În ciuda fluturării obsesive a ideii că planeta ar fi în pericol din cauza carbonului, despre China, care dă în folosinţă câte o centrală pe cărbune pe săptămână, fiind de departe cel mai important emitent în materie de emisii de carbon, s-a vorbit în bună măsură doar elogios - scoţându-se în evidenţă faptul că este cel mai mare producător de regenerabile. O posibilă explicaţie ar putea fi aceea că printre sponsorii generoşi ai reuniunii de la Davos se află câteva corporaţii chinezeşti.

Delegaţia chineză, care a fost condusă de vicepremierul Liu He, absolvent al Harvard’s Kennedy School of Government, pare să fie într-o ofensivă de Relaţii Publice dorind să atenueze impresia negativă creată în jurul Beijingului după congresul Partidului Comunist Chinez, care s-a remarcat printr-o linie ideologică mai dură, şi politica „Covid-zero”. Iar alegerea lui Liu He, un liberal în plan economic printre liderii chinezi, este în sine un indiciu al ofensivei de şarm a Beijingului al cărui mesaj de fond, care nu putea să fie primit decât cu entuziasm la Davos, este acela că Beijingul e gata să se reîntoarcă la epoca de aur din trecut când „făceau bani împreună”.

„China a întins ramura de măslin atât democraţiilor occidentale, cât şi capitaliştilor globali, promiţând o nouă eră de detensionare după diplomaţia coercitivă cunoscută sub numele de a «wolf warrior» din ultimii cinci ani”, scrie Ambrose Evans-Pritchard în The Telegraph. „Este o modalitate subtilă de a spune lumii că febra neo-maoistă a celui de-al doilea mandat al lui Xi Jinping s-a domolit după cel de-al 20-lea Congres al Partidului din octombrie. Cel de-al treilea mandat al lui Xi va fi un pivot uriaş de revenire la armonia internaţională.”

„Trebuie să susţinem o ordine economică internaţională eficientă. Trebuie să renunţăm la mentalitatea de război rece”, a ţinut să sublinieze Liu He care, un lucru mai puţin obişnuit în ultimii, nu a avut nici un fel de remarci critice la adresa Statelor Unite sau Occidentului în ansamblu, promiţând un impuls pentru „re-globalizarea economică”. Semnalând astfel faptul că ţara sa doreşte să redevină un susţinător al ordinii globale promovate la Davos, mai degrabă decât puterea revizionistă hotărâtă să o răstoarne, aşa cum anunţa Xi Jinping alături de Vladimir Putin cu doar un an în urmă.

Dar cât de credibil este acest mesaj, nu e vorba mai degrabă de o repliere tactică? Există două interpretări. Fie, aşa cum se speculează, China traversează o perioadă de dificultăţi economice reale, fie obiectivul major al acestei ofensive de şarm este decuplarea în special a Europei de America, în competiţia geopolitică dintre Washington şi Beijing pe linia vechii recomandări a lui Deng Xiaoping de a creşte în linişte pentru a nu-şi alerta adversarii.

Iar semnalele venite de pe vechiul continent, unde marile economii, mai ales cea a Germaniei, traversează dificultăţi serioase, par încurajatoare. Deşi a criticat în discursul ţinut la Davos, chiar înaintea lui Liu He, subvenţiile substanţiale de care beneficiază companiile chinezeşti din domeniul regenerabilelor, Ursula von der Leyen a spus că opţiunea nu trebuie să fie decuplarea (iată, în consens cu McKinsey), ci „de-risking”, scăderea riscurilor, un concept din start nebulos. Pentru cei care se întreabă de ce, răspunsul e simplu: mai toate marile corporaţii sunt pur şi simplu terifiate să renunţe la imensa piaţă chineză din cauza competiţiei geopolitice. Nu e foarte clar dacă chiar nu înţeleg că Beijingul, ca şi India de altfel, nu are nici cea mai mică intenţie să se alăture, altfel decât declarativ, cauzei nobile a „salvării planetei” ruinându-şi astfel economia, de o manieră similară cu ceea ce face Occidentul, sau că realizează asta, dar se gândesc doar la beneficiile pe termen scurt şi mediu.

Însă dincolo de vorbele frumoase ale lui Liu He, care de altfel în curând va părăsi poziţia de premier atunci când noul guvern de la Beijing va fi instalat, realitatea geopolitică a momentului a rămas aceeaşi. China şi Rusia rămân în aceeaşi strânsă alianţă, la fel ameninţările la adresa Taiwanului şi pare destul de riscant să crezi în promisiunile Partidului Comunist Chinez care a încălcat grosolan tratatul semnat cu Marea Britanie în privinţa Hong Kong-ului.