La 1 Decembrie sărbătorim ziua națională a României, un stat născut ca urmare a aspirațiilor și sacrificiilor realizate de generații întregi care și-au proiectat și împlinit idealul de unire a națiunii române începând cu jumătatea secolului al XIX-lea. Unirea de la 1918 s-a realizat prin înțelepciunea și perseverența unor lideri politici care au înțeles importanța unității și consensului în slujba unui ideal, dar mai ales prin jertfa de sânge a sutelor de mii de români căzuți pe câmpul de luptă. România anului 1918 a fost rezultatul unei evoluții istorice în care proiectele politice naționale s-au maturizat, iar oamenii de stat au dovedit atât în plan intern, cât și în cadrul unor conjuncturi internaționale favorabile, loialitate, înțelepciune și curaj.

Generația celor care au înfăptuit Unirea de la 1918 a oferit generațiilor următoare o moștenire înfăptuită greu și cu mari sacrificii, întărită și dezvoltată în perioada interbelică prin democratizarea și modernizarea tânărului stat român, cu provocările și limitele specifice epocii. Pus la încercare de cea de-a doua conflagrație mondială și multele decenii de dictatură comunistă, statul român a rămas unul unit, reluându-și traseul spre democratizare și occidentalizare început de generația Marii Uniri. În cei 104 ani care s-au scurs, fiecare generație și-a îndeplinit misiunea de a păstra și dezvolta statul unitar prin forța de rezistență în fața diferitelor provocări la adresa securității și unității naționale, prin identifcarea și atingerea unor noi proiecte de țară menite să întărească statul român. Rezultatul acestor eforturi și transformări face ca România să fie astăzi înscrisă pe un drum ireversibil al unui stat democratic, partener de încredere în regiune, cu o identitate proprie puternică, definită prin diversitate, cultură și istorie.

Ziua națională a României este întodeauna un bun prilej de a reflecta asupra a două realități: ce face generația noastră cu moștenirea clădită pe sacrificii imense și cum ne raportăm astăzi la ea. Într-o perioadă în care cetățenii își pierd tot mai mult încrederea în stat, autorități și conducători politici, iar a vorbi despre patriotism este o activitate ce pare cel puțin desuetă, nu trebuie să încetăm să ne facem o autocritică și un bilanț cu privire la rolul pe care îl avem în moștenirea pe care trebuie să o transmitem mai departe. Pentru a ne asigura că ne îndeplinim și noi misiunea, trebuie să conservăm și să aducem un minim de plusvaloare prin ceea ce înfăptuim individual sau colectiv. Ne dovedim respectul față de cei care s-au sacrificat generații la rând pentru ca noi astăzi să fim liberi prin cele mai „simple” dovezi de patriotism, ca cetățeni ai statului român. De la o bună cunoaștere a istoriei care ne-a adus Unirea din 1918, dar și a limbii care ne leagă. De la respectul arătat fiecărui locuitor cu propria identitate etnică, confesională etc., a moștenirii patrimoniale și identitare de care ne bucurăm și până la loialitatea și respectul arătat față de misiunea pe care o avem fiecare în societate.

1 decembrie 2022 este o zi în care marcăm Ziua Națională într-un climat internațional de insecuritate pe care generația noastră nu l-a cunoscut niciodată și care ne dovedește faptul că o moștenire care se construiește în timp prin sacrificii mari poate să devină vulnerabilă dacă pierdem din vedere necesitatea apărării ei. Naționalismul dus la extrem, ura etnică, disensiunile înghețate și resorturile istorice ale relațiilor dintre state cauzează conflict, distrugere și amenință viața fiecăruia dintre noi. Avem astăzi datoria să facem diferența între patriotism și naționalism, între iubire și respect față de trecut și ultranaționalism și populism, între loialitate față de comunitatea națională și cea față de propriile interese. Numai prin cunoaștere, educație și respect pentru fiecare ființă umană putem combate toate provocările și amenințările la adresa unității statului așa cum a fost ea realizată cu prețul vieții, curaj și determinare.

Liviu Brătescu

Senator PNL Iași