În continuare vom propune câteva idei, enumerate sumar.

1. Privitor la aria pentru care se cer idei, începând din Parcul Copou şi până la Palatul Culturii, iată că se mai apropie terminare amenajarea culoarului Bahlui. Nu ştiu în sarcina cui cade amenajarea peisagistică şi recreativă a versanţilor bahluieni, dar este bine să se anunţe din timp ce specii de plante şi ce puncte atractive vor fi amplasate acolo... În mod special, plantaţia de aici va trebui să atenueze curenţii de aer foarte reci!

2. Conceptul de amenajare a centrului istoric trebuie să fie unul preponderent ecologic, pentru protecţia omului, cu asigurarea umbrei pe trotuare, cu filtrarea biologică şi chimică a aerului, atenuarea curenţilor reci în timpul iernii şi nu cu exagerări de genul “perspectivă vizuală lată de 100 m”, ca să se vadă faţada Teatrului Naţional. Respectiva faţadă poate fi văzută şi prin spaţii de 2-3 m.

3. Pentru evitarea kitsch-urilor, Primăria trebuie să stabilească limpede funcţiile fiecărui spaţiu verde din oraş. Spre exemplu, parcul Copou, gazda Muzeului Literaturii, a Teiului lui Eminescu, a Obeliscului cu lei, a Casei de Cultură, a busturilor de bronz etc., trebuie să întreţină şi să dezvolte funcţia principală, aceea culturală. Încărcarea parcului şi cu funcţia sportivă (skatepark, role, biciclete), la o suprafaţă teoretică de 10 ha, din care numai jumătate este vizitabilă, înseamnă deja un kitsch...

4. Tocmai în centrul istoric trebuie serios analizat microclimatul oraşului (a se vedea lucrarea prof. dr. Elena Erhan), acum când se mai pot îndrepta unele aspecte. Iarna, aerul rece şi greu curge ca apa la vale, pe culoarul Bahluiului (atenţionare mai veche a arhitectului Ionel Oancea), apoi pe bulevardul C.A. Rosetti, Şoseaua Sărăriei, bd. Carol I, str. Păcurari etc. Un singur exemplu: ce simt oamenii când trec printre Hotelul Unirea şi magazinul Unic, în drum spre subtraversare, pe timpul iernii?

5. Piaţa din faţa Universităţii de Medicină şi Farmacie, ca şi Piaţa Unirii suferă de boala “perspectivei vizuale late de 100 m”, semnificând un mic deşert în inima Iaşului...

6. Referitor la skatepark-uri: sunt necesare pentru tineretul ieşean, dar trebuie amplasate în toate cartierele. De ce în cartierul Copou, alături de skatepark-ul de lângă stadionul de fotbal, trebuie să mai fie unul în parcul Copou? Dar în celelalte cartiere ieşene?

7. Accesul biciliştilor a fost experimentat în urmă cu câţiva ani în Parcul Expoziţiei, acolo unde s-a soldat cu înghesuieli teribile în duminicile călduroase, cu... câteva accidente şi cu un articol publicat în Ziarul de Iaşi, scris de către un ieşean stabilit de mai mult timp în străinătate. Iată ce înseamnă să nu respecţi funcţiile spaţiilor verzi! Lângă statuia lui Mihai Viteazu staţionează - neînchiriate – zeci de biciclete...

8. Mult-discutata problemă a bulevardului Ştefan cel Mare este una mai specială şi acum ne vom referi doar în trecere: în afară de replantarea teilor şi îndepărtarea cuburilor cu arbori, mai există un aspect ce ţine de mentalitatea moldovenească, preferându-se localuri alimentare (o cafea, un suc ori chiar o bere). Să te plimbi pe Ştefan cel Mare doar pentru a netezi faţa aspră a pietrei cubice?

9. Anul trecut, pentru prima dată în România, aici, la Iaşi, a fost depistată “boala Wi-Fi a copacilor”, cauzată de radiaţia electro-magnetică, emisă de către antenele de pe blocuri pentru telefoanele mobile şi tehnologiile wireless (fără fir). Cele mai afectate specii sunt: paltinul de câmp, castanul porcesc (acesta este mai afectat foarte serios şi de molia minieră Cameraria ohridela), gutuiul chinezesc, mălinul indigen, corcoduşul, teiul cu frunza mare etc. În Olanda, parcurile sunt afectate de aceeaşi boală în proporţie de 70%.

10. Situaţia arborilor de aliniament – cei mai expuşi la poluarea cu gaze fierbinţi de eşapament – trebuie analizată de la stradă la stradă. Trebuie renunţat la utilizarea speciei Aesculus hippocastanum (castan porcesc), ca arbore de aliniament. Acolo unde este posibil trebuie mutat amplasamentul arborilor stradali pe latura neexpusă a trotuarului (drept exemplu: a se vedea Ulmus pumila-“Pinnato-Ramosa”, adică ulmul de Turkestan de pe bd. Anastasie Panu.

Iaşul nu este Copşa Mică sau Baia Mare, însă poluarea rutieră ieşeană cu CO2, CO, oxizi de azot, oxizi de sulf etc. devine tot mai agresivă pentru om, animale şi plante, fapt dovedit prin uscarea tinerilor tei de la marginea trotuarului, după 2-3 ani de la plantare şi de cele 25.000 de persoane bolnave de astm.

1. Nu ştim câţi tei au fost tăiaţi.
2. Vârsta aproximativă: majoritatea avea aproximativ 60 de ani (plantaţi după război), dar au fost şi exemplare mai tinere.
3. Arborii din spaţiile verzi sunt mai scunzi, dar mai groşi, comparativ cu cei din pădure, crescuţi într-o concurenţă acerbă.
4. Teii au un frunziş mai bogat decât fagii şi alte foioase.
5. Frunza este organul vegetal capabil să asigure o protecţie a mediului din jur şi implicit a omului.
6. Informaţiile despre capacitatea protectivă provin atât din literatura de specialitate, cât şi de pe internet.
7. Calculele estimative au fost efectuate cu prudenţă, fără exagerări, considerându-se un tei mediu de 50 de ani, aproximativ din clasa a III-a de producţie forestieră, conform Tabelelor dendrometrice (1947, pag. 994-995).
8. Cele 3 specii autohtone de tei sunt arbori cu înălţimi de 20-40 metri.
9. Salcâmul japonez-pendul (altoit la 2,5-3,0 m înălţime) este un arbust (numai specia tipică, nealtoită, este un arbore de 30 metri).