Potrivit legii, Guvernul trebuie să iniţieze un proiect de lege de modificare a Legii minelor până la data de 1 iulie 2021, pentru a modifica structura de organizare și funcționare a Agenției Naționale pentru Resurse Minerale în vederea schimbării statutului acesteia din agenție în autoritate națională de reglementare în domeniul resurselor minerale și petrolului, conform Legii pentru modificarea și completarea Legii minelor nr. 85/2003. Proiectul de lege trebuie să fie aprobat de Parlament.

O altă modificare a Legii minelor prevede că redevența minieră obținută prin concesionare, din activități de exploatare a resurselor la suprafață și a apelor minerale naturale carbogazoase sau necarbogazoase se constituie venit după cum urmează:

a) 35% la bugetul local al județului pe teritoriul căruia există activitatea de exploatare;

b) 45% la bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului, după caz, pe teritoriul căreia/căruia există activitate de exploatare;

c) 20% la bugetul de stat.

Redevența minieră pentru ape minerale naturale se stabilește la sursă, în echivalentul în lei a 4 euro/1.000 litri, la cursul Băncii Naționale a României de la data plății.

ANRM ne-a transmis: “Această soluție legislativă privind distribuirea echitabilă a redevenţei obţinută din exploatarea resurselor minerale la suprafață este regăsită în legislaţia multor state europene. Comunitățile locale trebuie să beneficieze de veniturile obţinute din activitățile economice desfășurate pe raza teritorial-administrativă a acestora. De asemenea, acestă soluţie legislativă, consacrată prin Codul administrativ, creează cadrul normativ necesar asigurării la bugetele locale de fonduri certe şi constante pe toată durata desfășurării activităților miniere, fiind de natură să determine autoritățile locale să dezvolte proiecte de atragere și sprijinire a investițiilor miniere în zonele lor de competență teritorial-administrativă”.

Pe de altă parte, iniţiatorii acestui proiect de lege susţin în expunerea de motive: “Beneficiari a unei părți din această redevență trebuie să fie unitățile administrativ teritoriale, întrucât efectele negative ale activităților de exploatare sunt resimțite direct, nemijlocit, de către comunitățile locale: sunt afectate terenurile agricole din proximitate; din cauza transporturilor de mare tonaj, drumurile județene și comunale necesită reabilitări anuale; elemente ale cadrului natural (pânza freatică), poluarea fonică, poluarea aerului, toate sunt resimțite și afectează comunitățile locale, iar măsurile de readucere la starea inițială necesită costuri importante, și în foarte puține cazuri se mai poate asigura productivitatea potențială. Totodată, asigurarea unei cote din această redevență constituie o sursă de venit importantă pentru bugetele locale în vederea finanțării lucrărilor de reabilitare de drumuri comunale și județene, chiar și pentru asigurarea cotelor de cofinanțare pentru proiecte cu finanțare nerambursabilă, ce vizează acțiuni de refacere a cadrului natural și de protecție a mediului”.

Licenţe aprobate prin ordin al preşedintelui ANRM

Noua lege mai precizează că, pentru activitatea de explorare, licența intră în vigoare la data intrării în vigoare a ordinului președintelui autorității competente de aprobare a acesteia.

Referitor la aprobarea unor licenţe prin ordin al Preşedintelui ANRM, Agenţia ne-a transmis următoarele: “Aceste prevederi legale au în vedere un număr limitat de asemea licenţe, respectiv licenţele de exploatare pentru materiale de construcţie, încheiate în perioada 1999-2019 şi care încă nu au fost aprobate prin hotărâre a Guvernului, în vederea intrării în vigoare.

Dintre aceste 456 de licenţe, un număr de 330 de licenţe au ca obiect exploatarea de resurse minerale utilizabile în construcții (roci metamorfice, roci eruptive şi roci sedimentare de importanţă locală).

Cu referire la aceste licenţe, este de menționat că un număr de 38 de titulari ai acestora şi-au încetat activitatea, prin radiere, astfel că numărul licenţelor de concesiune ce urmează a fi aprobate prin ordin al Preşedintelui ANRM este de 292 de astfel de documente. Această delegare de excepție a competenţei aprobării acestor licenţe a avut în vedere:

-Blocajul existent în procesul de aprobare începând cu anul 1999, ce a condus la sistarea activităţilor miniere;

-ANRM aprobă prin ordin asemenea licenţe pentru concesiuni miniere în faza de explorare;

-Şi în prezent, ANRM aprobă premise de prospecţiune şi exploatare;

– Modelul – cadru al licenţelor de exploatare ce va fi folosit, este elaborat şi utilizat de ANRM de mai bine de 20 de ani, fiind validat prin avizare de către ministere avizatoare și de Guvern prin aprobările anterioare;

Adoptarea acestei soluţii legislative a avut în vedere, ca raţiune fundamentală, necesitatea revigorării și dezvoltării susținute a industriei materialelor de construcţii utilizabile în realizarea marilor proiecte de infrastructură.

Subliniem încă o dată că această soluţie legislativă de excepţie are în vedere numai acele licenţe încheiate în perioada 1999-2019, care au ca obiect resurse minerale utilizabile în construcții.

Nu intră sub incidenţa acestor prevederi legale licenţele încheiate în perioada 1999-2019 care au ca obiect alte categorii de resurse minerale și nici licenţele încheiate după anul 2019, indiferent de resursa minerală care constituie obiectul acestora”.

Golurile miniere nu beneficiau de o definire legală, cu toate că ele sunt un rezultat inevitabil al exploatării resurselor minerale în subteran

Potrivit ANRM, introducerea noţiunii de gol minier în cuprinsul acestei legi de modificare a Legii minelor este justificată de faptul că acestea nu beneficiau de o definire legală, cu toate că ele sunt un rezultat inevitabil al exploatării resurselor minerale în subteran. Golurile miniere rezultă, în principal, în urma exploatării sării, având în proporţie de peste 90% o stabilitate certă. Până în prezent aceste goluri miniere au fost transformate în sanatorii sau spaţii recreative. În prezent se studiază posibilitatea utilizării lor ca depozite de gaze naturale sau pentru reinjectarea dioxidului de carbon.

ANRM a transmis: “Posibilitatea manipulării sau depozitării de materiale periculoase este exclusă prin lege, art. 39 lit. m) din Legea minelor nr. 85/2003 dispunând obligaţia titularilor „… să nu transporte, să nu folosească, să nu manipuleze şi să nu depoziteze în lucrările executate deşeuri şi substanţe periculoase şi/sau toxice, radioactive sau orice alte substanţe poluante, decât cu respectarea prevederilor legale.”

Cu titlu suplimentar menționăm că în toate controalele efectuate de ANRM nu s-a constatat încălcarea de către titulari a obligaţiei instituită de art. 39 lit. m) din Legea minelor nr. 85/2003, însă au fost constatate încălcări în cazul anumitor exploatări miniere pe bază de permise temporare de exploatare. Pentru care refacerea mediului s-a finalizat prin amenajări piscicole. Unele din acestea, au devenit veritabile depozite de deşeuri menajere sau deşeuri rezultate din activităţi de demolare, faţă de care s-au dispus măsurile legale de remediere în colaborare cu Garda Naţională de Mediu”.

*Transferul licenţelor de concesiune neintrate în vigoare

Legea de modificare a Legii minelor mai prevede că drepturile dobândite și obligațiile asumate prin licenţa de concesiune în vigoare pot fi transferate de către titular unei alte persoane juridice numai cu aprobarea autorității competente.

Drepturile dobândite și obligațiile asumate prin licența de concesiune în curs de aprobare în vederea intrării în vigoare pot fi transferate numai cu aprobarea autorității competente, în următoarele cazuri:

    a) absorbția titularului de către altă persoană juridică;

    b) contopirea titularului cu altă persoană juridică;

    c) divizarea totală a titularului;

    d) divizarea parțială a titularului;

    e) transformarea titularului;

    f) vânzarea de către titular a activelor corespunzătoare activității miniere.

Drepturile dobândite și obligațiile asumate prin licența de concesiune în curs de aprobare în vederea intrării în vigoare pot fi transferate numai către succesorii titularului rezultați prin reorganizare sau cumpărătorului activelor corespunzătoare activității miniere.

În vederea aprobării transferului licenței, autoritatea competentă este îndreptățită să evalueze capacitatea tehnică și financiară a cumpărătorului activelor corespunzătoare activității miniere și să respingă transferul în cazul în care consideră că acesta nu are capacitatea tehnică sau financiară necesare executării obligațiilor convenite prin licență de concesiune.

Licența de dare în administrare nu este transferabilă, mai prevede legea.

Referitor la transferul licenţelor de concesiune neintrate în vigoare, ANRM spune: “Soluţiile legislative privitoare la transferul licenţelor de concesiune neintrate în vigoare au avut în vedere necesitatea clarificării şi adaptării prevederilor legislative la situația economică rezultată în cei 17 ani de aplicare a legii, determinată în special și de adoptarea unor noi soluţii legale în domeniul insolvenţei. Legea minelor nr. 85/2003 fiind anterioară prevederilor legale privind insolvenţa, astfel cum au fost adoptate prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de insolvenţă nu oferea căile legale de rezolvare a situaţiilor de transfer al licenţelor deţinute de titularii intraţi în insolvenţă.

Această decalare evidentă între prevederile celor două acte normative a avut ca rezultat imposibilitatea aprobării vreunui program de reorganizare elaborate de companiile/societățile naționale miniere aflate în stare de insolvență.

Raportat la aceste situații privind posibilitatea reorganizării acestor companii naționale și a salvgardării activităților economice desfăşurate de acestea, prin proiectul adoptat sunt instituite soluții legale care clarifică cadrul legal prin care titularii concesiunilor miniere aflaţi în insolvență pot elabora cu succes planuri de reorganizare în vederea continuării activităților economice.

Mai mult, precizăm că transferul licențelor de concesiune este reglementat și la nivel legal subsecvent, prin dispoziţiile art. 109-art. 116 din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1208/2003, care reglementează condiţiile și documentele necesare aprobării transferului unor asemenea licenţe”.

Legea mai prevede că “ministerul de resort poate iniția acte normative pentru redeschiderea minelor sau părți din perimetrele de exploatare, aprobate la închidere prin hotărâri ale Guvernului, care au cantități semnificative de resurse minerale în vederea exploatării acestora, în condițiile Legii minelor nr. 85/2003, cu modificările și completările ulterioare”.

Conform ANRM, această soluţie legală are drept premisă situația în care obiectivele/perimetrele miniere aprobate prin hotărâre a Guvernului pentru închidere definitivă/temporară, totală ori parţială, sunt în continuare în portofoliul companiilor/societăților naționale miniere aflate în subordinea, coordonarea sau sub controlul ministerului de resort, nefiind predate Agenției Naționale pentru Resurse Minerale.

În cazul acestor obiective/perimetre miniere decizia de închidere aparține ministerului de resort, fiind validată prin hotărâre a Guvernului, astfel că decizia de abandonare a închiderii acestor obiective și reluarea activității miniere urmează să se realizeze simetric, prin decizia celor două autorități administrative.

În lipsa unei asemenea decizii administrative, respectiv hotărâre a Guvernului în sensul redeschiderii în tot sau în parte a unor asemenea obiective miniere, Agenția Națională pentru Resurse Minerale nu are posibilitatea legală de a dispune în nici un fel cu privire la transferul licențelor privind aceste obiective şi reluarea activității miniere sau în sensul ofertării acestor obiective minere în vederea concesionării activității de explorare/dezvoltare/exploatare.