Caută 
1 MIN
„Partenerul nostru, de 35 de ani, sunt Statele Unite ale Americii. Conjunctural, pe fondul războiului inițiat de Vladimir Putin, am sprijinit și vom sprijini Ucraina. Am ajutat cu tot ce am putut, am fost buni vecini, dar repet și subliniez: partenerul nostru în această discuție este administrația Trump. Încă un an de război este prea mult pentru noi. Pragmatismul este singura opțiune”, a scris Crin Antonescu pe Instagram la câteva ore după ce un om de stat curajos a fost batjocorit de doi bădărani în Biroul Oval.
Crin Antonescu nu este doar „conjunctural”, precum ajutorul oferit Ucrainei, un candidat la președinție, ci, în primul rând, pe cartea de muncă, un profesor de istorie. Iar postarea sa are toate datele unui suport de curs. În momentele grave, de inflexiune în politica globală, românii trebuie să se comporte ca niște „curve”. Trebuie să învețe să pupe în fund stăpânul, pe cel care are „toate cărțile” în mână. Să tacă și să zică săr-mâna, chiar și atunci când șeful se dovedește un țăran prost, un mojic fără urmă de busolă morală. Să accepte bullying-ul ca fiind norma socială, nu cumva s-o facă pe-a viteazul, să iasă din rând. Vecinul, care s-a trezit cu un criminal în casă, și care își varsă sângele să ne apere, pentru că noi urmăm, să zică mersi cu puținul pe care i l-am dat și să se lingă pe bot de alte ajutoare – „Nu voi trimite trupe în Ucraina”. Când întreaga arhitectură de securitate a lumii stă să se destrame cu efecte tragice și potențial ireversibile în următoarele decenii, când întreg sistemul axiologic care definește Occidentul de la Revoluția Franceză încoace a primit mișelește un cuțit în spate, profesorașul nostru de istorie percepe „pragmatic” scurgerea timpului – „Încă un an de război este prea mult pentru noi”.
Sigur, în postarea pe Instagram nu ne vorbește „nouă” profesorul de istorie, ci, mai ales „lor”, candidatul la președinție. Cine sunt ei? „Iobagii” parșivi care au tras în weekend o tură moca până la București să înfulece la „Burger King” pe banii AUR, SOS și POT, bani alocați partidelor din fonduri publice. Șefii și lacheii din armată care mai au puțin până la pensia specială (toți mai au puțin) și care se tem că vor fi obligați să tragă cu tunul la 45 de ani, în loc să tragă „tunuri” în afaceri cu statul, ca orice militar isteț ieșit la pensie după 90. O întreagă armată de bugetari speriată că războiul le pune în pericol recordul la Solitaire și vacanța de iarnă în Dubai, dar și mulți pensionari care și-au descoperit, în sfârșit, un scop în viață – să distribuie în zori pe Facebook „Bună dimineața, la cafeluță”. Bombardierii și interlopii care se visau, până deunăzi, racheți pentru oligarhia rusă, iar mai nou, pistolari în „Vestul Sălbatic” guvernat de Trump. Imbecilii și lașii care strigă „pace” fluturând steaguri cu „Ștefan”, „Mihai” și „Vlad”, cei mai războinici dintre eroii noștri.
- Citiți și: Veșnica mediocritate de la Poli Iași spune mai multe despre noi decât vrem să recunoaștem
Da, poate că sunt o droaie, dar Crin și-a tras cu tesla-n ce nu pare să aibă ca om de stat. După zece ani de politică externă timidă, cu fundul „în două luntrii”, care ne-a adus pe marginea prăpastiei, Antonescu ne propune o diplomație și mai retrogradă, a „capului plecat” și a interesului imediat.
Publicitate și alte recomandări video
