La un pas de un naufragiu în Imbecilia. Parafrază swiftiană (II)

Nici erotismul humano-yahooesc nu are parte de o judecată mai măgulitoare: „Stăpînul meu mi‑a mai spus că yahooii aveau unele însușiri ciudate, pe care eu nu le amintisem sau la care făceam vagi aluzii, atunci cînd îi povestisem despre neamul omenesc. El îmi arătă că aceste animale, ca și alte dobitoace, de altfel, au femelele în comun, dar totuși se deosebesc de celelalte prin faptul că femela yahoo primește bărbatul și atunci cînd este însărcinată, iar bărbații se ceartă și se luptă cu femelele la fel de aprig ca și între ei. Aceste obiceiuri erau atît de sălbatice, încît nici o făptură înzestrată cu bun simț nu și le însușise” (p. 316).

În contrast cu haita dezgustătoare a yahooilor, Gulliver proiectează societatea ideală a houyhnhnmilor, în care el însuși se regăsește ca ființă superioară, civilizată, rațională și morală: „Mă bucuram de o sănătate desăvîrșită, precum și de liniște sufletească deplină: uitasem ce înseamnă trădarea sau nestatornicia unui prieten, loviturile ascunse sau fățișe ale unui dușman. Nu aveam prilejul să mituiesc sau să lingușesc, să fiu slugarnic pentru a cîștiga mare dregător sau a favoritului său. Nu eram nevoit să mă apăr împotriva înșelătoriei sau asupririi; aici nu se găseau nici doctori care să‑mi ruineze trupul, nici avocați care să‑mi ruineze averea; nu se aflau denunțători care să tragă cu urechea la ce spun sau să mă spioneze; nu existau nici zeflemiști, critici, calomniatori, hoți de buzunare, tîlhari la drumul mare, spărgători, procurori, mijlocitori, bufoni, cartofori, politicieni, oameni spirituali, posomorâți, guralivi, gîlcevitori, răpitori, ucigași, bandiți, virtuoși; nu se aflau conducători sau adepți ai partidelor și dizidențelor, nici oameni care să încurajeze viciul prin seducție sau propriul lor exemplu; lipseau temnițele, securile, spînzurătorile, stîlpii infamiei; lipseau negustorii și meșteșugarii necinstiți; nu exista îngîmfare, vanitate sau prefăcătorie; nu existau spilcuiți, fanfaroni, bețivi, tîrfe sau boli; nu existau neveste cicălitoare, destrăbălate și cheltuitoare; nu existau pedanți nătîngi și plini de ei înșiși; nu existau prieteni inoportuni, aroganți, certăreți, gălăgioși, vanitoși, înfumurați, veșnic cu înjurătura pe buze; nu existau ticăloși ridicați din noroi datorită viciilor lor sau oameni nobili aruncați în noroi datorită virtuților; nu existau lorzi, scripcari sau profesori de dans” (p. 335).

Pun punct aici parafrazării după textele marelui utopist mizantrop britanic, pentru a încheia cu o sumară analiză explicită a componentei sectar-paranoice a delirului călingeorgist care a inflamat mințile atâtor milioane de români. Repet ce am spus și în textul de săptămâna trecută. Sărăcia, incultura crasă, analfabetismul, frustrările și uriașa acumulare a resentimentelor gloatei acefale și agresive au creat premisele prăbușirii națiunii române în nimicnicie și disoluție. Momentul de respiro pe care Providența ni l‑a oferit prin rezultatele alegerilor recente nu trebuie să ne înșele asupra uriașelor primejdii care ne pândesc. Cred că această fragilă majoritate care a impus deocamdată soluția de salvare are datoria de a  populariza adevărul cu privire la enorma farsă pe care falși profeți precum Călin Georgescu o propagă în păturile defavorizate ale societății. Este ceea ce încearcă să facă și autorul articolului de față, cu modestele sale forțe și cu restrânsa popularitate de care se bucură.

***

Voi sfârși prin a cita câteva dintre enormitățile debitate de acest personaj, pe care le‑am cules din gura lui, din mediul on line. Spune Georgescu la un moment dat: „Cu proiectul de țară apă – hrană – energie cucerim Europa, cucerim lumea.” Sau, în altă parte: „Programul hrană, apă, energie este creștinism aplicat în economia reală, o triadă ce reflectă armonia dintre Dumnezeu, om și natură”. Prezentându‑se fără să clipească drept un salvator al poporului, impostorul își „aburește” adepții printr‑un amestec anesteziant de mesianism național și populism apocaliptic exersat de multă vreme, cu oarecare succes, și în alte spații: „Prin duhul iubirii, sfinții, eroii neamului, marile personalități culturale devin «icoane» vii, deschid spațiul calitativ superior al libertății adevărate. În acest spațiu suntem împreună cu toți cei care de-a lungul timpului au mărturisit adevărul, trăim bucuria unui nou mod de existență”. Conștient de bascularea dinspre vechea diasporă românească anticomunistă, responsabilă, educată și realmente patriotică, spre o nouă diasporă, alcătuită în majoritate din emigranți din cauze economice, persoane cu educație deficitară, falsul profet își adaptează discursul în consecință: „Când românii de peste hotare se vor trezi, atunci România va renaște imediat, pe loc”. Un enunț precum „Șansa României este înțelepciunea rusească”, care ar fi scandalizat odinioară pe orice cetățean român onorabil, este recepționat de mulțimea iresponsabilă ca o dovadă de… realism politic. Pentru turma „receptorilor” turmentați enormitatea apodictică și ermetică a frazei „Impecabilitatea demnității dă naștere inevitabilității acestui popor” este un semn de profundă gândire.

Cât de jos trebuie să fi căzut capacitatea de înțelegere a milioane de concetățeni de‑ai noștri încât să nu se revolte față de enormitatea unor judecăți precum: „Dacă viitoarea mamă este manipulată de genul în care nu poți să naști decât prin cezariană, cum nasc astăzi în România peste 90%, este o tragedie. Știți de ce? Pentru că se rupe firul divin” sau „Apa înseamnă doar H2O? Eu nu cred așa ceva. Oricum, eu vă spun sincer că n-am nimic de-a face cu acest H2O. Este mult mai mult. Este informație, este vibrație, este frecvență. Apa îți conferă o informație vitală. De aceea apa a fost îmbuteliată în sticle de plastic, să nu-ți mai dea nicio informație” sau „Apa este sângele pământului, iar România este inima acestuia” sau „Apa din izvoarele sacre din România poate vindeca orice boală, dacă este folosită cu credință”.

Cum se poate să nu‑ți crape obrazul de rușine când ți se aruncă în față insulte precum: „Hristos a înviat pentru ca poporul român să devină un far al lumii” sau „România este un sanctuar al umanității care trebuie protejat de influențele externe”. Ce fel de „filosofie politică”, ce fel de „patriotism” se poate întrevedea în spatele unor panseuri paralogice precum „Prostia urlă și adevărul tace. Rămân la dispoziția poporului român” sau „Eu sunt în slujba omului simplu, legământul meu este că omul simplu să se regăsească ca stăpân în casa lui. Omul simplu fiind meșteșugarul, țăranul, agricultorul, antreprenorul, micul producător, micul proprietar. Esența unei societăți drepte stă în demnitatea și sudoarea omului simplu. În mod normal, sistemul ar trebui să apere esența democrației într-un stat de drept. El apărând acest sistem, protejează furtul, corupția”.

Nu trebuie să fii specialist în boli mentale, ci este de ajuns să deschizi orice manual de psihiatrie pentru a‑ți da seama că personajul care emite fără să clipească asemenea elucubrații suferă de tulburare delirantă paranoidă. Problema nu este însă a lui, ci a întregii societăți. Asemenea personalități paranoide exercită o stranie fascinație irațională asupra mulțimilor. Din seria bogată a exemplelor de astfel de psihoze colective cu efecte dezastruoase declanșate de un paranoic carismatic invit pe cititor să se informeze despre tragedia din anul 1969, când un guru precum Charles Manson a organizat la o fermă din California sinuciderea colectivă a câtorva zeci de adepți. Un alt asemenea guru, coreeanul Sun Myung Moon, care pretindea despre sine că este o reîncanare a lui Iisus Hristos, a fost creatorul Biserici Unificării, cu zeci de milioane de adepți în toată lumea. Deloc neîntâmplător, în ceremonii uriașe, cu sute de mii de participanți spălați pe creier, celebrul manipulator predica și el despre virtuțile salvatoare supreme ale apei și luminii și  rugăciunilor rituale colective.

Eugen Munteanu este profesor emerit al Facultății de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, și cercetător la Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” din Iași; m.c. al Academiei Române, membru al Academiei Europaea

Publicitate și alte recomandări video