Justiție în ritm de melc: Asistentă din Iași care a câștigat procesul, dar tot nu-și vede banii după cinci ani

Nu l-a primit, așa că a dat spitalul în judecată. A câștigat, dar spitalul nu a avut de unde plăti, așa că a cerut executarea silită. A obținut-o, dar spitalul a cerut suspendarea ei. În două luni, judecătorii au luat o decizie, dar nu se știe care e aceasta, pentru că pronunțarea este amânată constant. După un nou proces, femeii i s-a spus să mai aștepte, întrucât judecătorii sunt prea aglomerați.

Judecătorii au tot amânat să pronunțe decizia

În mai 2020, personalului medical implicați în acțiuni „în condiții de pericol deosebit” i-a fost promis un spor la salariul de până la 30%, acordat pe perioada stării de urgență și a încă trei luni după aceasta, respectiv pentru perioada 15 martie – 14 august. În această categorie de personal se încadra și Mihaela B., asistentă la Spitalul de Boli Infecțioase. Timpul a trecut, dar femeia nu și-a primit banii.

• Citiți și: Sporurile pentru personalul medical din perioada COVID încă stârnesc la Iași dispute aprinse, în instanță

Ca urmare, în iulie 2022, ea s-a adresat instanței, cerând sumele datorate, plus dobânda legală pentru întârziere. Procesul s-a prelungit până în octombrie 2023, dar nu pentru că spitalul ar fi luptat cu îndârjire în instanță. Dimpotrivă. Reprezentanții spitalului nu au depus nicio întâmpinarea la plângerea asistentei. Trei termene de judecată au trecut însă cu solicitarea a diverse acte, alte trei au reprezentat amânări ale pronunțării. În cele din urmă, magistrații Tribunalului au obligat spitalul să-i plătească asistentei sporul revendicat.

Proceduri de executare silită a Spitalului de Boli Infecțioase

Sentința a fost contestată de Spitalul de Boli Infecțioase. În fața Curții de Apel, reprezentanții unității medicale au arătat că ar plăti cu cea mai mare plăcere, dar nu au bani. Aceștia ar fi trebuit să vină din Fondul Unic de Asigurări de Sănătate, prin Casa Județeană de Asigurări de Sănătate. Aceasta era instituția ce trebuia să vireze efectiv banii, iar spitalul cerea chemarea sa în garanție. Cererea de apel a fost respinsă, pe considerente de procedură. Spitalul ar fi trebuit să cheme CJAS în garanție încă din prima fază a procesului, cea desfășurată în fața Tribunalului. Acum era prea târziu, așa că spitalul trebuia să plătească din banii proprii.

• Citiți și: Polițista agentă-șefă de la Iași plătită și pentru orele când mergea la sala de fitness, inclusiv cu spor de antenă. Proces penibil cu șefii săi

Pentru Mihaela B., nu avea propriu-zis importanță dacă banii urmau să-i vină din partea spitalului sau a CJAS. Decizia instanței a adus-o însă înapoi de unde plecase. Spitalul nu avea bani proprii pentru sporul COVID. Așa că asistenta a demarat procedurile de executare silită, la care Spitalul de Boli Infecțioase s-a opus. Cererea de suspendare a executării silite a ajuns pe masa magistraților Judecătoriei la jumătatea anului trecut. Un prim termen de judecată a fost stabilit abia pentru începutul lunii decembrie. La prima înfățișare, nu s-a judecat propriu-zis nimic, ci a fost acordat un nou termen, astfel încât Mihaela B. să afle motivele invocate de spital și să-și prezinte apărarea. Pe 20 februarie, la al doilea termen de judecată, magistrații erau edificați. Aflaseră ce susțin cele două părți, puseseră întrebările de care mai aveau nevoie pentru a lămuri neclaritățile, așa că au rămas în pronunțare.

S-a invocat supraîncărcarea instanţelor de judecată

În loc să-și pronunțe hotărârea însă, pe 7 martie judecătorii au anunțat că mai au nevoie de timp pentru deliberare și au amânat pronunțarea încă două săptămâni. Pe 4 aprilie, tot nu-și găsiseră timp pentru deliberare, așa că a mai urmat o amânare, de o săptămână. Conform Codului de Procedură Civilă, „în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile”. Codul nu impune însă un număr maxim de amânări. Teoretic, pot fi oricâte, doar să fie de maxim 15 zile. Pe 11 aprilie, o nouă amânare, până pe 25 ale lunii.

• Citiți și: Ca să vezi: se mai întâmplă să şi pierzi sporuri în instanţă, nu numai să câştigi! S-a întâmplat la DSP Iaşi cu „adaosul” COVID

De această dată, Mihaela B. și-a pierdut răbdarea. S-a adresat cu o plângere instanței superioare, Tribunalul, reclamând faptul că Judecătoria amână constant luarea unei decizii simple. Magistrații Tribunalului i-au dat dreptate pe fond, dar au găsit și explicația.

„În speţă, deși s-a dispus amânarea pronunţării de trei ori până la data înregistrării prezentei contestaţii şi de două ori ulterior, şi astfel s-ar putea aprecia că dura amânării pronunţării este una excesivă, se impune a se lua în considerare realitatea privind supraîncărcarea instanţelor de judecată, precum și volumul de dosare pe care instanţa învestită cu soluţionarea cauzei trebuie să îl gestioneze”, au arătat judecătorii.

Colegii de la Judecătorie erau sufocați de dosare. Pe 7 martie, când Mihaela B. avusese termen de judecată, același complet mai avusese de analizat 120 de alte dosare, în 8 ore de lucru. În medie, un dosar stătea în fața judecătorului doar 4 minute. Pe 21 martie, fuseseră chiar 145 de dosare. Multe dintre ele erau tot dosare aflate în pronunțare, anterioare cronologic celui al Mihaelei B. Nu se putea spune că amânările fuseseră excesive. Pur și simplu, judecătorii chiar nu avuseseră timp.

Plângerea Mihaelei B. a fost respinsă joi, asistenta fiind nevoită să aștepte în continuare. Vineri s-a desfășurat un nou termen de judecată al procesului privind executarea silită a spitalului. Pronunțarea a fost din nou amânată, pentru alte două săptămâni.

Publicitate și alte recomandări video