Lecţia 9/11
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
Oala cu Gust
anunturi

Lecţia 9/11

GALERIE
Florin Cintic
  • Florin Cintic
- +

Deşi, pentru români, 11 septembrie ar fi trebuit să rămână în istorie drept data cuceririi Plevnei (în 1877), noi nu vom putea uita, totuşi, ziua de 11/09 a anului 2001. Poate nu ar fi rău să medităm la sângeroasa lecţie care a fost servită atunci lumii civilizate.

Era într-o zi de marţi, care venea, în America, după weekendul prelungit cu ocazia Zilei Muncii (prima zi de luni din septembrie), varianta americană (din 1887) a lui Unu Mai muncitoresc. Desigur că data fusese aleasă intenţionat pentru a prinde maximum de aglomeraţie la muncă şi pe aeroporturi. La Iaşi, în cursul dimineţii, tocmai participasem la universitate, în amfiteatrul III.11, la susţinerea tezei de doctorat a Cameliei Gavrilă sub eleganta îndrumare a distinsei profesoare universitare Elvira Sorohan. Fusese o celebrare a lui Blaga, făcută, cu aplomb şi erudiţie, de năvalnica şefă a învăţământului ieşean postcomunist urmată de o libaţie pe măsură. Ajuns acasă, aproape de ora 16, am deschis din întâmplare pe Pro Tv (la acea vreme singura alternativă civilizată la televiziunea naţională, etern vândută celor de la putere!) unde am urmărit stupefiat imagini cu ceea ce părea un teribil accident de avion: o cursă de linie care, din motive necunoscute, se lovise de unul din cele două turnuri gemene ale World Trade Center din New York. Cum tocmai fusesem în 1998 acolo, pe Top of the World, mă uitam anesteziat la ce se întâmplase nevenindu-mi a crede ochilor. Pro Tv-ul difuza evenimentul preluând live transmisiunea de pe CNN astfel încât am văzut, şocat, în direct, şi intrarea celui de-al doilea avion în turnul sudic, moment în care absolut toată lumea a înţeles că suntem martorii unui monstruos atac terorist. Astfel încât evenimentele ulterioare (avionul prăbuşit peste Pentagon şi cel căzut în Pennsylvania graţie curajului călătorilor care au sărit şi au anihilat, cu preţul vieţii lor, atacul asupra Casei Albe!) nu ne-au mai impresionat prea tare în starea de stupefacţie în care eram. 11 septembrie este borna care arată începutul declinului civilizaţiei occidentale ca model exportabil de bunăstare şi dezvoltare, de toleranţă şi valori. A fost începutul noii barbarii, un timp al dezagregării valorilor, al iraţionalului, al urii şi resentimentelor, al insurecţiei excluşilor şi minoritarilor, al domniei lotrilor şi al crimei. A fost o stranie revanşă a strigoiului comunist care părea înmormântat odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice, dar care, iată, renăştea sub chipul ucigaş al Jihadului, capabil să lovească letal lumea occidentală, democratică.

Primul mit spulberat de Mohamed Atta şi cei 18 ciraci ai lui a fost că barbarii ar fi proşti. Finanţaţi cu banii din traficul de droguri afgan (nouăzeci la sută din heroina lumii este produsă în fermele de opiacee din Afganistan controlate de talibani şi al-Qaeda!), atacatorii s-au pregătit minuţios la Hamburg şi apoi în Statele Unite, şi-au luat nestingheriţi licenţe de zbor americane (pentru a putea pilota ei avioanele deturnate!), au exploatat vulnerabilităţile lumii libere (toleranţă excesivă, controalele superficiale la cursele interne, uşă deschisă în cockpitul piloţilor, antrenamente libere şi armament de vânzare la discreţie) şi au planificat totul cât se poate de diabolic (ziua aglomerată, cursele din Boston spre California cu rezervoare imense pline de kerosen, ora la care toţi erau la birou etc.) executând rapid şi eficient atacul, cu preţul propriilor vieţi, desigur. Palma dată pe obrazul lumii libere de cei nouăsprezece ticăloşi îndoctrinaţi mai răsună încă şi azi.

Al doilea mit care s-a prăbuşit atunci a fost imaginea hollywoodiană asupra serviciilor de spionaj americane, care s-au dovedit a fi conduse de nişte ageamii penibili, fiind prinse cu pantalonii în vine de fanaticii musulmani ai al-Qaeda. Lipsiţi de fondurile nelimitate şi atotputernicia de a fi deasupra legilor de care beneficiază colegii chinezi sau ruşi, strânşi cu uşa de controlul democratic al Congresului, „băieţii deştepţi” ai serviciilor americane au suferit atunci cea mai umilitoare înfrângere din istorie, neprevăzând un atac cu caracter de război, aşa cum America nu mai avusese pe teritoriul său de la Războiul Civil. În plus, au fost mereu obligaţi să calce cu atenţie prin câmpul de mine al intereselor politice divergente din Congres: de exemplu, dosarul implicării serviciului consular1 al Arabiei Saudite în organizarea atacului fiind făcut public, cu jumătate de gură, de Joe Biden abia săptămâna trecută ca urmare a presiunii organizaţiilor civice şi a faptului că marile afaceri cu familia regală saudită (din care făcea parte şi fugarul Osama bin Laden!), de zeci de miliarde de dolari pentru armament, au fost regizate de republicani. Pe scurt, deşi a avut informaţii, FBI-ul nu a fost capabil să le analizeze cum trebuie şi să avertizeze comanda politică asupra lor. (Sau nu au vrut, „ca la Pearl Harbour”, ar spune conspiraţioniştii!) Oricum, stupoarea de un minut a lui Bush jr. când i s-a spus vestea la ureche în timpul unei vizite paşnice la o grădiniţă, e mai mult decât grăitoare despre informaţiile pe care le avea vrednicul Commander in Chief, cel care va declanşa rapid, compensatoriu!, cel mai lung şi costisitor război din istoria Statelor Unite. Cu rezultatele pe care le-am văzut.

În fine, poate cea mai importantă lecţie asupra căreia s-ar cuveni să medităm este aceea a presupusului caracter infailibil şi universal al democraţiei liberale de tip occidental bazată pe un model economic ce privilegiază profitul (ceea ce generează investiţii masive în dezvoltare tehnologică) şi care exploatează foarte eficient consumismul, care e, inevitabil, natural şi universal. Chiar şi în cele mai strict controlate societăţi, conduse de dictatori de dreapta sau de stânga, consumismul este un motor implacabil al schimbării. Românii l-au dat jos pe Ceauşescu mânaţi de consumism şi au intrat apoi sub tirania speculatorilor economici deghizaţi în capitalişti interni sau externi animaţi fiind de acest impuls „mai mult decât animalic” (căci animalele mănâncă doar pentru a-şi potoli nevoile organice şi sunt agile şi învingătoare în luptă doar atâta timp cât le e foame!). Consumismul roade intern orice regim autoritar sau tiranic pentru simplu motiv că acestea nu sunt în stare să ofere diversitatea de mărfuri atractive a capitalismului. Dar este consumismul inevitabil legat de democraţie, de sistemul liberal democratic occidental? Poate el fi obţinut fără democraţie? În fond cele mai bune afaceri, se fac cu regimurile totalitare, unde Tătucul/ Führerul are la dispoziţie o ţară întreagă pe care o negociază ca şi cum ar fi moştenirea lui tac-su. Cum s-ar putea ieşi din această dilemă, în care Angela Merkel ţine lecţii de democraţie şi pune România în ghetto-ul din afara Schengen, dar nu are nicio remuşcare în cooperarea cu sângerosul ţar Putin pentru o conductă de gaz dedicată Germaniei care să ofere o pârghie eternă de şantaj regimului de la Moscova? Nu ştiu ce s-ar putea argumenta aici. Când vezi că după o cheltuială colosală timp de două decenii fiorosul War on Terror american s-a fâsâit penibil cu retragerea laşă a lui Biden care a făcut să se prăbuşească instantaneu castelul de cărţi de joc al unei pretinse democratizări, realizezi că de acum suntem pe cont propriu. Că dacă „interesele” economice ale marilor jucători o cer, o ţară mică, coruptă, subdezvoltată şi imprevizibilă poate fi lăsată în plata Domnului, la discreţia talibanilor interni sau externi. (Noroc că Uniunea Europeană are o piaţă de desfacere bună în România pe care va vrea să o protejeze!).

Vorba lui Eminescu: „nu credeam să-nvăţ a muri vreodată”...

 

1 Loc predestinat, se pare, având în vedere secţionarea cu drujba în Consulatul din Istanbul, pe 29 septembrie 2018, a jurnalistului saudit dizident Jamal Khashoggi, din ordinul prinţului moştenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, vrednic partener de afaceri al lui Donald Trump.

 

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Aukus-ul şi starea relaţiilor transatlantice

Alexandru LĂZESCU

Aukus-ul şi starea relaţiilor transatlantice

Ambiţiile Franţei de a determina decuplarea UE de Statele Unite, în baza conceptului „autonomie strategică”, şi de adoptare a unei poziţii neutre în competiţia geopolitică dintre America şi China, în coroborare cu focalizarea Washingtonului pe zona Indo-Pacifică, riscă să divizeze serios Europa şi să fractureze grav relaţia transatlantică.

Filmuletul zilei

opinii

Un geniu

Nichita DANILOV

Un geniu

Aici ar trebui să depună jurământul atât preşedintele, cât şi tot guvernul României, a spus el. Da, aici, în fosta închisoare de la Sighet, unde se mai aud scâncetele şi urletele foştilor deţinuţi politici care au fost supuşi la privaţiuni şi chinuri inimaginabile, tocmai ca să avem acum o temelie pentru a ne clădi noua democraţie şi noua societate...

Practicile mele agricole

Michael ASTNER

Practicile mele agricole

Zilele trecute, pe când culegeam strugurii reci de la ploaie şi burniţă ba din vârf de vişin (unde s-a căţărat fraga neagră), ba din corzile tăiate cu crăci de vişin cu tot, deci la sol, mi-am adus aminte de copilărie, când, cam tot în perioada asta, eram duşi, după doar două săptămâni de şcoală, la practică agricolă.

Etimologicale pescăreşti (VIII)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (VIII)

A venit acum momentul ca să dedic câteva paragrafe admirabilei lotci lipoveneşti, indisolubil legată în memoria mea afectivă de explorarea apelor Dunării, pentru pescuit sau în alte scopuri.

pulspulspuls

Iacătă şi legăturile senatoarei de Iaşi! Nu, nu cu Biserica, ci cu altcineva

Iacătă şi legăturile senatoarei de Iaşi! Nu, nu cu Biserica, ci cu altcineva

Pentru că tot a făcut Şoşoaca cinste târgului care a ales-o anul trecut senatoare, venind la hramul Sfintei şi făcând şi olecuţă de circ, am zic că nu ar strica să vă prezentăm o fotografie mai de arhivă, din colecţia rară, că ar fi multe de comentat şi, mai ales, de băgat la cap dacă vrem să ştim de unde şi de către cine ne-a fost paraşutată pe listeaceastă revelaţie politică. 

Caricatura zilei

Sochoauxă

Editia PDF

Bancul zilei

Cercetatorii ardeleni au descoperit ca oricâta mâncare le-ai da musafirilor, tot se îmbata.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Ar trebui închise școlile dacă se trece de 6 la mie?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.