La TEIUL lui EMINESCU...
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

La TEIUL lui EMINESCU...

GALERIE
tei
  • tei
- +

Noi, ieşenii (numai noi, ieşenii), avem privilegiul de a-l mângâia, atingându-i, cât vrem şi când vrem, ramurile!! Şi astfel, toropiţi de DOR şi AMINTIRI, să murmurăm în preajmă-i vers şi melodie! Aşa cum a fost să fie şi anul acesta, în iunie...

Dar până să zic (câte ceva) despre această REVEDERE din Copou, fac loc aici, în pagină de ziar, unei amintiri pe care o păstrez mereu vie în suflet. E amintirea unei aceleiaşi zile de 15 iunie, dar peste care, nemilos, s-au rostogolit 57 (cincizeci şi şapte) de ani! Aşa-i că sunteţi curioşi?

Iată, contextul îmi este foarte potrivit pentru a scoate această amintire de sub vălătucii vremii, de sub gresia dură a anilor tot mai îndepărtatei mele tinereţi!... 1964 minus 1889 egal 75!

M-am numărat printre puţinii (foarte puţinii) studenţi ai Universităţii “A .I. Cuza” care au reuşit să ocupe un loc (în picioare) în “AULA EMINESCU” a B.C.U. (Biblioteca Centrală Universitară) Iași. Da, se împlineau atunci 75 de ani de când LUCEAFĂRUL ne părăsise (plecând “nemuritor şi rece”!). Dar, miezul, punctul culminant (citiţi FARMECUL) acelei dimineţi a fost cu totul şi cu totul neaşteptat, cu reverberaţii mereu nestinse in inima mea! Nouă, celor prezenţi acolo, ne-a fost hărăzită CLIPA (”cea repede ce ni s-a dat”) de a-l vedea, de a-l ţintui cu privirea, cu răsuflarea întretăiată pe NEPOTUL POETULUI NEPERECHE: colonelul GHEORGHE EMINOVICI - fiul lui MATEI EMINOVICI!

Pe fundalul aulei, în ramă aurie, cu dimensiuni impresionante era aşezată cea mai frumoasă fotografie a POETULUI (aceea din vremea când “băiet fiind păduri cutreieram”...). Fruntea luminoasă a nonagenarului NEPOT, semăna izbitor cu fruntea “plină de gânduri şi-nţelesuri” a UNCHIULUI său! A “POETULUI DE PE CULME” - stins atât de devreme, în al optulea lustru de viaţă!

Acum, după atâţia ani, sub (cu) povara dulce a acestei amintiri, “mai trec din vreme-n vreme” pe la EMINESCU, pe la TEIUL lui SFÂNT!...

Luni, 15 iunie a.c., o dimineaţă splendidă! O simfonie de culori şi adieri primăvăratice, le-a înlesnit celor prezenţi la TEIUL SFÂNT să-şi arate (mai altcum!) DORUL de EMINESCU!... Unii au depus coroane, jerbe, alţii cu gesturi tandre au aşezat la Statuia Poetului înmiresmate buchete de flori (”floare albastră, floare albastră!”), alţii au cuvântat alocuţiuni, iar alţii, ritmându-şi grijulii silabele, şi-au citit (etalat) poeziile (creaţiile literare). Toţi (veniţi la “patru ace”), au urcat pe podium în ordine, la microfon. Ei bine, stimaţi cititori, aici, tocmai aici, la aceştia vreau eu să ajung. Adică să-mi zic părerea despre acei ce urcă (unii an de an) pe acel podium la ziua POETULUI NAŢIONAL, la ziua PRINCIPELUI POEZIEI ROMÂNEŞTI !

Îngăduiţi-mi, dragi cititori ai ziarului acestuia, să vă mărturisesc cu mâna în dreptul inimii că eu (maijosiscălitul acestor rânduri) de aş fi în zilele de 15 ianuarie şi 15 iunie amfitrionul (gazda, organizatorul, moderatorul) acestor CEREMONII (acţiuni cu semnificaţie unică pentru ieşeni şi, prin extenso, pentru întreaga “DULCE ROMÂNIE”), NU AŞ PERMITE NIMĂNUI, (absolut nimănui) să-şi citească creaţiile (poeziile) sau alocuţiunea, dacă, mai întâi, NU RECITĂ (drept ca pe un motto) VERSURI aparţinând LUCEAFĂRULUI POEZIEI ROMÂNEŞTI!

Ar fi aceasta (se mai îndoieşte, oare, careva?) O PROBĂ PEREMPTORIE, de netăgăduit (ultra serioasă), că-l cunoaştem, că-l ştim, că-l simţim, că-l IUBIM pe eternul nostru EMINESCU!...

Da, aşa aş cere eu, aşa aş proceda eu în aceste zile de 15 ianuarie şi 15 iunie. De ce? Pentru că mi-e drag EMINESCU! Pentru că mă legitimez cu el în lume! (în New York, în Greensboro, în Shanghai, în Viena, în Atena, în Casablanca, în Marrakech şi prin multe alte locuri pe unde am avut şansa să ajung, l-am avut cu mine şi pe EMINESCU)!

Da, da, repet (şi n-o fac de circumstanţă sau în paranteză): atât de drag îmi este EMINESCU, încât (vă) RECIT nepoticnindu-mă LUCEAFĂRUL, SCRISOAREA I şi alte 8 perle briliante eminesciene. Şi-ncă ceva (şi cu asta pun punct): dacă aş fi (chiar şi foarte vremelnic) printre “mai marii” oraşului acestuia nu aş avea odihnă (astâmpăr, tihnă) până când nu aş aduce-o pe VERONICA mai aproape (chiar alături) de TEIUL SFÂNT!!

“Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linişteşte
Ca răsărirea stelei în tăcere
Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte”.

- prof. Liviu Călcâi -

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

CFR - scurtă istorie

Cătălin ONOFREI

CFR - scurtă istorie

Să fie un semn că Drulă e alesul?

Filmuletul zilei

opinii

Proaspăt inadaptaţi

Briscan ZARA

Proaspăt inadaptaţi

Există o teorie ciudată care spune că fără frică nu poate exista viaţă. Frica este un rău necesar, obligatoriu pentru supravieţuire, iar dacă acesta nu vine din exterior, ţi-l faci singur. Când pereţii casei te apară de toţi demonii externi reali, în carne şi oase, îi descoperi cu cea mai mare pasiune pe cei interni, imaginari, mult mai mulţi şi mai fioroşi…

O perspectivă statistică asupra maternităţii la mamele minore

Ciprian IFTIMOAEI

O perspectivă statistică asupra maternităţii la mamele minore

În România, vârsta majoratului este la 18 ani, fiind oarecum asimilată cu ieşirea din perioada adolescenţei şi începutul maturităţii (adultul tânăr). Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) se referă la adolescenţă ca fiind perioada de dezvoltare fizică şi psihică cuprinsă între 15 şi 19 ani. În articolul din această săptămână, ţinând cont de definiţia OMS, vom analiza din punct de vedere statistic problematica legată de maternitatea la mamele minore (maternitatea adolescentină).

Povestea de război a marii Regine (III)

Mihai DORIN

Povestea de război a marii Regine (III)

În emoţionanta sa scrisoare testamentară, intitulată „Ţării mele şi poporului meu”,  Regina Maria din anii senectuţii se dezvăluie cu aceeaşi sinceritate ca în cei ai tinereţii: „V-am iubit cu toată puterea inimii mele şi dragostea mea a fost puternică, plină de avânt; mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare. Mi-a fost dat să trăiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de mare restrişte şi vremuri de mari împliniri. Pentru un timp, mi-a fost dat să-ţi fiu călăuză, să-ţi fiu inspiratoare, să fiu aceea care a păstrat flacăra vie, aceea care a devenit centrul de îndârjire în zilele cele mai negre. Aceasta ţi-o pot spune astăzi căci nu mai sunt în viaţă. În acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag: m-ai numit «Mama tuturor» şi aşa vreau să rămân în amintirea ta, aceea care putea totdeauna să fie găsită în clipele de durere sau de pericol...”.

pulspulspuls

Bun, să zicem: iese Gigi. Ar putea bate cineva înapoi la uşile ferecate?

Bun, să zicem: iese Gigi. Ar putea bate cineva înapoi la uşile ferecate?

Multă lume auzim că a vibrat pozitiv zilele trecute, când s-a auzit că fostul premare Gigi a câştigat la Botoşani, în instanţă, pe cererea de eliberare condiţionată de la puşcărie unde stă din cauza mitei pretinse la semaforizarea inteligentă de la Iaşi. 

Caricatura zilei

Rădoi după Tokyo

Editia PDF

Bancul zilei

Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.