La ce e bun sexul într-o relație – Răspunsul unui reprezentat al Mitropoliei Iași

Adevăratul rost al relațiilor trupești se dezvăluie când cei doi, bărbatul și femeia, primesc har și binecuvântare spre a se adânci în iubire, în unire și în cunoaștere reciprocă. Unirea trupească susține și întărește comuniunea celor doi. Vechiul Testament folosește pentru relațiile trupești verbul a cunoaște. Spre exemplu, „a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, și ea, zămislind, a născut pe Cain” (Facerea 4, 1). Așadar, sexualitatea îi ajută pe cei doi să se descopere, să se apropie, să se dăruiască unul altuia. Pe măsură ce relația se înduhovnicește, iar dragostea se îndumnezeiește, sexualitatea, în chip firesc, nu mai devine o preocupare, poate chiar să dispară din viața cuplului.

Este puțin conștientizată dimensiunea ascetică a sexualității maritale. Slujba Cununiei nu e momentul în care se dă „liber pentru sex”. Ci, precum spune și Sfântul Ioan Gură de Aur, corabia sexualității, atât de agitată de valurile acestei lumi, primește adăpost în portul binecuvântat al Nunții. Căci „din cauza desfrânării, fiecare să-și aibă femeia sa și fiecare femeie să-și aibă bărbatul său” (I Corinteni 7, 2). Nu doar monahul care a depus votul fecioriei, ci și cel căsătorit are de dus o luptă cu pulsiunile sexuale. Din perspectiva luptei cu patima trupească, se crede că le este mai greu celor din cinul monahal, decât celor căsătoriți. Cei din urmă tot ar mai avea, chiar respectând posturile, momente în care mai pot scăpa de „tensiunea sexuală”. Dar lucrurile pot fi văzute și din alt punct de vedere, prin analogie cu înfrânarea pântecelui. Uneori, poate fi mai ușor a ține un post aspru, fără să mănânci nimic, decât a gusta câteva ceva, însă mereu până la limita sațiului. Cei căsătoriți, respectând posturile și celelalte momente în care nu pot avea relații trupești, au o lucrare ascetică cu nimic mai ușoară decât a celor ce nu au parte deloc de mângâierile trupești ale căsniciei.

În orice caz, fecioria nu este doar lucrarea monahilor și a celor necăsătoriți, ea nu este sinonimă cu absența „vieții sexuale”. Fecioria, ca desăvârșire duhovnicească și unire deplină cu Dumnezeu, este o stare către care sunt chemați și cei căsătoriți. Căci, în Împărăția Cerurilor, oamenii „nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii din Ceruri” (Marcu 12, 25). Iar căsătoria, incluzând sexualitatea, este o cale către Împărăție. Prin har dumnezeiesc, se potolesc pornirile trupești, iar atracția dintre soți se spiritualizează tot mai mult. Despătimirea este deplină atunci când, în viața de cuplu, își face loc dumnezeiasca tandrețe: „Tandrețea este un cuvânt asupra căruia trebuie să ne aplecăm cu foarte mare atenție, dintr-un motiv precis: își păstrează neștirbit proprietatea. Dumnezeu a păstrat cuvântul acesta în chip miraculos, ca pe cei șapte tineri din Efes, pentru a da mărturie la acest sfârșit al veacurilor de halul în care am ajuns să-i dezintegrăm semantic suratele (iubire și dragoste)” (Monahul Daniel Cornea, Sexualitatea. O privire din tinda Bisericii, Editura Christiana, București, 2018, p. 61). (Va urma)

Publicitate și alte recomandări video