„Între Primărie, oraş aş spune, şi mediul academic este o legătură indisolubilă. Ce ar fi fost Iaşul fără universităţi? Ar fi fost ceva foarte mic, într-un loc nesemnificativ (!?). Prezenţa universităţilor în viaţa Iaşului este esenţială, este vitală. Să nu uităm că tot ceea ce este mai bun, mai glorios chiar în istoria acestui oraş, în prezentul său şi - ţin să spun cu mâna pe Biblie - în viitorul său, a fost întotdeauna legat de ce se întâmplă în mediul academic. O palmă pe care o primeşte o universitate, indiferent cum se numeşte ea, este o palmă pe care o resimţim cu toţii, de sus până jos, şi vibrează foarte adânc în conştiinţa fiecărui ieşean. Prin urmare, această legătură trebuie să fie una de comuniune totală, prin care ajutorul trebuie să fie permanent, nedisimulat, şi care să conducă la creşterea prestigiului academic al oraşului.”

Aţi recunoscut probabil autorul, în persoana primarului Mihai Chirica. Contextul declaraţiei e ceva mai interesant. Se întâmpla în decembrie 2016, într-un studio local de televiziune (Iaşi TV Life), împărţit de edil cu rectorul UAIC Iaşi, Tudorel Toader, ambii în calitate de invitaţi. Starul în ascensiune al pesediştilor (Chirica), alături de pariul PNL, aripa Fenechiu (Toader), care îşi confirmase deja ataşamentul faţă de liberali (parte din USL) ca magistrat la Curtea Constituţională. Legătura „indisolubilă” dintre cei doi se vedea cu ochiul liber (puteţi urmări emisiunea pe Youtube), cu observaţia că primarul era mai predispus la linguşeală. La un moment dat, o telespectatoare i se adresează lui Toader cu apelativul „conferenţiar”, iar Chirica sare ca ars: „Profesor!”.

Au trecut trei ani şi ceva, iar carierele celor doi au evoluat în oglindă. Şi-au păstrat funcţiile alese, însă Chirica a devenit starul în ascensiune al PNL, iar Toader s-a dovedit pariul câştigător al PSD ca ministru al Justiţiei. Despre cum a evoluat relaţia personală dintre cei doi, informaţiile sunt contradictorii. Unii susţin că în fapt n-ar exista nicio relaţie (nici caldă, nici rece), alţii că, deşi nu-şi mai aruncă politeţuri pe la televizor, împart aceleaşi cercuri locale, cu interese opace. De altfel, nu e niciun secret că ambii sunt cocoloşiţi excesiv de o parte insalubră a presei.

Până la urmă nu relaţia personală dintre cei doi ne interesează, ci legătura instituţională între primarul Iaşului şi rectorului celei mai mari universităţi din oraş. Or, UAIC a primit săptămâna trecută o palmă zdravănă de la premierul Orban, pe care „o resimţim cu toţii, de sus până jos, şi vibrează foarte adânc în conştiinţa fiecărui ieşean”. Toader este „o ruşine pentru România”, a subliniat liderul PNL.

O astfel de declaraţie nu poate să rămână fără o reacţie oficială din partea edilului, plus câteva clarificări. În primul rând, Chirica trebuie să lămurească dacă executivul local îşi însuşeşte caracterizarea făcută de şeful Executivului domnului „conferenţiar”, pardon, „profesor”. (Mai mult ca sigur, altfel îl zboară din PNL, adio al doilea mandat). Apoi, primarul ar trebui să explice - ideal cu mâna pe Biblie - cum mai vede astăzi viitorul Iaşului când în fruntea mediului academic se află „ruşinea României”. Cum mai poate colabora, în mod concret, cu o instituţie condusă de un personaj care face nu doar oraşul de râs, ci ţara întreagă. Printr-o „comuniune totală” cu Universitatea „A.I.Cuza”, cu „ajutor permanent şi nedisimulat”, nu se teme edilul că şi Primăria Iaşului va fi contaminată de „ruşinea României”? Ce soluţii are primarul pentru ca palmele încasate - pe bună dreptate - de mediul academic local să nu mai vibreze pe obrazul fiecărui ieşean?

P.S. O curiozitate. Dacă Orban l-a luat în PNL pe Chirica pentru că e iubit de ieşeni, de ce nu l-a „readoptat” şi pe Toader, foarte apreciat de elita celei mai vechi universităţi din ţară?