Lectia suspendarii II

Poporul, populatia si cetatenii

Nici n-am scris bine cuvintele de mai sus, ca tocmai il aud pe Traian Basescu vorbind la Realitatea TV despre "semnalele de la populatie" care vor trebui "luate in consideratie" de catre clasa politica (luni, pe la ora 17.30)! Altfel, de-a lungul campaniei, presedintele Romaniei a vorbit adesea de "popor", de "intoarcerea la popor". Ma-ntreb de ce a folosit Basescu de data aceasta cuvintul "populatie"? Asta-mi aduce aminte de ceea ce mi-a atras atentia inca de anul trecut, cind am petrecut mai multe saptamini "acasa" in Ardeal, la tara, fara televizor si ascultind doar postul Radio Romania Actualitati ca sa ramin conectat la mersul tarii si-al lumii: anume ca foarte multi politicieni, ministri sau functionari publici (dar nu numai) foloseau adesea termenul acesta de "populatie", si ma-ntrebam de ce mult mai rar auzim vorbindu-se de cetateni!? Poate pentru ca avem, deocamdata, prea putini cetateni adevarati si "prea multa" populatie? Sau termenul de "populatie" indica si ceea ce cred politicienii despre cetateni?…
Acum, ca trecu si referendumul acesta, in care "poporul" a decis si Basescu si-a adjudecat a patra victorie electorala la rind (ultima depasind ca semnificatie pe toate celelalte), parca m-am mai lamurit: nu cumva prezenta la vot intr-o chestiune gen referendum pentru Constitutie sau pentru demiterea presedintelui tarii ne developeaza in mare starea societatii?
Sa ma explic: am zis ca "poporul a decis"? Neindoielnic, a facut-o, insa, daca nuantam, a facut-o doar o parte a "poporului". Antibasescienii (politicieni, analisti, moderatori etc.) chiar s-au intrecut in a scoate-n fata apoi faptul ca doar o minoritate a decis, de vreme ce 56% n-au catadicsit sa-si ia in serios dreptul de cetatean de-a alege, de-a vota, de data asta: de-a spune "DA" sau "NU" demiterii presedintelui.
Stop: am zis "dreptul de cetatean"? Dar sint, oare, cei care nu se simt datori sa-si exprime optiunea atunci cind au loc alegeri sau referendumuri cetateni? Evident ca sint – dar numai formal, ca sa nu zic: doar de forma. Pe acei cetateni ai Romaniei care nu voteaza (exceptindu-i dintre acestia pe toti aceia care, vorba aia, au motive intemeiate) eu unul ii vad ca fiind mai degraba o forma fara fond si i-as "baga" in oala mare a "populatiei". Altfel spus, "poporul" se compune din cetateni (partea activa, partea careia ii pasa) si din "populatie". In data de 19 mai 2007, Romania cu drept de vot s-a compus din 44% cetateni, restul de 56% fiind populatie… Altfel, Basescu are dreptate: chiar daca n-a votat, populatia (cei 56% de "cetateni formali" care n-au mers la urne) a transmis si ea niste "semnale" care vor "trebui luate in consideratie"!

Ce-au avut si ce-au pierdut

Au avut o coalitie monstruoasa formata trans(ideo)logic din cinci formatiuni politice (PSD, PNL, PRM, UDMR si PC) pentru care presedintele tarii devenise de ceva vreme obsesia calauzitoare, care a tinut loc de program unic cu o idee fixa: "Sa scapam de chior!". Si au inceput ei sa-i sape groapa, parea ca nu le scapa nici un detaliu, nici cel mai mic amanunt. Pe scurt: si-au facut mendrele si l-au suspendat orbeste – pentru ca au putut, pentru ca asa au vrut muschii domniilor lor! L-au suspendat, au fixat o zi de simbata drept zi de referendum, au redus numarul de ore cit sa ramina deschise circumscriptiile, au umblat la lege, au aparut in haita pe la televiziuni si au spus vrute si nevrute, verzi si uscate, lucruri auzite si nemaiauzite, l-au asemuit – in ordine alfabetica – cu Carol al II-lea, cu Fidel Castro, cu Ceausescu, cu Hugo Chavez, cu Ghadaffi, cu Hitler, cu Lukasenko (te si miri ca n-au ajuns si la Kim Ir Sen ori la Mao – sau or fi ajuns si mi-a scapat mie?), l-au facut betiv nespalat si deseu toxic…
Privesti inapoi si te tot intrebi ce-or fi avind in cap capeteniile pentagonalei de cacao, nu cumva tot doar niste pachetele de muschi neginditor? Pentru ca, iata, vechea vorba s-a mai adeverit o data: In tara orbilor, chiorul este rege! "Chiorul" s-a intors "la popor" (considerat si el cam chior de catre cei 322 de parlamentabili orbiti de propriile obsesii – altele decit cea privindu-l pe presedintele "chior", ca nu stau domnii cu papion si tovarasii cu cravata rosie intr-o singura obsesie!), "poporul" l-a recunoscut drept unul de-al lor si l-a reinscaunat fara drept de apel!
Fara drept de apel? S-avem pardon! Intr-o tara cu majoritatea partidelor condusa ba de prostanaci, ba de tradiceni, un esec electoral, oricit de mare ar fi, nu impune nici asumari de raspundere individuala la virf (urmate de demisii de onoare), nici nevoia de regindire fundamentala a pozitiei fata de propriul electorat – cit o mai fi ramas din el!
Deci: ce-au avut si ce-au pierdut? Au avut posibilitatea de-a actiona rational, dar au preferat decizia umorala, trezindu-se acum, dupa referendum, din pumni – numarati: …6, 7, 8, …; trezindu-se obligati sa-si numere alegatorii, lucru, nu-i asa, mult mai usor decit inainte de suspendare, avind in vedere ca unele partide ba au pierdut peste jumatate de electorat (PNL), ba le-a intors spatele majoritatea votantilor siguri (UDMR)!

Dezvrajirea

Au spus-o destui comentatori deja: atit campania, cit si referendumul au functionat, in cele din urma, precum un developator – doar ca pe invers: poza "frumoasa" de proaspata familie intrata-n marea familie a Europei Unite s-a devoalat, transformindu-se in negativul care arata si tot ceea ce culorile realitatii ultracosmetizate acoperisera: de la limbaj (il includ aici si pe reconfirmatul presedinte al tarii, cel tirziu dupa episodul SelGros) la legaturi bolnavicioase (daca nu in contra naturii, de-a dreptul), de la stinga la dreapta, din cap pina-n picioare si mai ales invers (pina-n cap, adica)! O clasa politica in mare parte expirata care paraziteaza Romania, Parlamentul, Guvernul si alte institutii fundamentale, clasa cu prea multi lideri ba de carton, ba de plastilina, cu minte ba de carton, ba de plastilina, cu o coloana "vertebrala" ba din carton, ba din plastilina, in umbra carora (si ea inconsistenta, aidoma posesorilor) s-au format tinere sperante exasperante, de fapt: niste nesperante bune doar pe post de clantai mediatici (nu mai dau nume, ca ma exaspereaza!), o clasa care a vrut sa opreasca tara din mers doar pentru ca dinsa nu mai reuseste sa tina pasul! O clasa politica formata in buna parte din guzgani rozalii si din varani, din cameleoni si alte sopirle. Cu prea multi lideri (locali sau nationali) incremeniti in proiect. Care, daca s-ar putea, ar stabili ca urmatoarele alegeri sa aiba loc abia dupa ce vor fi iesit ei cu picioarele inainte din politica! Cu atitia si atitia politicieni care oricind ne pot "delecta" cu cite-o declaratie de Giga, de genul: "Nimic nu ne lipseste din ce avem!" (Doctorul Oprescu, 16.05.07, Realitatea TV) ori "Majoritatea este mult mai inteligenta decit cred politicienii si va vota cu «da»!" (Coana Norica, Antena 3, in aceeasi zi)…
Altfel, seceta continua. Riul Bahlui se transforma incet, incet intr-un piriu inecat in gunoaie, iar poza pe care-am facut-o deunazi se potriveste, zic eu, de minune realitatilor descrise mai sus. Primaria, autoritatile locale n-au, desigur, nici o legatura cu realitatea – nici cu asta, nici cu celelalte…

Publicitate și alte recomandări video