La ordin, Führer! Un spectacol de colecţie
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

La ordin, Führer! Un spectacol de colecţie

GALERIE
dana tabrea
  • dana tabrea
- +

Pe muchia fragilă ce desparte ura de adoraţie, pot apărea relaţii toxice susţinute de sentimente contradictorii succesive sau chiar simultane. Monodrama La ordin, Führer! scrisă de autoarea austriacă Brigitte Schweiger, cu un uşor caracter autobiografic (bunica scriitoarei a murit într-un lagăr de concentrare), investighează frenezia care-a cuprins minţile oamenilor odată cu apariţia hitlerismului.

Ca o caracatiţă cu mii de tentacule, totalitarismul fascist a exercitat o fascinaţie incredibilă asupra tinerilor. Împărtăşind destinul celor care-l priveau pe Hitler pe furiş, aproape divinizându-l, protagonista (Maia Morgenstern) ajunge să aibă un rol în supravegherea celorlalţi deţinuţi, devenind o rotiţă minusculă în sistem, în marele mecanism, uitându-şi condiţia, nedreptăţindu-i din adoraţie naivă pe cei asemenea ei, servind Führer-ul. Protagonista se maturizează în lagăr: scenariul circular începe şi se încheie cu mărturisirile iniţiale, marcate de propoziţia „Am înflorit în lagăr”. Traumele copilăriei, veneraţia faţă de Führer, descumpănirea atunci când originile îi sunt divulgate şi blamate se amestecă într-un creuzet, rezultând o subtilă asociere de emoţii copleşitoare, contradictorii.

Dragostea şi ura, admiraţie şi dezamăgirea, adoraţia şi dispreţul sunt câteva dintre stările contradictorii cărora Maia Morgenstern le dă curs prin întruchiparea personajului său. O sclipire aproape nefirească a ochilor şi o excelentă coordonare a mişcărilor reprezintă instrumentele cu ajutorul cărora actriţa gestionează raportul fragil dintre dragoste şi ură. Maia Morgenstern se lasă pe mâinile coregrafei Andrea Gavriliu, iar rezultatul e unul spectaculos: domină scena prin prezenţă, are un moment de imponderabilitate surprinzător executat, se alătură dansatorilor de grup şi e incredibil de performantă pe mişcare scenică.

În ceea ce priveşte elementele spectacolului, montarea reprezintă o construcţie foarte închegată cu personaj colectiv (copiii) care se prelungeşte prin mişcări ferme, ritmice, la unison în decorul (Adrian Damian) din cadre metalice care-şi schimbă forma şi poziţia în funcţie de moment. Coregrafia semnata de Andrea Gavriliu îmbină gesturile simple cu cele elaborate, mişcările naturale cu cele încărcate de subtilitate; pe alocuri e o coregrafie pantomimică, sugerând situaţii întregi prin intermediul gesturilor şi al mişcării scenice. Liantul dintre dansatori este impecabil, cu o sincronizare perfectă ce denotă foarte multe repetiţii, exerciţii nenumărate, multă voinţă şi stăpânire de sine din partea celor aleşi să facă parte din personajul de grup (studenţi în anul III la actorie, dar şi absolvenţi). Muzica recognoscibilă este adecvată scenariului de lagăr, incitând spectatorul să resimtă emoţiile contradictorii ale protagonistei. Febrilitatea care-a cuprins minţile tinerilor este redată prin mijloace complementare: pe de o parte, mişcările dansatorilor au o anumită cadenţă, aducându-i la un numitor comun, omogenizând masa adoratorilor Führer-ului, iar pe de altă parte, muzica antrenantă reuşeşte să destrame mirajul normei, rechemând în joc o dezordine fără de care totul ar fi pierdut.

Spectacolul e un one-woman show complicat de prezenţa personajului colectiv, un teatru-dans, având la bază un concept puternic, incredibil de fluent susţinut de dansatori. La un moment dat, protagonista renunţă la costumaţia neutră, la griul dominant în vestimentaţia tuturor, în schimbul unei rochii feminine şi al rujului roşu aprins. Ochii femeii care a crescut şi s-a maturizat în lagăr capătă sclipiri delirante. E momentul ce marchează clar opoziţia dintre miraj şi realitate. În acelaşi timp, dintre opresor şi oprimat, dintre omul care încearcă să îşi depăşească condiţia, pariind pe idolul greşit, dintre călău şi victimă, dintre raţiune şi simţire, propria conştiinţă putând deveni, după caz, victimă sau agresor. Cine nu se poate ierta pe sine nu îi poate ierta nici pe ceilalţi. Iar cine a adorat idolul greşit ajunge să îl urască, dar să se urască şi pe sine în egală măsură.

Fenomenul adoraţiei faţă de Führer, explorat aici prin mijloacele unui veritabil spectacol de colecţie, merită o atenţie sporită şi atente investigaţii teoretice.

(La ordin, Führer! de Brigitte Schwaiger, traducerea: Dan Stoica, regia: Mihai Măniuţiu, distribuţia: Maia Morgenstern, iar Copiii: Alexandra Duşa, Bianca Bor, Teodora Budescu, Eva Danciu, Mariana Gavriciuc, Ana-Maria Iorga, Teodora Tudose, Marina Flueraşu, Aura Goia, Adela Mihai, Elisabeta Râmboi, Delia Riciu, Cristina Simion, Ana-Maria Pop, Claudia Ene, Selina Colceru, Ada Dumitru, Eliza Păuna, Nicoleta Marica, Cristina Negucioiu, Cristina Ioniţă, coregrafia: Andrea Gavriliu, decorul: Adrian Damian, Teatrul Evreiesc de Stat, premiera: 2 iunie 2018, 1 mai 2021 online)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru (membru AICT)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Suflu nou în PNL, de la suflete moarte

Cosmin PAȘCA

Suflu nou în PNL, de la suflete moarte

Confruntarea dintre taberele Orban şi Cîţu în PNL nu are, până acum, nicio vagă nuanţă axiologică. Pare exclusiv o dispută pe resursele statului, asumată implicit de ambele părţi. Două armate de suflete moarte care vor să dea un „suflu nou” sifonării de fonduri publice.

Filmuletul zilei

opinii

Întâlniri

Codrin Liviu CUȚITARU

Întâlniri

„Cum, nu sunteţi profesorul Valică Şoapă de la Fizică?” „Nu”, am zis tulburat, „eu sunt de la Litere. Dumneavoastră, domnule Nefriceanu, sunteţi de la Fizică!” „Eu, Nefriceanu?” a strigat Nefriceanu uimit. „De la Fizică? Nicidecum! Sunt Placido Seringo de la Arte!”

Regionalizare (III)

George ŢURCĂNAŞU

Regionalizare (III)

Când vorbim despre necesitatea unei reforme administrative în România, cel mai adesea ne gândim doar la regionalizare, la înfiinţarea unui nivel administrativ superior judeţului. Însă, foarte important în gestionarea mai eficientă la nivelurile scalare locale e şi reînfiinţarea unui palier intermediar între comună şi judeţ.

Rolul băncilor centrale

Alin ANDRIEȘ

Rolul băncilor centrale

Băncile centrale sunt rezultatul unui îndelungat proces de evoluţie istorică, cristalizându-se organizatoric şi funcţional odată cu apariţia structurilor naţionale care le‑au creat. 

pulspulspuls

O întâlnire politică secretă între doi mari duşmani ieşeni. Ce voiau unul de la altul?

O întâlnire politică secretă între doi mari duşmani ieşeni. Ce voiau unul de la altul?

Una mai rece pe azi, taman potrivită pentru o asemenea zi caldă de vară, stimaţi telespectatori. Dar, mai întâi, să vă introducem în context. 

Caricatura zilei

Tort imobiliar

Editia PDF

Bancul zilei

De acum, la internarea în spital pacientii sunt obligati sa aiba: extinctor, trusa de prim ajutor si lanterna (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.