloi şi urechile roşii ca macul, într-un cuvânt din cele mai obişnuite, astăzi, astăzi s-a apropiat de Izba de Lucru o sanie din care au coborât nişte crainici înzorzonaţi cu centuri, pălării, manşete şi jartiere - numai Dumnezeu ştie ce nu aveau pe ei! - şi au anunţat: însuşi Feodor Kuzmici, slăvit fie-i numele, vă onorează izba cu vizita lui străluminată. Dar în Izba de Lucru, ce să vezi, în dimineaţa aceea se stinseseră toate sobele. Lucrătorii de noapte, fochiştii, în loc să pună aşchii pe foc şi să-l aţâţe, se îmbătaseră cu ruginţ, sau poate cu cvas, sau poate trăseseră pe nas prea mult afin de mlaştină - deşi asta e gândire personală - şi adormiseră. Cum au deschis ochii, s-au repezit la sobe, dar acolo nu mai era decât cenuşă rece şi până şi aceia se ridica prin hornuri."

După toată agitaţia apare şi mult temutul şi aşteptatul Feodor Kuzmici, un fel de preşedinte sau de ţar care domină această lume a sufletelor pe jumătate moarte, desprinsă şi ea parcă din povestirile lui Gogol. Înfăţişarea lui e ridicolă: Feodor Kuzmici, în faţa căruia tremură toată suflarea "Zâtului", îi ajunge lui Benedict până la genunchi. Benedict "privea ca prin ceaţă şi se minuna: Feodor Kuzmici nu era mai înalt decât Kotia, abia dacă îi ajungea lui Benedict până la genunchi. Doar că motanul avea nişte mânuţe mici, cu degete roz, în timp ce mâinile lui Feodor Kuzmici sunt de mărimea unor uşiţe de cuptor şi se agită tot timpul".

Feodor Kuzmici emite decrete, pictează şi scrie poveşti, povestiri şi chiar poezii, pe care guguştiucii, asemenea lui Benedict, au sarcina de a le copia în nenumărate exemplare şi a le afişa în pieţele publice.

Operele scrise de Feodor Kuzmici se dovedesc a nu fi scrise chiar de slăvitul Feodor Kuzmici. Ele sunt nişte fragmente ale marelor opere salvate după Cataclism şi depozitate în izba Marelui Conducător. Acolo găsim şi scrierile lui Shakespeare, Goethe, Puşkin, Lermontov, Osip Mandelştam, Block etc., etc.

Feodor Kuzmici e un impostor. Dar un impostor cu alură de Salvator al lumii. În spatele portretului dictatorului jubilează diavolul. Diavolul meschin al lui Sologub, dar şi diavolul lui Gogol.

*

Toţi vorbesc despre personajele lui Dostoievski, despre Tolstoi, despre Cehov, despre Bulgakov, de ce nu, Harms, mai nou, despre Sorokin şi Pelevin, despre Uliţkaia sau Tatiana Tolstaia, dar foarte puţini pomenesc de Gogol. Or, fără Gogol n-ar fi existat marea literatură rusă. Şi, îndrăznesc să afirm, n-ar fi existat nici realismul magic al lui Marquez. N-ar fi existat, probabil, nici Kafka, nici Canetti, nici Borges.

Alături de Poe şi Flaubert, Gogol a schimbat paradigma prozei romantice şi realiste. Fiecare frază gogoliană cuprinde un univers întreg. Dacă Dostoievski dilată realitatea până la halucinaţie, Gogol esenţializează ridicolul ei. Fraza lui e neaşteptat de vie, la fel de vie ca şi cea a lui Creangă, iar personajele, o, personajele…, Gogol e maestrul şi demonul lor.

"Madame Bovary sunt eu!" spunea.

Şi Gogol ar fi putut spune: "Cicicov sunt eu". După cum ar fi putut spune la fel de bine şi: "Korobocica şi Pliuşkin tot eu sunt". Dar pe Sabakievici şi pe Nozdreov unde i-ar fi lăsat? Dar pe atât de dulceagul şi searbădul Manilov?

Manilov era tot el?

*

Nu ştiu cum ar fi percepute astăzi, în contextul creşterii tot mai accentuate a mişcării feministe din Europa, ideile lui Maiorescu referitoare capacitatea femeilor de a conduce soarta lumii. Istoria secolului douăzeci a arătat că Maiorescu s-a înşelat în aprecierea sa. Să ne gândim doar la Margaret Thatcher şi Angela Merkel, la aceste două doamne de fier care au ştiut să ţină cursul istoriei în frâu, înclinând lumea după voinţa lor. Mai sunt şi altele, desigur, dar să nu intrăm în amănunte.

"Cum am putea într-adevăr să încredinţăm soarta popoarelor - scria Maiorescu - pe mâna unor fiinţe a căror capacitate craniană este cu zece la sută mai mică? Abia ajung astăzi creierii cei mai dezvoltaţi pentru a putea conduce o naţiune pe calea progresului şi prosperităţii materiale... Din 1.000 de căpăţâni măsurate a rezultat 1.410 grame greutate mijlocie la bărbat şi numai 1.250 la femei". Ideea aceasta a lui Maiorescu nu e nouă. Ea e aproape un truism în contextul secolului nouăsprezece. Înaintea lui Maiorescu s-a ocupat de această problemă frenologul Franz Joseph Gall. S-a dovedit însă că frenologia e o ştiinţă pur speculativă. Ea s-a dovedit a fi nocivă în perioada celui de-al doilea reicht. Dar asta-i deja o altă poveste...

Cert e că Maiorescu credea în superioritatea forţei masculine şi a misiunii ei istorice: "Cu cât înaintăm însă în civilizaţiune, cu atât rolul bărbatului devine mai greu, cu atât el trebuie să-şi muncească mai mult creierul ca să poată cuceri un loc în economia socială şi să fie în stare a-şi asigura existenţa şi viitorul familiei sale. El trebuie să mişte cultura, el să conducă sau să susţină statul, el să facă a înflori artele, el trebuie să lărgească câmpul ideilor, să înlesnească bunul trăi al omenirii prin descoperiri şi perfecţionări zilnice, aduse în sfera practică a vieţii, pe când femeia e redusă la un rol cu mult mai mărginit în mişcarea societăţilor culte. De aici, nici îndoială, diferenţa craniană".

Sondajele de opinii de astăzi îl contrazic amarnic. Iată ce spun bărbaţii astăzi pornind de la ideea că lumea ar fi condusă de femei: "Dacă ipotetic societatea ar fi condusă de femei, majoritatea bărbaţilor cred că aceasta ar fi orientată către frumos şi artă (59%) şi pacifistă (50%). Alte aspecte pozitive ar fi că acea societate ar avea un nivel ridicat de educaţie (46%), ar fi ecologistă/orientată spre sustenabilitate (42%), optimistă (40%), bine planificată, organizată (39%), dinamică, activă (38%), tolerantă, deschisă (38%), cu o calitate a vieţii ridicată (35%) Dar, în opinia bărbaţilor, o astfel de societate ar fi şi mai stresantă (25%), orientată spre plăcere şi succes imediat (23%), instabilă economic şi politic (21%), individualistă şi egoistă (18%)."

Şi iată şi opinia femeilor pe marginea acestei idei: "Femeile au o părere cu mult mai bună despre o societate condusă de ele, majoritatea apreciind că societatea condusă de ele ar fi orientată către frumos şi artă (77%), cu un nivel ridicat de educaţie (76%), bine planificată, organizată (72%), dinamică, activă (71%), optimistă (68%), cu o calitate a vieţii ridicată (66%), ecologistă/orientată spre sustenabilitate (64%), cu şanse egale pentru toţi (63%) şi pacifistă (59%)".

Nici în coşmarul cel mai negru, Titu Maiorescu nu şi-ar fi putut imagina că într-un viitor nu chiar foarte îndepărtat lumea va fi condusă de femei.

Dar de unde venea misoginismul său? De la incidentul şi aversiunea pe care o avea faţă de Veronica Micle? Vedea cumva hiperlucidul Maiorescu în femeie o formă fără fond?!

Nichita Danilov este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri