Vocabularul WEF conţine câteva sintagme obligatorii: sustenabilitate, un viitor „net-zero” (e vorba de eliminarea completă a emisiilor de Carbon) obiectiv pentru care s-a spus la Davos ar trebui cam $3,5 trilioane pe an în plus peste ceea ce se cheltuieşte acum şi, nu putea desigur să lipsească incluziunea, cu paritatea de gen şi diversitatea etnică. Cei care trebuie să decidă în privinţa celor $3,5 trilioane pe an suplimentare, adunaţi la Davos, guvernanţi sau corporatişti, nu ar avea de ce să fie neapărat reticenţi, la urma urmei cheltuiesc, vorba doamnei Thatcher, „banii altora”. Pentru că în marile corporaţii spiritul antreprenorial este în bună măsură extinct, sunt conduse de corporatişti, plătiţi cu milioane sau chiar zeci de milioane pe an, protejaţi de „golden parachutes” (prevederi prin care li se dau prin contract compensaţii financiare generoase atunci când sunt daţi afară), puşi în funcţie de alţi corporatişti, ca Larry Fink, CEO BlackRock (un fond de investiţii care gestionează fonduri de $10 trilioane), care face parte din Board-ul WEF. Problema e că, în condiţiile datoriilor publice explodate (Statele Unite, unde datoria publică a ajuns la $31,5 trilioane, au ajuns să plătească $520 miliarde pe an doar serviciul datoriei), banii sunt tot mai greu de găsit.

La reuniunea din acest an au fost menţionate şi o serie de „instrumente” utile în ampla operaţiune de inginerie socială despre care a vorbit şi a scris Karl Schwab, „Marea Resetare”, care ne readuce în minte retorica de la noi, dinainte de 1989, privind crearea „omului nou”. De pildă Yuval Harari a vorbit despre necesitatea de a face transferul de la realitatea fizică biologică, la cea virtuală (metaverse), cu sprijinul guvernelor şi al organizaţiilor internaţionale. Într-un videoclip promovat de WEF se vorbeşte despre „rescrierea codului vieţii” şi despre nişte „ochelari” care ţi-ar putea permite să nu mai vezi ceea ce nu îţi place, „persoane sau gunoaie”!, în timp ce Albert Bourla, CEO Pfizer, a menţionat o „pastilă electronică”, care ar fi fost aprobată de FDA, un chip introdus într-o tabletă pentru a semnala dacă ai luat sau nu tableta şi te-ai conformat astfel tratamentului prescris.

Dar dacă e să ne întoarcem la marea temă a Davosului, acum când cel puţin pe moment pandemia a trecut pe planul doi, nu şi controversele privind eficacitatea vaccinurilor şi a restricţiilor dure impuse cu acest prilej, obiectivul „net-zero” nu numai că este imposibil de obţinut, chiar dacă Occidentul ar decide să se sinucidă economic, pentru că în cazul Chinei, emisiile sunt cu 60% mai mari decât cele cumulate ale Statelor Unite şi Europei, iar dacă mai luăm în calcul şi India, procentul creşte spectaculos, dar nu este deloc clar că aceste emisii sunt de vină pentru schimbările climatice. Asta dacă asculţi oamenii de ştiinţă care nu mai sunt dependenţi de granturi de finanţare şi nu mai sunt afectaţi de respingerea lucrărilor în reviste de specialitate dacă se abat de la linia discursul oficial catastrofic. Deocamdată datorită acestui supliment de CO2, suprafaţa verde de pe Terra a crescut în ultimele decenii cu 15 procente, dar sigur despre asta nu se vorbeşte.

Interesant este că în acest an criticile la adresa Davosului nu au venit doar din partea celor descrişi aici drept „negaţionişti”, „extremişti de dreapta” etc. Lor li s-a alăturat, de pe partea cealaltă a baricadei, nimeni altcineva decât Greta Thunberg, figura simbol a luptei pentru „salvarea planetei”, plimbată în ultimii ani pe mai toate marile scene politice ale lumii, de la ONU, la Parlamentul European. Ea şi-a schimbat de altfel discursul, nu se mai limitează la lupta cu schimbările climatice. Într-o apariţie la Londra, în noiembrie anul trecut, prilejuită de lansarea cărţii ei „The Climate Book”, care cuprinde 100 de contribuţii, semnate între alţii de Naomi Klein, o avocată a „ecofeminismului”, Thomas Picketty şi Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul World Health Organization, Greta Thunberg s-a pronunţat împotriva capitalismului occidental, „rasist şi opresiv” care promovează „creşterea economică” (trecerea la un model de „descreştere economică” a fost de altfel vehiculată şi la Davos). Un „sistem definit de colonialism, imperialism, opresiune şi genocid de către aşa-numitul Nord global pentru a acumula bogăţii care încă ne modelează ordinea mondială actuală”.

Ceea ce i-a făcut pe unii să remarce că Greta urăşte pur şi simplu capitalismul, pentru motive care nu au nimic de a face cu schimbările climatice. Iar într-o reacţie pe Twitter, jurnalistul american Michael Shellenberger, sublinia că „«întregul sistem capitalist» la care s-a referit Greta Thunberg a dus la excedente alimentare mai mari decât oricând în istorie, speranţa medie de viaţă a oamenilor a crescut în ultimii 150 de ani de la 30 la 70 de ani şi a scăzut dramatic numărul total de decese cauzate de dezastre naturale”. Însă e puţin probabil ca astfel de realităţi factuale să schimbe opiniile Gretei sau a celor cu care împărtăşeşte aceleaşi convingeri ideologice.

Dincolo de felul în care privim gravitatea ameninţărilor climatice problema e că soluţiile vehiculate la Davos sunt confuze şi nerealiste, precum demonizarea combustibilii fosili şi apelurile pentru blocarea finanţării acestei industrii, aşa cum cere Al Gore, în condiţiile în care regenerabilele nu sunt în măsură să asigure sustenabilitatea energetică. În plus sunt profund nepopulare. „Toate acestea explică în mare măsură de ce elitele climatice de la Davos continuă să întâmpine rezistenţă din partea oamenilor de rând care ar trebui să suporte povara economică”, remarcă un editorial din Wall Street Journal. „Nimeni nu vrea să se înroleze sau să plătească pentru un război pe care generalii săi habar nu au cum să îl câştige, şi dispun cu atât mai puţin de mijloacele necesare pentru a o face.” (Va urma)