La Gomera a câștigat fluierând la Gala Gopo

Detalii picante

Invitaților li s-a luat temperatura înainte de păși pe covorul roșu (oare a fost cineva întors din drum?), mulți aveau măști, așa că erau greu de recunoscut (am remarcat măștile negre asortate cu la petite robe noire, deși majoritatea invitatelor au optat pentru ținute relaxate). Cătălin Mitulescu și Ada Condeescu au venit cu căștile de motocicletă pe braț, Magda Catone s-a clătinat pe tocuri, dar, la fel ca o clădire bine consolidată în fața cutremurului, și-a păstrat poziția verticală, Pa­vel Bartoș ținea masca pe post de batistă în buzunarul de la piept, iar Marius Manole părea sobru pe micul ecran cu cămașă și sacou, însă pantalonii de stofă îi transformase în bermude.

După covorul roșu, cei mai importanți invitați treceau pe la Amalia Enache pentru interviuri, cu distanța regulamentară de un metru și jumătate între ei. Întrebările gazdei au fost documentate și la obiect, dar regizoarea Anca Damian, autoarea animației Călătoria fantastică a Maronei, a părut iritată, probabil pentru că Amalia Enache a spus: „Iată-l și pe Anghel Damian cu Anca Damian!“, în loc să spună: „Iat-o și pe Anca Damian cu Anghel Damian, fiul său!“. O dizeuză se auzea destul de tare pe fundal, dar cel mai simpatic a fost câinele (Marona?) ale cărui schelălăieli au însoțit interviurile și care s-a ales singur mascota ediției. La Teatrul Național nu s-ar fi auzit nici musca, aici doar un cocoș mai lipsea ca atmosfera să fie pe deplin rustică. Fără ironie, a fost ceva inedit.

De la Răzvan Penescu, reprezentatul Pricewaterhouse Coopers, care s-a ocupat din nou de procesul de votare, am aflat că, deși cei aproximativ 650 de profesioniști activi din industria de film au avut trei luni în plus ca să vadă filmele nominalizate de juriu și să voteze, cei mai mulți au votat, ca de obicei, tot în ultima zi.

 

Vărul glumeț

După proiecția promo-ului reușit al galei, realizat de prezentatorului ei, actorul Alex Bogdan – o parodie la Joker, cu Bogdan alias Clovnul luat la bătaie în Centrul Vechi de doi golani („Iar prezintă prostu’ ăsta?!“) –, umorul și spontaneitatea s-au diluat cu fiecare minut, deși lui Bogdan i-au scăpat și niște ironii reușite. „Nu era mai bine anul trecut când singura noastră problemă erau manelele de la Gopo?“, a spus el referindu-se la felul cum pandemia ne-a schimbat viața. Probabil că, la fel ca naționala de fotbal, care se demoralizează după primul gol, și Alex Bogdan a fost dezamăgit că nu s-a râs când l-a imitat pe Klaus Iohannis, la începutul galei.

Gala a părut lungă, probabil și pentru că n-au fost surprize la premii, lumea așteptându-se să ia La Gomera majoritatea trofeelor. Unii prezentatori au venit cu texte proaste de acasă, vezi George Piș­tereanu.

Reușite au fost cele două momente când au fost proiectate două scurtmetraje de Ion Popescu Gopo cu acompaniamentul live al trupei Tomma Alistar (care seamănă cu Apparat). Emoționantă a fost evocarea inginerului de sunet Cristi Singer (dispărut anul trecut), evocare introdusă de o su­per-emoționată Oana Giurgiu. Au fost pline de miez cuvintele unor profesioniști și apropiați despre cele două personalități distinse cu Premii Speciale – monteuza Cristina Ionescu și scriitorul Radu Cosașu.

 

Bunicii

Nu în treacăt fie spus, ci chiar de-a dreptul, Radu Cosașu putea primi liniștit Premiul pentru întreaga activitate în locul Adelei Mărculescu, ori Premiul pentru întreaga carieră în locul lui Virgil Andri­escu. Cu tot respectul pentru vârsta celor doi, contribuția lui Radu Cosașu la filmul românesc mi se pare mai importantă decât contribuția celorlalți. În comunicatul din partea biroului de presă a galei Adela Mărculescu era numită chiar „legendară actriță“. E un pic cam mult, nu credeți? Mie Radu Cosașu mi se pare mai legendar ca Adela Mărculescu și Virgil Andriescu la un loc.

Dorina Lazăr a fost însă foar­te simpatică atunci când l-a prezentat pe Virgil Andriescu. Pre­miul fiind oferit de Primăria Capitalei, a spus că ea n-ar fi luat acel premiu în veci, toată lumea știind de meciurile ei de pe când era director al Teatrului Odeon cu primă­rița Gabriela Firea.

 

Nepoții răsfățați

Unii nu s-au obosit să vină la gală, chiar și când știau că vor câștiga – e cazul Cristinei Iacob și a lui Matei Dima, care au primit ex-aequo Premiul Publicului pentru Oh, Ramona!, respectiv 5Gang: Un altfel de Crăciun. Deși Oh, Ramona! a avut mai mulți spectatori și încasări mai mari decât 5Gang: Un altfel de Crăciun – 256.111 spectatori și 5.016.357 RON –, organizatorii au ținut să premieze și filmul lui Matei Dima, care a vândut 167.025 bilete, încasând 3.762.478 RON în doar cinci zile, la sfârșitul anului 2019.

Dacă nepoții rebeli au snobat „marea familie a cinemaului românesc“, n-au scăpat de ironii nici în lipsă. Andreea Esca, cea care a anunțat Premiul Publicului, a ținut să se delimiteze spunând concesiv „o să ne obișnuim și cu acest gen de filme“, ca și cum ar fi un rău necesar. De fapt, și sunt un rău necesar. Au făcut mai mulți bani ca toate celelalte filme ro­mânești la un loc. Problema nu e că sunt cinema comercial, ci că sunt cinema comercial de proastă calitate, vulgar și lipsit de orice dorință de a șlefui gusturile spectatorilor. Anul 2019 nu rămâne doar ca anul cu La Gomera, se­lecționat la Cannes în prima sec­țiune, sau cu scurtmetrajul lui Bogdan Mureșanu Cadoul de Crăciun, care a avut un parcurs in­ternațional strălucitor, fiind aproape nominalizat la Oscar. Anul 2019 este și anul care a consacrat cinemaul pentru cocalari.

 

Unchii și mătușile

Producătorii români au ținut să transmită prin intermediul lui Alex Bogdan un mesaj func­țio­narilor de la Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afa­­­ceri, care tergiversează de șase luni preluarea schemei de ajutor de stat de la Comisia Națională de Prognoză. Potrivit producătorilor, peste 300 de milioane de dolari ar fi putut fi cheltuiți în România, schema de ajutor de stat lansată în toamna anului trecut oferind facilități substanțiale producțiilor străine filmate în România (printre cele mai mari din Europa).

 

Refuzații

După părerea mea, la documentar lungmetraj nu au fost în 2019 prea multe titluri care să merite o nominalizare. Eu nu aș fi nominalizat Emigrant Blues: Un roadmovie în 2½ capitole, de Mihai Mincan și Claudiu Mitcu, sau Omul care vroia să fie liber, de Mihai Mincan și George Chiper Lillemark. În schimb, mi se pare o gafă faptul că n-a fost nominalizat Profu’, de Alex Brendea, premiat ca cel mai bun documentar românesc la Astra și, de asemenea, premiat la prestigiosul festival de documentar de la Jihlava, Cehia. După mine, doar trei titluri trebuiau no­minalizate la documentar lung­metraj: Distanța dintre mine și mine, Timebox și Profu’.

La scurtmetraj ficțiune ar fi meritat nominalizare și Extrasezon, de Ion Ioachim Stroe, sau Joc!, de Andreea Vălean. Faptul că majoritatea votanților au preferat să dea trofeul primului scurtmetraj al actorului Andrei Huțuleac, Havana Cuba, un film mai accesibil decât condensatul Ultimul drum spre mare, de Adi Voicu, selecționat anul trecut la Cannes în Semaine de la Critique, sau ca estetizatul Celed, de Anghel Damian, nu arată decât că voința majorității decide în orice situație și asta e.

 

Fericiții

Dintre lungmetrajele de ficțiune, La Gomera a avut 13 nominalizări și a luat nouă trofee Gopo, plus Premiul Romanian Society of ­Cinematographers (RSC) pentru directorul de imagine Tudor Mircea, care a luat și trofeul Gopo pentru cea mai bună imagine.

Heidi, de Cătălin Mitulescu, a avut zece nominalizări și a fost premiat la categoria Tânără Spe­ranță – Cătălina Mihai, deși eu l-aș fi văzut și pe Gheorghe Visu premiat la rol principal masculin, unde a câștigat până la urmă Iulian Postelnicu pentru rolul din Arest, de Andrei Cohn.

Touch Me Not, de Adina Pintilie, a avut nouă nominalizări și a fost premiat la categoria Debut. Regizoarea filmului a spus pe scenă că este pentru prima dată când o actriță trans (Hanna Hoffman) e nominalizată la Premiile Gopo.

Monștri., de Marius Olteanu, a avut tot nouă nominalizări, fiind distins doar pentru interpretarea lui Judith State, deși eu l-aș fi văzut și pe Șerban Pavlu premiat pentru rol secundar masculin – la această categorie a câștigat István Téglás pentru La Gomera.

Maria, Regina României, de Alexis Sweet Cahill, a fost premiat pentru costume, respectiv machiaj și coafură, iar Ultima călătorie a Maronei, de Anca Damian, a luat trofeul pentru muzică originală – mai exact, premiul a plecat la compozitorul francez Pablo Pico.

 

Viitorul sună cum?

Filmele anului 2020, dintre care foarte puține au apucat să aibă premiera, au fost prezentate în trei calupuri, așa cum se obiș­nuiește la Gopo, dar lansarea lor îi ține pe regizori și producători cu inima-n gât, pentru că încă nu se știe dacă cinematografele se vor redeschide la toamnă, când e al doilea sezon al premierelor (după primăvară). Bătaie pe datele de premieră era și până acum, de data asta va fi probabil măcel.

Asta pentru ediția de anul viitor. Dar pentru ediția din 2021, dacă în prima jumătate a lui 2020 nu s-a filmat nimic? Ce ne facem, fetelor? Răspunsul e plin de optimism și vine tot dintr-un film (Finding Nemo): „Just keep swimming“. Ceea ce vă dorim și dumneavoastră.

 

LISTA COMPLETĂ A PREMIILOR GOPO 2020

 

Cel mai bun film: La Gomera (România, Franța, Germania), produs de Marcela Ursu, Patricia Poienaru

 

Cel mai bun regizor: Corneliu Porumboiu pentru La Gomera

 

Cel mai bun scenariu: Corneliu Porumboiu pentru La Gomera

 

Cea mai bună actriță rol principal: Judith State pentru Monștri. (România), de Marius Olteanu

 

Cel mai bun actor: Iulian Postelnicu pentru Arest (România), de Andrei Cohn

 

Cea mai bună actriță rol secundar: Rodica Lazăr pentru La Gomera

 

Cel mai bun actor rol secundar: István Téglás pentru La Gomera

 

Cea mai bună imagine: Tudor Mircea pentru La Gomera

 

Cel mai bun montaj: Roxana Szel pentru La Gomera

 

Cel mai bun sunet: André Rigaut, Sophie Chiabaut, Niklas Skarp, Christian Holm pentru La Gomera

 

Cea mai bună muzică originală: Pablo Pico pentru Călătoria fantastică a Maronei (Romania, Franța, Belgia), de Anca Damian

 

Cea mai bună scenografie: Simona Pădurețu pentru La Gomera

 

Cele mai bune costume: Ana Ioneci, Claudia Bunea pentru Maria, Regina României (România), de Alexis Sweet Cahill

 

Cel mai bun machiaj și cea mai bună coafură: Domnica Bodogan, Nastasia Mateiu pentru Maria, Regina României

 

Cel mai bun film de debut: Touch Me Not (România, Germania, Republica Cehă, Bulgaria, Franța)

 

Cel mai bun documentar de lungmetraj: Distanța dintre mine și mine (Romania), de Mona Nicoară și Dana Bunescu

 

Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune: Havana Cuba (România), de Andrei Huțuleac

 

Cel mai bun scurtmetraj documentar: El iubește ochii mei (Romania, Germania), de Enxhi Rista

 

Premiul Romanian Society of Cinematographers (RSC): Tudor Mircea pentru La Gomera

 

Premiul Tânără Speranță: Cătălina Mihai pentru rolul din Heidi (Romania), de Cătălin Mitulescu

 

Premiul Gopo pentru Întreaga Activitate: actrița Adela Mărculescu

 

Premiul Gopo pentru Întreaga Carieră: actorul Virgil Andriescu

 

Premii Speciale:             

– monteuza Cristina Ionescu

– scriitorul și gazetarul de cinema Radu Cosașu

 

Premiul Publicului:             

 – Oh, Ramona! (România), de Cristina Iacob, cu 256.111 spectatori și încasări de 5.016.357 de lei

– 5Gang: Un altfel de Crăciun (România), de Matei Dima, cu 167.025 de spectatori și încasări de 3.762.478 lei.

 

Cel mai bun film european: Dolor y gloria (Spania), de Pedro Almodóvar, distribuit de Independența Film

 

Publicitate și alte recomandări video