Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Legaţi de glie (II)

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Relatam în prima parte a articolului toate încercările mele nereuşite de a obţine detaşarea în învăţământ dintr-un judeţ în altul, din judeţul Bacău în judeţul Iaşi, pe vremea Împuşcatului. Eram ca „legaţi de glie” de legi ceauşiste, ca şi robii de pe vremea ceea, când vrabia mălai Viteazul. Aşa că până la urmă am venit cum se spunea într-un scheci COPILĂ, o dulce copilă, adică C-O PILĂ. 

Povestesc liniştit despre pila mea, ba chiar având conştiinţa împăcată, fiindcă sunt sigur că peste 90% dintre români, concetăţenii mei, au folosit-o. Şi nu o dată! Aşa că geaba ne ţinem cu coada pe sus - tot javre. Scuzaţi-mă!

S-a întâmplat că aveam pe nana Ileana, sora mamei, care locuia la casă în Tătăraşi, pe strada Doctor Savini (scriu toate acestea, deşi fiului ei nu-i place să scriu de ei şi s-ar putea să-i sară ţandăra, dar, zău, nu pricep de ce), iar peste drum era un bloc, unde locuia la început, înainte de a fi prim-secretar la judeţ, tovarăşul Neculai Ibănescu. Doamna Ibănescu, o femeie bolnăvicioasă şi sensibiloasă, dar bună la inimă, venea la nana Ileana şi aducea de mâncare la iepuri. Ca să vă arăt ce fel de fire era doamna Ibănescu, să spun că deplângea iepuroaicele „agresate” de iepuroii sexualmente înfocaţi. Treceam destul de des pe la nana Ileana, în timpul liceului am stat chiar o vreme la ei în gazdă (pe atunci trăia şi soţul ei, nanul Vlad - ei m-au botezat). Bineînţeles, îi relatam nanei avatarurile mele pedagogice, care m-au condus la diverse stadii: de la entuziast, la scârbit şi la haiduc antiînvăţământ, ba chiar, vai, antisistem.

Şi într-o zi nana Ileana îmi zice: „Măi, Radule, eu am să te ajut”. M-am gândit că vorbele ei erau mai mult dorinţele nanei decât putinţele ei. E bine intenţionată bătrâna, dar... nema putirinţa - gândeam. Dar nana Ileana i-a spus doamnei Ibănescu că are un nepot aşa şi pe dincolo, doamna Ibănescu i-a spus soţului - lanţul slăbiciunilor, deh! - aşa că într-o zi am primit semnalul: să mă prezint în ziua de cutare, ora cutare la tovarăşa X (i-am uitat numele) de la Bacău. Am mers în audienţă la inspectorul-şef de la învăţământ din Bacău. Acolo era în prezidiu unde se primeau petenţii şi tovarăşa asta, o tânără simpatică, frumoasă, cu ochi verzi şi cu nişte plete unduioase ca nişte şerpi negri. Ea era pila mea neştiută - mi-am dat seama de asta, fiindcă, după ce mi-am prezentat doleanţa, tipa a început să-i spună rugător inspectorului-şef: „Să-l ajutăm pe băiat”. „Nu se poate tovarăşa, că a zis tovarăşul...” „Ei, lasă, hai să-l ajutăm”. Că câr, că mâr, inspectorul cu pricina a acceptat până la urmă. Acum rânjeam eu către Guzganu. Şi aşa am ajuns cu postul în judeţul Iaşi.

În satul meu, la Tomeşti, m-au susţinut necondiţionat directorii de şcoală: Olteanu şi apoi Simionescu - amândoi inimoşi, plus că voiau să aibă la şcoală profesori localnici. Dar ce făceam acum, că „legată de glie” era şi soţia, Maria? Tot nana Ileana mi-a deschis capul (trebuie să-i fi stârnit zâmbete naivitatea mea): „Măi, Radule, de ce eşti fraier? Mergi la inspectoare şi cere post şi pentru Maria. Că inspectoarea nu ştie că pila e numai pentru tine.”

Aşa a şi fost. Am mers din nou în audienţă, m-am pătruns până în viscere de viermuiala de muşuroi a cadrelor didactice de care am mai scris şi am aşteptat cuminte să-mi vină rândul. Am intrat cum spune vorba ceea „curaj, găină, că mâine te tai” la tovarăşa Murgoci. Când m-a văzut, inspectoarea s-a bătut cu palma peste frunte: „Ah, n-am spus eu că o să vină şi pentru nevastă-sa?” „Dacă nu se poate...” am făcut-o eu pe-a prostul, dar mai mult şmecher, fiindcă mă simţeam tare cu pila babană pe care o deţineam. Îmi permiteam să fiu „subtil”.

Aşadar, i-am întors spatele şi am luat-o către uşă. Deasupra uşii era o hartă a judeţului. „Plugari îţi convine?” a strigat la mine doamna inspectoare, făcând semn cu mâna spre hartă. Nici nu a fost nevoie să mă uit la hartă. Rica, verişoara mea, profesoară la Plugari, mi se tot plângea de acest post de la marginea judeţului - Plugari. „Nuuu, doamna inspectoare, Plugari nu”. „Atunci - zice ea uitându-se prin nişte hârtii - Comarna?” Nu puteam să întind coarda prea tare şi s-o refuz a doua oară: „Comarna merge”. Ştiam unde era localitatea. Era destul de departe, dar Maria avea autobuz aproape de casă. Pleca şi venea zilnic cu autobuzul.

Dar după un an şcolar am rămas cu buzele umflate. Detaşarea îmi expirase şi trebuia să mă prezint iarăşi la postul de la Bacău. Aşa era LEGEA! Cum dracu, îmi ziceam, toţi piloşii, escrocii şi şperţarii ştiu şi pot să ocolească această LEGE de fier? Mă întrebam, mă socoteam şi nu puteam pricepe. „Nu mă mai duc - mi-am zis într-un sfârşit - fie ce-o fi”. A fost una dintre hotărârile cele mai curajoase ale vieţii mele. Că, fricos fiind şi de umbra mea încă din naştere, nu m-a prea dat în viaţă curajul afară din casă! Şi m-am aruncat cu ochii închişi în apa neagră a celui rămas fără serviciu, lucru groaznic atunci, pe care, iertaţi-mă, e greu să-l înţeleagă cei din generaţiile de azi.

Am stat câteva luni acasă la mama, am tăiat porcul, morfolind slănină, şoric şi disperare. Maria a mers în continuare la Comarna. Am aflat după aceea că există un concurs de ocupare a patru posturi ca traducător la CUG. M-am prezentat la acel concurs şi am fost declarat admis. Dar iarăşi au început tot felul de mişmaşuri - nu mai eram chemat să-mi ocup postul pe care îl câştigasem prin concurs. Alţii, de bună seamă piloşi, erau angajaţi, iar eu nu. A trebuit să-mi pun din nou rudele influente în mişcare şi aşa am fost angajat la CUG, mai precis la CCSITUMP, un institut de cercetare pe lângă marea uzină. Aici viaţa mi-a luat-o pe alt drum... Dar acesta este subiectul altui articol.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri