La noapte strigoii din altă lume umblă liberi printre oameni. Cultul lupului și miturile românești în sărbătoarea Sfântului Andrei, prezentate de un etnolog ieșean

Conform izvoarelor bisericești, episcopul Eusebiu din Cezareea (sec. IV) menționa că Andrei a predicat în sud-estul Europei, până în regiunile de lângă Marea Neagră și Dunăre. Tradiția, consolidată în sinaxarele bizantine, a transformat Sfântul Andrei într-un patron spiritual al românilor. Însă sub această imagine creștină se ascund credințe mult mai vechi, din perioada dacică și indo-europeană, păstrate de-a lungul secolelor în cunoașterea tradițională, obiceiuri și superstiții.

Sfântul Andrei și lupul, o suprapunere simbolică

Potrivit etnologului ieșean Adina Hulubaș, Ziua Sfântului Andrei păstrează elemente clare dintr-un vechi cult al lupului. În folclorul românesc, lupul nu este doar un prădător, ci un animal sacru, simbol al protecției și al trecerii dintre lumi. Legătura dintre Sfântul Andrei și lup nu s-a făcut întâmplător. În tradiția populară, Sfântul Andrei preia rolul protector al lupului, devenind stăpânul acestui animal sacru și, implicit, al binelui gospodariei, turmelor și oamenilor. În această zi, credințele precreștine despre lup se combină cu religia creștină: Sfântul Andrei acționează ca un mediator între forțele nevăzute și lumea oamenilor, în timp ce lupul simbolizează pericolul, puterea și sacralitatea naturii.

„Lupul era animal totemic pentru daci, iar numele său provine din rădăcini indo-europene foarte vechi (dhawos, dhau-ko-s), întâlnite și în frigiană, limbă din familia idiomurilor tracice”, a declarat aceasta.

Această veche credință se reflectă în numeroase interdicții și practici populare.

„Nu se pomenește lupul și nu se lucrează în această zi; nu se rostește numele lui pentru a nu fi chemat”, explică specialista, citând tradiții din Leorda și Păltiniș (Botoșani) și Toporași (Vaslui).

Se consideră că hrănirea în această zi are o putere specială, capabilă să atragă lupul. În zona Berezeni, Vaslui, oamenii spun: „Să nu vorghiești de lup cât stai la masă.” Aceste interdicții demonstrează faptul că lupul era perceput ca un gardian al graniței dintre lumea văzută și cea nevăzută.

Etnologii mai subliniază că lupul apare în 35 de zile din calendarul popular românesc, legându-se de sărbători precum Filipi, Sfinții Petru, Dumitru sau Ovidenia (Filipul Șchiop). Așadar, asocierea dintre lup, protecție și sacralitate este extrem de veche, iar Sfântul Andrei a asimilat aceste atribute într-un context creștin.

Strigoi, usturoi și ursit

Noaptea de 29 spre 30 noiembrie este considerată una dintre cele mai puternice din an, când strigoii umblă liberi printre oameni. Pentru protecție, oamenii ung ușile și ferestrele cu usturoi, lovesc obiecte metalice și fac zgomot la răscruci.

„Se păzește până dimineața, se ung cu el animalele și gospodăria. Este purtat ca amuletă. Un descântec vechi spune «Eu nu leg usturoiu, leg gura lupului, ș-a lupoacei, a trigoiului și a strigoaicei»”, a subliniat Adina Hulubaș.

Ziua Sfântului Andrei este și un bun prilej pentru ghicitul ursitului, în vederea căsătoriei. „Fetele pun grâu la încolțit («grâul de Sfântul Andrei»), dorm cu busuioc sub pernă pentru a-și visa soțul, rostesc formule pentru «chemarea ursitului»”, a spus cercetătoarea de la Academia Română, Filiala Iași.

Aceste obiceiuri arată că magia populară, credințele precreștine și religia creștină se împletesc armonios în această sărbătoare și în cultura populară românească, în genere.

Publicitate și alte recomandări video