Kremlinul nu e de neînvins. Moldova și România au arătat asta

Toamna trecută am urmărit cu sufletul la gură ce s-a întâmplat la alegerile prezidențiale și la referendumul din Republica Moldova. Nu era prima dată când Kremlinul încerca să preia controlul – dar de data asta a făcut-o pe față, brutal, masiv, fără să mai simuleze „diplomația” sau să-și ascundă interesele în spatele unor idei despre „neutralitate” ori „valori tradiționale”.

Două obiective a avut Moscova în Republica Moldova în anul 2024: să pună mâna pe președinție și să oprească, cu orice preț, votul de la referendum care confirma parcursul european al Moldovei. Și pentru asta, rușii au făcut TOT.

Au curs sume uriașe dinspre Est către Republica Moldova. Se vorbește, cu argumente solide, de echivalentul a 1% din PIB-ul țării cheltuit pe operațiuni de influență. Asta înseamnă milioane de euro pompați în cumpărarea voturilor, manipulare, propagandă, campanii de fake news și susținerea logistică a unor „aliați politici” locali.

Au plătit peste 100.000 de oameni să voteze „cum trebuie”, adică aproape 10% din electoratul activ. Au închiriat zboruri charter din Moscova, Istanbul și Baku doar ca să aducă la Chișinău „votanți de rezervă”.

Au creat partide-fantomă și grupuri de influență care mimau opoziția, dar propagau exact mesajele dorite de ruși: că Europa dezamăgește, că România și NATO sunt pericolul, că Moldova trebuie „să nu se implice” – cu alte cuvinte, să accepte geopolitica trasată de Kremlin.

Iar cei care s-au opus au fost atacați și murdăriți public, prin tot arsenalul cunoscut de dezinformare. S-a lucrat agresiv, profesionist, fără scrupule.

Dar rușii au eșuat. Republica Moldova, în ciuda tuturor vulnerabilităților sale, a rezistat. Cu greu. Cu emoție. Cu efortul oamenilor simpli și al unor lideri care au ales curajul în locul confortului. Nu a fost o victorie spectaculoasă. Nu a fost cu artificii. A fost o victorie pe muchie, la limită. Dar a fost.

Moldovenii au ales Europa. Au ales un viitor, nu o resemnare. Au ales speranța în locul fricii.

Și, la scurt timp, a urmat România. Pe 18 mai, într-un peisaj electoral teribil de complicat, românii au avut de ales între o direcție democratică și o direcție periculoasă, încărcată de extremism, fake news și nostalgii autoritare. Și România a spus nu.

Atât de mult a deranjat Rusia acest rezultat încât, în disperare, liderul AUR George Simion a ajuns să acuze… Republica Moldova de fraudarea alegerilor prezidențiale din România. O țară întreagă, pusă la zid pentru că românii nu au votat așa cum își doreau ei. Este o afirmație nu doar falsă, ci profund jignitoare pentru cetățenii de peste Prut – aceiași cetățeni pe care Simion pretindea că vrea să-i „unească”. Dar, ca de obicei, atunci când nu câștigă, rușii nu caută vinovați în oglindă, ci înspre Vest. Pentru că atât cât îi duce căpățâna.

Două maluri de Prut. Două voturi. Două NU-uri clare către Kremlin.

Însă Moscova niciodată nu acceptă înfrângerile. Și, de obicei, se întoarce mai agresivă, mai determinată și mai perfidă.

Următoarea bătălie se va da pe 28 septembrie, la alegerile parlamentare din Republica Moldova. Acolo va fi miza reală. Pentru că, dacă nu au reușit să captureze Președinția, rușii vor încerca să controleze Parlamentul. Și, prin el, întreaga țară.

În Republica Moldova, Parlamentul e totul. E instrumentul prin care se pot bloca reformele, justiția, apropierea de UE. E locul unde Moscova vrea acum să-și planteze oameni loiali și disciplinați. Și vor folosi din nou totul: bani, presiune, minciuni, alianțe toxice, oameni care vorbesc frumos în timp ce-și ascut cuțitele.

Aici intervine România. Pentru că Republica Moldova nu e „o țară vecină”. Este familia noastră istorică, spațiul nostru comun de limbă, cultură și destin.

Dacă Republica Moldova cade în septembrie, nu va fi doar o înfrângere electorală. Va fi o fractură geopolitică. Un Chișinău sub influența Kremlinului ar însemna o vulnerabilitate strategică pentru întreaga regiune, o poartă deschisă pentru destabilizare în România, în Ucraina și în restul Europei de Est.

Nu ne putem permite luxul pasivității. Ce putem face? Să fim activi. Să informăm. Să ne susținem prietenii și partenerii de peste Prut. Să demontăm public minciunile. Să sprijinim organizațiile care monitorizează alegerile. Să vorbim cu rudele și prietenii din Moldova. Să le spunem că nu sunt singuri. Să nu ne fie rușine să fim de partea bună a istoriei.

Pentru că da – Kremlinul va face TOT. Dar victoria sau înfrângerea nu depind doar de ei. Ci de noi. De cât de mult ne pasă. De cât de prezenți suntem. De cât de vigilenți și săritori vom fi.

Republica Moldova a arătat că Rusia nu e de neînvins. România tocmai a confirmat. Mai rămâne un singur hop, cel mai important. Iar dacă ne pasă cu adevărat de viitorul nostru comun, îl vom apăra împreună.

Publicitate și alte recomandări video