anunturi
grandchef
Mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

miercuri, 30.11.2022

Lăsându-l pe diavol în... ofsaid!

GALERIE
pr Constantin Sturzu
  • pr Constantin Sturzu
- +

În copilărie şi în tinereţe am jucat fotbal. Chiar am apucat să fiu legitimat la o echipă de juniori, până când un accident la coloană a pus capăt scurtei mele cariere sportive. Acum, nici măcar nu mai urmăresc vreun meci televizat. Absolut întâmplător am aflat că tocmai a început un campionat mondial, găzduit de Qatar. De aceea reiau, cu această ocazie, câteva reflecţii din perspectivă creştină asupra celui mai popular sport de pe planetă. Dacă-mi permiteţi, e un soi de predică pe limba microbistului de azi.

Spiritual vorbind, fotbalul atrage şi pentru că reprezintă, cumva, o reflectare în plan sportiv a luptei pe care o are omul de dus pe pământul (gazonul?) suferinţei. Ideea de „întrecere” este una ancestrală. Satana (Lucifer) a vrut să aibă o împărăţie care să o concureze pe cea a lui Dumnezeu. Apoi i-a ispitit pe Adam şi pe Eva să intre şi ei... în competiţie! Iar acum, nu ne mai putem întoarce în Raiul pierdut decât biruind în... meciul cu diavolul! Această lume în care putem câştiga Împărăţia Cerurilor este asemănată de un mare sfânt al Bisericii, Ambrozie, cu ceea ce numim azi un stadion: „Ce este lumea, dacă nu o arenă plină de luptă?”. Iar cel care câştigă această luptă primeşte „cununa vieţii” (Apocalipsa 2, 10). Spre lămurirea celui care este „atlet al lui Hristos” - în speţă, ucenicul său, Timotei -, Apostolul Pavel vorbeşte tot în termenii competiţiilor sportive, arătând că, atunci când se luptă cineva la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după regulile jocului” (II Timotei 2,5). Şi în fotbal există reguli şi toate trebuie respectate pentru ca un gol marcat să fie şi valabil. Pentru asta este,însă, nevoie şi de fair-play din partea jucătorilor (onestitatea şi asumarea greşelii sunt calităţi creştine fundamentale).

Mântuirea nu se câştigă decât în comuniune cu ceilalţi (în Biserică) şi având un îndrumător duhovnicesc. Tot aşa, un fotbalist are nevoie de o echipă şi de un bun antrenor. Sfântul Vasile cel Mare îndeamnă pe creştin „să se încredinţeze în mâinile unui om bogat în virtuţi” - şi nu „de dragul de a-ţi menaja trupul” să alegi pe unul care să fie la nivelul viciilor tale. În plan sportiv, acesta este un îndemn la autodepăşire. Şi ideea de adversar se regăseşte în viaţa creştină. Sfântul Grigorie de Nyssa vorbeşte, în lucrarea „Despre desăvârşire”, despre necesitatea confruntării: „Cum ar mai putea fi numită o competiţie ca atare, dacă nu ar exista oponenţi? Dacă nu există adversar, atunci nu există nici cunună. Victoria nu există prin ea însăşi, fără ca să existe o parte înfrântă”. Adversarii creştinului nu sunt însă alţi oameni, ci însăşi duhurile răutăţii, cu care ne este de folos a ne confrunta. Nu degeaba spune Patericul: „ridică ispita şi nu mai este cine să se mântuiască”. Ca să rezişti la ispite, ai nevoie de post şi de rugăciune. Postul este un soi de cantonament ce are ca efect fortificarea trupului şi a sufletului, înlesnind astfel legătura mai strânsă cu Dumnezeu. Apelăm la post mai ales atunci când trecem prin încercări mai grele (echivalentul competiţiilor, în plan sportiv). Dar contează ceea ce faci şi în afara posturilor, nu doar în post. După cum un alt principiu creştin spune că „cel care se roagă numai când se face rugăciune, acela nu se roagă”. Tot aşa, contează şi viaţa extrasportivă a unui jucător de fotbal, nu doar ceea ce face în cantonament sau la antrenamente.

Sunt multe tactici pe care le poate adopta omul în lupta duhovnicească. Una dintre ele este aceea de a nu se lăsa „înghesuit în propria poartă”, ci de a lăsa pe diavol - folosind un termen fotbalistic -, în ofsaid (adică în afara jocului). Dacă ştiu să fac pasul spre Dumnezeu, diavolul nu mai are putere asupra mea, devine cu totul neputincios atunci când eu nu-i mai fac jocul, când nu intru, adică, în logica lui.

Cel ce doar stă pe margine şi chibiţează nu este câştigat precum cel ce joacă. Aşa şi creştinul: poate să citească despre luptele sfinţilor sau să urmărească pe cei în viaţă cum se luptă cu ispitele, dar nu se va folosi cu nimic dacă nu va lupta el însuşi „lupta cea bună” (II Timotei 4,7). În ultimă instanţă, nu contează neapărat dacă o echipă a câştigat meciul sau o competiţie, ci dacă a luptat şi s-a autodepăşit. Şi în viaţa duhovnicească, important este a lupta permanent, chiar şi dacă vei fi de zeci de ori pe zi învins de diavoli. Un părinte a fost întrebat ce fac monahii acolo, în mănăstire, toată ziua. Răspunsul a fost: „Ce să facem: cădem şi ne ridicăm!”. A continua să te ridici şi să lupţi te face „ostaş al lui Hristos”; a birui este a lui Dumnezeu.

Pe scurt, nu este ceva greşit în a juca fotbal, deşi a devenit azi o mare industrie. Chiar şi a urmări un meci, în anumite limite, cu decenţă, nu este un lucru în contradicţie cu statutul de creştin. Ideea de competiţie, cum am văzut, poate releva omului semnificaţii de ordin spiritual. Necreştineşte este a fi pătimaşi în toate acestea, a deveni agresivi sau idolatri sau înrobiţi. Şi asta este valabil pentru orice lucrare sau activitate omenească firească, nu doar în ceea ce priveşte fotbalul.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Upgrade pe flancul estic al NATO

Lucian DÎRDALA

Upgrade pe flancul estic al NATO

Agenda miniştrilor de externe nu se putea limita la situaţia din estul Europei, dată fiind anvergura geopolitică globală a Alianţei. Vom vedea, probabil, un efort de consolidare a unei poziţii unitare faţă de China, principalul competitor strategic al Occidentului.

opinii

Mândru că sunt

Florin CÎNTIC

Mândru că sunt

De Ziua Naţională, pe lângă pocnetele sticlelor de şampanie şi exploziile artificiilor, mai stăruie un zgomot de fond: concertul înfundat al pumnilor bătuţi în piept de compatrioţii care, asemenea popcornului în tigaia încinsă, se înfoaie bombastic, „mândri că sunt români”.

Să nu-i jignim pe ruşi

Radu PĂRPĂUȚĂ

Să nu-i jignim pe ruşi

Aşa spunea preşedintele Macron cu ceva timp în urmă: Vai, vai, să nu-i jignim pe ruşi!

Muzicieni români în lume

Alex VASILIU

Muzicieni români în lume

Este titlul potrivit unei rubrici săptămânale de ziar, al unei emisiuni radiofonice cu acelaşi ritm de difuzare pentru că, fără intenţia părtinirii Eutherpei faţă de alte muze artistice, în limbajul sonor cult se exprimă pe înţelesul auditorilor de pretutindeni cei mai mulţi autori şi interpreţi români. Aleg numai câteva exemple:

pulspulspuls

Pro şi contra părintelui Calistrat, căruia pe drept i se mai spune şi „Ciocanul Sfântului Vasile”

Pro şi contra părintelui Calistrat, căruia pe drept i se mai spune şi „Ciocanul Sfântului Vasile”

Multă lume îl sună pe amicul nostru Archibald Tănasă ca să pună o vorbă bună în dreptul părintelui Calistrat, căruia după moliftelnic i s-ar mai putea spune şi „Ciocanul Sfântului Vasile”, în engleză „Master of monk’x boxing”, sau „Ninja de la Vlădiceni”, după ce a pocnit şi a trântit la pământ una sau două enoriaşe la intrarea în mănăstirea unde slujea. 

Caricatura zilei

Iohannis, cu așteptările înșelate

Editia PDF

Bancul zilei

Tata, tata! Avem lupi în bloc? Nu, puiule, vecinii îsi citesc facturile la curent si gaze!

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.