La Iași, curs internațional de măiestrie în arta vocală

Care este regina instrumentelor? Vioara, orga sau vocea? Evocându-l miercurea trecută pe Eugen Sârbu, am menționat rangul suprem pentru vioara Stradivarius din 1729, cu care a încântat o lume. Ascultând orice virtuoz al complexului sonor cu claviaturi, pedalier, tuburi și alcătuiri mecanice poți ajunge la impresia covârșitoare, definitivă, a sunetului grandios, „pulverizat” în nuanțe expresive infinitezimale, de o frumusețe celestă sau de un dramatism profund, pe care te convingi că numai orga le poate cuprinde. Vocea dăruită de Dumnezeu, cultivată, investită cu inteligență și experiență este alt concurent redutabil în metaforica întrecere arbitrată de Páris. Din această dilemă, cum spune un cunoscut personaj caragialesc, nu am putut ieși nici miercuri 31 iulie, seara, când am ascultat concertul participanților la cursul de artă lirică pentru tineri cântăreți de operă.

Soliștii fiind tineri, experiența urmează să se acumuleze, dar celelalte calități pot fi întrevăzute sau evidente încă de acum. Meritul punerii lor în valoare a aparținut dascălilor ce și-au cultivat ani la rând relația cu aspiranții la înălțimea și luminile scenei. În perioada 21-31 iulie, la a V-a ediție, cursul a fost susținut de Olga Makarina, Vlad Iftinca, Hugo Mahieux și Cezara Petrescu. A fost inițiativa conferențiarului universitar Vasilica Stoiciu Frunză, profund implicată în organizarea evenimentului, cu sprijinul esențial al Universității de Arte „George Enescu”, unde s-au desfășurat întâlnirile de studiu, al Facultății de interpretare, compoziție și studii muzicale teoretice. Nu am evitat cuvântul „eveniment” pentru că valoarea profesională, echilibrul, atractivitatea îndrumărilor lui Vlad Iftinca și Cezara Petrescu erau demult cunoscute, iar soprana Olga Makarina și pianistul Hugo Mahieux și-au câștigat acum și respectul tinerilor – sosiți la Iași cu acest prilej, sau studenți la Universitatea noastră de Arte. Din cei 18 participanți selectați, 11 au fost români. Informații despre titularii cursurilor rămân ușor accesibile pe net oricui, mai ales despre carierele internaționale impresionante ale Olgăi Makarina și a lui Vlad Iftinca – de aceea voi ordona succint impresiile clădite în timpul concertului final organizat la înălțime, în Palatul Braunstein. Ambient potrivit expozițiilor de artă plastică și, s-a dovedit acum din nou, muzicii. Nu am pus întrebări în acest sens, dar îmi imaginez că alegerea spațiului de concert a avut ca motiv inițial și argumentație a modului de plămădire sonor-expresivă din program acustica ce luminează deplin fiecare sunet. Selecția partiturilor pentru audiția publică a mai dovedit grija îndrumătorilor pentru oferta tehnic-stilistic-muzicală, provocatoare pentru soliști (inclusiv pentru partenerii de la pian), diversitatea, atractivitatea pentru public. Așa se explică includerea ariilor și duetelor, în final a episodului de ansamblu din opere de repertoriu permanent compuse de Rossini, Donizetti, Gluck, Mozart, Massenet, Offenbach, Verdi, Puccini.

Asumându-mi consemnarea selectivă a momentelor muzicale impusă de limitele spațiului disponibil aici, apreciez mai întâi interpretarea dificilei, spectaculoasei arii a Reginei nopții din opera „Flautul fermecat”, în care Mozart a fixat ștacheta dificultăților tehnice la înălțimea inaccesibilă multor soliste. Soprana Rakefet Shik (Israel) a dovedit încă de acum perspective expresiv-tehnice care îi pot deschide calea spre performanță.

Mi-a plăcut și soprana Adriana Iacob fiindcă a fost deplin credibilă în rolul Rosinei („Bărbierul din Sevilla”) și pentru că a desenat minuțios, cu deplină acuratețe intonațională, toate ornamentele vocale presărate din belșug de Rossini în tempo allegretto.

Într-un an de studiu, vocea de tenor liric a lui Beniamin Moraru a devenit mai amplă, mai expresivă, păstrându-și delicatețea în duetul cu Adriana Iacob din „Elixirul dragostei”, în cvartetul cu Olivera Krivokuca, Samia Saleh și Rita Tawil din opera mozartiană „Idomeneo”.

Spectaculos ca interpretare muzicală și actoricească a fost Valsul Musettei din „Boema” de Puccini, datorită sopranei Dana Kurziner. Iar reîntâlnirea, tot după un an, cu baritonul Eduard Benedic în duetul cu Rakefet Shik din „Flautul fermecat” a fost reconfirmarea calităților vocale, dezinvoltura scenică propice așteptărilor noastre de a-l urmări cât de curând ca solist pe scena de spectacol.

Dacă nu este posibilă comentarea tuturor momentelor muzicale, imaginea coechipierilor din fața claviaturii trebuie proiectată în „stop cadru”. Empatic, atent la discursul melodic al soliștilor, Hugo Mahieux i-a susținut, le-a stimulat solourile punându-i în valoare. Cu bogata experiență ca pianistă și teoreticiană, Cezara Petrescu a fost omul potrivit la locul potrivit. În adolescență și în prima tinerețe interpret performant al unor lucrări ample, dificile, din repertoriul pianistic (versiunile unor lucrări de Mozart, Franck, Rahmaninov, Prokofiev prezentate în foaierul Teatrului Național și pe scena Filarmonicii din Iași au rămas neșterse în memoria noastră și în videoteca TVR Iași), Vlad Iftinca și-a etalat din nou virtuozitatea pianistică susținând textele muzicale cele mai dificile ca densitate a scriiturii, a comentariului discursurilor partenerilor de scenă, îndemnându-te să îți închipui că autorii s-au gândit, compunând partitura finală, nu la orchestră, ci la pian.

În spațiul de concert de la etajul al IV-lea din Palatul Braunstein nu există scenă, dar titularii cursului de măiestrie au folosit cele câteva trepte ca elemente de decor, înlesnind și jocul actoricesc al unora dintre soliști, argumentându-mi formula „parteneri de scenă”.

Am ascultat voci frumoase, cu perspective muzical-artistice, pe care studiul cu profesori potriviți, inteligența, răbdarea, cultura, refuzul ispitelor și exceselor „mirene”, pasiunea pentru arta cântului vocal, șansa le vor aduce la stadiul performanței. Organizatorii, profesorii și participanții la cursul de măiestrie merită toată admirația.

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog și profesor

Publicitate și alte recomandări video