anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

miercuri, 15.07.2020

La acasa mea (I)

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

M-am transferat în 1986 în satul natal, Tomeşti, judeţul Iaşi, cu ajutorul unei pile babane, anume primul secretar de partid de la judeţeana Iaşi, pe nume Neculai Ibănescu. Transferul s-a făcut din judeţul Bacău, comuna Răchitoasa. Trebuie spus că pe vremea aceea a te transfera dintr-un judeţ în altul era mai greu decât a te aburca pe Chomolungma - Mama Universului, cum a reuşit Sir Nu Ştiu Cum. Legarea de post a profesorilor, a medicilor sau a altor „specialişti” era mutatis mutandis un fel de legare de glie a iobagilor din alte vremuri. „Esploatatorii” din anii aceia, cum pronunţa Ceaşcă, ai cad(av)relor didactice erau chiar cadrele de partid. Lucrurile s-au întâmplat în felul următor.

Dar mai întâi trebuie să spun că, în decursul celor 7 (şapte, of!) ani cât am răspândit lumina ştiinţei de la catedrele de placaj din comuna Răchitoasa, am încercat pe diverse căi să mă transfer la acasa mea, vorba Nestănescului: cereri, memorii, audienţe, pile şi piluţe puse de neamurile cât de cât influente din familionul meu. Fără folos. Cred că m-au îmbătrânit cu câţiva ani acele petractări bizantine în stilul epocii. Am ajuns să o „mobilizez” şi pe mama, ca să mergem împreună în audienţă la madam Murgoci, inspectoarea şefă de la Inspectoratul de învăţământ Iaşi. Ba, mai mult, am trimis-o pe mama s-o abordeze cu rugăminţi pe respectiva inspectoare la ieşirea acesteia din apartamentul ei din Copou. Vai de capul mamei! O fiinţă atât de modestă, de la locul ei şi de atâta bun simţ, că ar fi putut alimenta cu cumsecădenie şapte trenuri de navetişti, plus Parlamentul. O să spuneţi că e mama mea şi de aceea... Ei, bine, nu! Chiar aşa e! Nu scap nici azi de sentimentul de ruşine pentru această faptă.

Ruşine-ruşine, dar eram şi supraîncărcat cu ambiţie ca o baterie de laptop - trebuia să ajung cu postul acasă şi gata! Aşa că îmi orientam toate eforturile în acest scop, precum răsărita (aşa s-a numit floarea soarelui până la o vreme pe la noi) se orientează cu încăpăţânare spre soare. Poate că metafora vi se pare prea bătătorită (este!) şi deplasată, dar pentru mine casa a fost şi este Sfântul Soare!

{i iată cum s-a întâmplat că soarele cu pricina a venit şi pe uliţa mea. Îmi băteam capul cum să intru în graţiile inspectoriale murgociene, când o întâmplare a avut rolul esenţial, aşa cum scrie în cărţile de popularizare a ştiinţei, cum că marii savanţi descoperă din întâmplare gămălia de la ac sau capacul de la closet. Printre rudele care făceau front comun să mă ajute cumva era şi nana Ileana, una dintre surorile mamei. Spre mirarea mea, nana (îi spun aşa pentru că ea m-a botezat) mi-a spus la un moment dat: „Radule, las' că am să te ajut eu!” Să spun drept, nu aveam nici o încredere că mă poate ajuta: o bătrână, casnică, bună, dotată cu o doză mare de inocenţă (aşa mi se părea!), dar fără ceea ce se chema pe atunci P.C.R. - adică Pile, Cunoştinţe şi Relaţii.

Nana Ileana locuia în Tătăraşi, pe strada Doctor Savini, într-o casă rămasă nedemolată prin hazard între blocurile construite prin anii '70. Peste drum, într-un bloc, locuia o doamnă bolnăvicioasă şi tare miloasă. Cele două, doamna bolnăvicioasă şi nana Ileana, vorbeau ca între vecine. Se mai păstra pe atunci statul pe trotuar, pe scări sau pe palier şi vorbitul cu sacoşele în mână până ce se ardea mâncarea uitată pe foc sau până la uitarea sinelui. Trăncănitul acesta era, fără îndoială, de sorginte ţărănească, de pe hudiţă sau de peste gard. Oricât strâmbă din nas intelectualii subţiri, oamenii astfel „relaţionau”, cum se spune mai nou. Astfel se simţeau mai apropiaţi, mai oameni, cu sufletul mai uşor. Cum spune Zinaida Bolboceanu într-un cântec: „N-am venit aici să beu/ Am venit ca să mă ieu”. Da, astfel nana Ileana şi vecina bolnăvicioasă „se luau” şi mai uitau de cele rele, umplându-şi sufletele cu cele bune. Dar, scuzaţi, m-am întins prea mult.

Nana creştea iepuri în mica ei curticică înconjurată de blocuri. Doamna Ibănescu, căci aşa o chema pe vecina bolnăvicioasă (aţi ghicit, e vorba de soţia secretarului de partid pomenit la început), aducea iarbă la iepuri, cu această ocazie discutând de una, de alta cu nana Ileana. Ca să vă faceţi o idee despre ce fel de om era doamna Ibănescu, vă pot spune că tare se mai mâhnea, când vedea cum iepuroii săreau pe iepuroaice pentru copulaţie, cum spun oamenii de ştiinţă, pentru mârlit, coţopenit, regulat şi alte cuvinte şi expresii din frumoasa noastră limbă, cum spun oamenii ca mine şi ca dumneata, iar mârlanii spun... ca mârlanii.

Buuun! Printre altele, nana Ileana i-a povestit doamnei Ibănescu, că are un nepot (ăsta eram eu), care... aşa şi pe dincolo. În anul acela, 1986, Neculai Ibănescu a ajuns prim secretar la judeţeana de partid Iaşi. N-a stat în funcţie decât un an. A avut ghinionul să „prindă” revolta studenţilor de la Iaşi din 17 februarie 1987. A luat el toate „măsurili”, cum zicea Ceaşcă, împreună cu Miliţia şi Securitatea, a transformat în presă revolta în „manifestaţie pentru pace şi prosperitate”, chiar a dat apă, lumină şi căldură la studenţi, dar tot a fost schimbat pe linie politică. Însă, după cum era obiceiul, partidul nu-şi arăta niciodată slăbiciunile şi scăderile, aşa că l-au mutat pe Ibănescu într-un post mai mare la Bucureşti - viceprim ministru al Consiliului de Miniştri. Apoi l-au schimbat din nou, după numai un an, într-un post mai mic - Ceauşescu i-a reproşat nu ştiu ce pe linie financiară. Probabil că l-a „săpat” cineva şi i-a pus în cârcă „nerealizărili” din ultimii ani ceauşini. Dar a fost norocul lui că l-au schimbat. L-a prins Decembrie '89 într-un post neînsemnat şi, astfel, nimeni nu s-a „luat” de el, putând să-şi mănânce apoi pensia babană liniştit. Lasă că nici de alţii nu s-au „luat”. De pildă, Maria Ghiţulică, zisă Ghiţulica, ultimul prim secretar de la Iaşi şi-a încheiat viaţa tihnit, într-un apartament de lux, cu soţul prosper om de afaceri. Şi câţi ca ea! (Continuarea în ediţia de mâine a Ziarului de Iaşi)

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alegeri în Europa

Lucian DÎRDALA

Alegeri în Europa

În ultimele săptămâni am avut ocazia să ne reacomodăm cu procesele electorale, în câteva state-membre ale Uniunii Europene. Este vorba de cel de-al doilea tur al alegerilor locale din Franţa, scrutinul parlamentar din Croaţia, turul decisiv de la prezidenţialele poloneze şi, în fine, votul pentru legislativele regionale din Galicia şi Ţara Bascilor (Spania).

Filmuletul zilei

opinii

Cultura de supermarket

Florin CÎNTIC

Cultura de supermarket

Tsunamiul de RIP1-uri care a invadat Facebookul odată cu trecerea în veşnicie a talentatului şi prolificului compozitor de muzică de film, Ennio Morricone, mi-a readus în minte graniţa fragilă care separă arta autentică de entertainment.

Instant (II)

Radu PĂRPĂUȚĂ

Instant (II)

Pe fereastră aud slujba de la biserică. Preotul se roagă pentru poporul român. Foarte bine. Dar se roagă separat şi pentru „conducătorii noştri”, pentru „mai marii oraşelor şi satelor”. Oare de ce? Înţeleg, aşa e protocolul. Dar protocolul e prost, de urzeală bizantină.

Precariatul

Ioan MILICĂ

Precariatul

Din categoria cuvintelor aflate în uz fără a fi prinse în dicţionarele limbii române actuale, vă  invit să ne oprim asupra unui neologism plastic şi sugestiv pentru vremurile în care trăim: precariat. 

pulspulspuls

Vă mai amintiţi ce spunea nea Drac Nea despre Peni Hill şi SIE? Iaca un mic şpil!

Vă mai amintiţi ce spunea nea Drac Nea despre Peni Hill şi SIE? Iaca un mic şpil!

Caricatura zilei

Prelungire

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.