Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

La plimbare pe axa culturală (1)

GALERIE
dr arh Oancea Ionel Corneliu
  • dr arh Oancea Ionel Corneliu
- +

Dacă parcurgi Iaşul de la Palatul Culturii până la ultimul rond al bulevardului Carol, intrat definitiv în memoria colectivă cu numele de Copou, oricât nerv critic ar avea cineva din partea locului sau de oriunde, trebuie să recunoască, să accepte, să admire personalitatea, duhul specific, farmecul oraşului. Axa aceasta nu este perfectă. În urbanism, indiferent unde în lume, nu există perfecţiune. Dar este vie, variată, dinamică. Este o poveste care se lipeşte de sufletul iubitor de oraş. Dacă reuşim să întregim povestea, să-i adâncim semnificaţiile, ea poate deveni un spaţiu cultural cu forţă de seducţie universală.

Această structură urbană definitorie pentru caracterul Iaşului este moştenită, este finalizată în forma ei monumentală înaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Trecerea timpului nu i-a adus străluciri urbanistice noi, în schimb i-a păstrat unicitatea, rămâne esenţa Iaşului transmisibilă urmaşilor. O dată cu această idee apare şi prima umbră de gând. Să ne imaginăm că axa aceasta spectaculoasă a fost concepută pentru oraşul cu mai puţin de o sută de mii de locuitori. Prima schiţă de sistematizare întocmită de urbanişti vienezi pe la 1946, accentua această axă, prevăzută, atunci era posibil, să se extindă cu ajutorul unui parc în stil francez de la palat până în pădurile Buciumului. Nu s-a întâmplat aşa, dacă s-ar fi întâmplat Iaşul ar fi intrat în elita celor mai frumoase oraşe din lume.

Până la moartea lui Ceauşescu, oraşul a crescut cu cel puţin alte două sute de mii de locuitori. Au apărut destule alte străzi cu patru sau şase benzi, dar nici una nu are valoarea estetică a axei istorice. Nici suficientă valoare funcţională devreme ce ele nu creează un sistem capabil să facă faţă provocărilor din ce în ce mai incisive ale traficului rutier. Faptul că oraşul a crescut de trei-patru ori fără să-şi adauge valenţe urbanistice de rangul celor istorice este o dramă culturală. Vorbeşte de regres şi în nici un caz de progres cum le plăcea comuniştilor să-şi eticheteze toate activităţile.

Ultimii treizeci de ani au adus încă o sută de mii de locuitori astfel încât populaţia oraşului este astăzi de circa patru sute de mii de locuitori plus o zonă periurbană de încă o sută de mii de locuitori. Toată această lume achiziţionează accentuat autoturisme. Ele circulă practic pe aceeaşi reţea de străzi moştenită din anii optzeci ai secolului trecut. Cum să nu suferim? Suferim în primul rând funcţional, traficul în continuă creştere va sfârşi prin a sufoca spaţiul urban, dar suferim estetic, o mare aglomeraţie urbană în devenire a ocupat în totalitate cele şapte coline simbolice şi, prin intermediul localităţilor adiacente, toate colinele din jur. În tot acest spaţiu la origine mioritico-blagian, există o singură creaţie urbană demnă de interes, axa culturală despre care vorbim situată în centrul unei reţele confuze incapabile astăzi să asigure un minim de confort funcţional.

Faptul acesta este o demonstraţie a regresului, aspiraţiile urbei pentru reprezentativitate au început de la cel mai înalt nivel într-un oraş mic, şi au coborât până la dispariţie, pe măsură ce oraşul începe să devină semnificativ important prin creşterea explozivă a numărului de locuitori.

Să revenim la plimbarea noastră.

Explozia traficului rutier din marile oraşe occidentale în a doua jumătate a secolului trecut a fost şi este controlată drastic. O soluţie spectaculoasă a fost învierea vieţii publice în spaţiile atractive, istorice prin redarea lor, aproape în totalitate, pietonilor. Soluţia aceasta s-a născut în urma unei experienţe triste. S-a constatat că creşterea accesibilităţii autoturismelor în oraş nu rezolvă problema traficului. Viaţa a demonstrat repede, definitiv, că oricât de mult s-ar investi pentru mărirea capacităţii de stocare şi tranzit prin centrul oraşelor, traficul creşte în măsură şi mai mare. Se produce o invazie nestăvilită. Ea atrage după sine îmbolnăvirea progresivă a vieţii sociale din oraş, până la moartea ei. Mişcarea despre care îmi place să vorbesc a fost radicală, s-au redat mari zone din centrele istorice pietonilor. Nu a fost numai o măsură administrativă. Gestul urban a fost însoţit de proiecte ample, complexe, cu scopul creării de spaţii atractive funcţional şi ambiental pietonilor. Astăzi nu există oraş important în Occident fără ample spaţii, străzi, pieţe, întregi zone centrale destinate exclusiv oamenilor, cu acces puternic restricţionat pentru automobile.

La circa şaptezeci de ani distanţă, traficul în oraşele noastre a fost puternic ţinut în frâu de sărăcia comunistă, problemele acestea ne-au ajuns şi pe noi. În Iaşi situaţia este deja complicată şi se complică pe zi ce trece. Firesc ar fi să învăţăm din experienţa oraşelor occidentale şi să nu facem aceleaşi erori. Să lăsăm, deocamdată, problemele de trafic şi să revenim la axa noastră culturală.

Valoarea ei deosebită se sprijină pe clădirile vechi, pe monumentele istorice. Aproape tot ce s-a construit după război este nesemnificativ, fără valoare, cu excepţia sediului Academiei din Iaşi, proiectat de arhitectul Nicolae Porumbescu. Cu toate acestea îşi păstrează caracterul şi este, într-adevăr, axa culturală a oraşului, botezată aşa din motive pragmatice în noile strategii de dezvoltare ale oraşului. Ea merită astăzi un proiect şi investiţii ample pentru a-i spori atractivitatea şi accesibilitatea din perspectiva pietonilor. Trebuie să recunoaştem că în ultima vreme s-au făcut paşi în acest sens, pe segmente importante ale axului urban. Sunt însă convins că soluţia potrivită nu poate să apară decât în urma unei viziuni de ansamblu, urmată de proiecte concrete, detaliate, pentru transpunerea ei în realitate. Pe ce se poate rezema o asemenea viziune urmează să vedem în articolul următor.

Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de soluţii arhitecturale; a fost arhitect-şef al Iaşului 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri