La Casvana se afla cel mai batrin stejar din Romania

Multe asezari romanesti isi leaga numele de intimplari pierdute in istorie, intimplari transmise pina in ziua de astazi din generatie in generatie. Devenite, peste timp, adevarate legende, aceste intimplari sint povestite si astazi, cu respectul cuvenit istoriei neamului, la gura sobei sau in zilele de sarbatoare, de catre batrinii satului. Intr-o asezare precum este comuna suceveana Casvana, unde obiceiurile sint pastrate cu sfintenie si costumele populare fac parte din garderoba fiecarui satean, astfel de legende sint scrise cu litere nemuritoare in cartea de istorie a asezarii. Iar aceste legende s-au nascut in jurul unui stejar, cel mai batrin din Romania, stejar in care se afla radacinile de singe ale casvanenilor.
"Cind cineva rupe vreo creanga din stejar, in Saptamina Mare, curge singe"
Drumet prin Casvana, nu poti trece fara sa nu observi, nu departe de centrul comunei, un stejar impunator. Nu prin grosimea trunchiului (o circumferinta de circa 20 de metri la baza) sau prin inaltime (de aproximativ 40 de metri) ci impunator prin felul aparte in care se inalta spre cer, ca un batrin care vrea sa-si apere nepotii, casvanenii. "Acest stejar are o legenda mult mai veche decit Stefan cel Mare, de prin secolul XIII, cind a fost marea invazie tatara. Se spune ca atunci, un grup de tatari scapat pe valea piriului Casvana, a ajuns pe locul stejarului, care este amplasat la un bot de deal si unde satenii credeau ca se pot apara foarte usor", ne-a povestit directorul scolii din Casvana, Gheorghe Pitu, cel care cunoaste cel mai bine istoria asezarii. Ca de obicei, in acele vremuri vechi, femeile, batrinii si copiii s-au retras din calea tatarilor, ascunzindu-se in paduri. In sat au ramas doar barbatii in putere care au incercat sa-si apere agoniseala in fata cotropitorilor. Dar, dupa cum ne-a povestit Gheorghe Pitu, "razboinici vestiti, tatarii i-au invins repede si au plecat in drumul lor. Cind au venit copiii, batriniii si femeile din padure au gasit toate trupurile barbatilor lor reci. Deoarece era greu sa le duca pe toate pina in cimitir, au sapat un sant si le-au pravalit pe toate acolo, acoperindu-i si tinind minte locul ca fiind cel in care vitejii satului si-au dat viata pentru apararea asezarii. Se spune ca din trupurile lor a crescut acest stejar iar in acest stejar sint toti stramosii nostri si cind cineva rupe vreo creanga, in Saptamina Mare, curge singe. Legenda a trecut din om in om, din veac in veac si stejarul s-a pastrat ca simbol al vitejiei locuitorilor". E greu de crezut ca din trupul copacului curge singe, chiar si in Saptamina Mare. Dar nimeni, in semn de respect, nu a rupt vreodata o creanga din copac in cele sapte zile. Ceea ce a facut sa dainuie si legenda.
Stefan cel Mare a dat numele comunei
Stejarul mai are inca o legenda, care este legata de momentul in care s-a dat numele comunei. "Cea de a doua legenda se leaga de domnia lui Stefan cel Mare care, dupa batalia de la Podul Inalt, ajungind la Daniil Sihastru, s-a intors spre Suceava si a ales un drum laturalnic, prin Casvana. Ajungind cam prin dreptul bisericii de astazi s-au auzit deodata trimbite. Ostasii, nedumeriti, au luat imediat pozitii pentru a-si apara domnitorul. Insa nu venea nimeni sa-i atace. Au coborit si s-au oprit in vale, in dreptul stejarului unde, in loc sa apara razboinici, spre linistea ostenilor, au aparut trei baci care au venit sa se inchine domnului si l-au rugat sa mai zaboveasca putin. Stefan a acceptat iar bacii au plecat la stina de unde s-au intors cu niste casi uriasi pe care i-a admirat toata lumea si de care s-a mirat toata lumea, zicind <Marite Doamne, ce cas avan (n.r. – mare)>. Au urmat intrebarile si raspunsurile satenilor ca acei casi au fost facuti in vana, la care domnitorul a spus <Sa fie numele acestor meleaguri Casvana>. Legenda mai spune ca din cei trei casi s-au saturat toti ostenii, mai multi de o suta", ne-a povestit Gheorghe Pitu. Tot el ne-a spus ca stejarul este cunoscut din 1240-1250 si este cel mai vechi arbore din Romania. Este protejat si ingrijit de sateni, neavind nici un ram uscat. In lunga sa viata, de peste 600 de ani, stejarul a trecut si prin momente mai putin placute, dupa cum ne-a spus Gheorghe Pitu: "Acum 60-70 de ani, vecinul stejarului isi tinea porcii in scorbura imensa care exista in stejar. Dar stejarului i-a revenit tineretea, s-a ingrosat scoarta si a astupat scorbura". Acea astupare a scorburei a fost un semn pentru sateni ca stejarul trebuie protejat si tratat cu respect. Nu numai pentru ca a vazut sase secole de istorie ci si pentru ca are in radacini singele stramosilor satenilor din Casvana. (Tiberiu AVRAM)
top Local News

Publicitate și alte recomandări video