Jurnal în vreme de coronavirus (III)
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 19.09.2021

Jurnal în vreme de coronavirus (III)

GALERIE
pr Constantin Sturzu
  • pr Constantin Sturzu
- +

Când a început această criză, am avut sentimentul că retrăiesc acel însângerat decembrie 1989. Multe similitudini: izolare în casă pentru majoritatea populaţiei, teama de un duşman nevăzut, dar care face victime, incertitudini cu privire la viitor şi multă manipulare sau dezinformare. Diferenţa - minoră - e că atunci stăteam toţi cu ochii pe o singură televiziune, azi avem la dispoziţie o varietate de surse de (dez)informare. 

Pe măsură ce criza se adânceşte, asemănările se tot estompează. Atunci ieşeam sau speram să ieşim dintr-o epocă întunecată şi să putem respira în libertate, democraţie, prosperitate. Acum, pe zi ce trece, sesizez cum lumea devine din ce în ce mai convinsă că ne aşteaptă vremuri grele. Chiar şi glumiţele s-au mai rărit. Atunci creştea speranţa, acum ne plasăm parcă tot mai mult sub spectrul deznădejdii. Atunci creştea lumina, acum pare să ne cuprindă întunericul. Totul sună a neputinţă. Cu fiecare buletin de ştiri se aşteaptă o veste bună, un răspuns ferm la întrebarea: când va lua sfârşit această epidemie, când va reveni totul la normal? Sunt admirabile eforturile personalului medical şi ale tuturor celor implicaţi în prima linie a acestui front atipic! Dar şi ei se clatină. Cum altfel, oameni fiind? Fără credinţa în Dumnezeu va fi nu greu, ci imposibil de dus până la capăt bătălia în care toţi suntem angrenaţi.

***

Apropos de dorinţa tuturor de a reveni la viaţa de dinainte, la o viaţă "normală". Poate tocmai aici este şi blocajul duhovnicesc. E nevoie să înţelegem unde am greşit şi ce avem de schimbat fiecare pentru a păşi mai departe. Atunci când un cuplu, după un număr de ani de căsnicie, intră într-o criză mai serioasă ori pur şi simplu relaţia lâncezeşte, se naşte întrebarea: de ce nu mai e totul ca la început, ca în luna de miere? A rămâne fixat nostalgic pe o perioadă ce nu mai poate fi întoarsă este semn de neînţelepciune. Lucrurile trebuie luate ca atare. Criza oferă un necruţător diagnostic, dar şi şansa de a dobândi o dragoste mai adâncă decât cea de la început.

Tot aşa este şi în cazul "crizei generate de noul coronavirus". Nimic nu mai poate fi ca înainte. E primul lucru pe care trebuie să-l acceptăm. Dar cum poate arăta viitorul nostru depinde doar de (ne)pocăinţa din prezent. Dumnezeu ne aşteaptă să fim înţelepţi şi să lepădăm haina care se rupe tot mai mult cu fiecare zi. Avem nevoie de o haină nouă, nu de cârpeli. "Dă-mi mie haină luminoasă, Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină" (troparul de la slujba botezului).

Observ, cu multă durere, că nici măcar noi, cei ce ne numim creştini, nu facem în chip deplin această mişcare - dezbrăcarea de omul vechi, pentru a ne îmbrăca în cel nou (cf. Coloseni 3, 9-10). Precum Maria Egipteanca în Ierusalim de ziua Înălţării Sfintei Cruci, aşa şi noi ne tot străduim să intrăm în lăcaşul de cult, izbindu-ne însă ca de un zid nevăzut. Această femeie - care a trăit 17 ani în desfrânări ce nici nu pot fi rostite - a pus început bun când a recunoscut că păcatele ei s-au făcut ca un zid care o oprea de la a păşi pragul bisericii. Nu forţe oculte, nu mulţimea pelerinilor care dădeau năvală o ţineau afară. Din acest moment relatat de sinaxar viaţa ei s-a schimbat, având "chezăşia" Maicii Domnului. A luat apoi calea pustiei, calea sfinţeniei.

***

Un (aparent) paradox. Cei care se îngrijorează de faptul că ne împărtăşim din aceeaşi linguriţă, că sărutăm icoane sau sfinte moaşte nu se arată deloc îngrijoraţi de utilizarea telefoanelor mobile care, conform studiilor de specialitate, au mult mai mulţi microbi chiar decât capacul de la toaletă. Bancnotele, monedele, butoanele de la lifturi, cărucioarele de la supermarketuri sunt tot atâtea potenţiale pericole pentru sănătate. Dar aceste obiecte nu stârnesc patimi, nu fac valuri pe reţelele de socializare, nu sunt executate public la TV.

"Şi pe când Iisus vorbea, un fariseu Îl ruga să prânzească la el; şi, intrând, a şezut la masă. Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă. Şi Domnul a zis către el: Acum, voi fariseilor, curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie" (Luca 11, 37-39). Dacă şi pe Domnul L-au judecat, noi cine suntem să nu răbdăm ocară?

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Grand Slam, povestea unei himere

Nicolae GRECU

Grand Slam, povestea unei himere

Singurătatea lui Djokovic, în faţa fileului şi a lui Medvedev, a fost definitorie cu un game înaintea finişului, când dârzul reprezentant al unui neam de luptători, a izbucnit în lacrimi.

Filmuletul zilei

opinii

Etimologicale pescăreşti (IV)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (IV)

Seria consideraţiilor etimologice din sfera mai largă a pescuitului este continuată de câteva cuvinte româneşti importante referitoare la ambarcaţiuni.

Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

pr. Constantin STURZU

Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

La mijlocul primei luni a anului bisericesc prăznuim Înălţarea Sfintei Cruci. Istoric vorbind, această sărbătoare aminteşte de două evenimente: găsirea Sfintei Cruci la Ierusalim de către Sfânta Împărăteasă Elena şi înălţarea ei în văzul tuturor în acea zi, dar şi pe 14 septembrie 335, imediat după sfinţirea primei Biserici a Învierii Domnului, zidită de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, respectiv aducerea Sfintei Cruci înapoi în Ierusalim, pe 14 septembrie 630, după ce a fost recuperată de la perşi de către împăratul bizantin Heraclius.

Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

Democraţia liberală din Statele Unite ale Americii şi Anglia a fost influenţată pozitiv de impactul diverselor „religii ale raţiunii”, precum deismul sau teismul. Acestea au jucat un rol de mediator între sistemul socio-politic al teoriei raţionale a drepturilor naturale şi cel religios. Aceste noi religii seculare nu reprezentau decât contracţii instituţionale ale religiilor tradiţionale, născute prin acţiunea revoluţiilor franceză şi americană. 

pulspulspuls

O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

Apropo de congresul liberal cu alegeri de lider care bate la uşă, ce va fi de azi egzact într-o săptămână, cică printre unii liberalii mai vechi se vorbeşte că jocurile ar fi deja făcute, iar Cîţu ar avea deja cam două treimi din voturi de partea lui.

Caricatura zilei

PNDL3

Editia PDF

Bancul zilei

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.