Povestea spune că, atunci când s-a ridicat acest edificiu impunător, meșterul care se ocupa de construcție și-a angajat un ucenic pentru a-l ajuta. Lunile treceau iar meșterul a început să observe priceperea ucenicului său în lucrările de zidărie. În acel moment, maestrul constructor a fost cuprins de invidie și a pus la cale un plan diabolic.

Astfel, prinzând un moment prielnic, l-a trimis pe tânăr să ia ceva de pe cornișa bisericii. În momentul în care s-a aplecat, copilul a fost împins de meșter și a murit. Nu a trecut mult și meșterul a fost cuprins de remușcări pentru fapta pe care a săvârșit-o. În memoria tânărului ucis, el a construit statuia unui băiat care stă aplecat, chiar pe locul unde a fost comisă fapta. Povara din sufletul meșterului era prea mare și nu-i dădea pace. Meșterul a recurs la autodenunțare și a fost condamnat la moarte pentru crimă.

O altă versiune a legendei ne spune că nu a fost vorba despre o crimă, ci despre un simplu accident. Povestea spune că fiul unuia dintre constructorii care lucrau la clădire a venit să-l viziteze pe tatăl său, atunci când acesta se afla pe acoperișul clădirii. Fiind curios, tânărul s-a urcat și el pe acoperiș, mergând până la marginea acestuia. Voia să vadă ce distanță este până jos dar s-a aplecat prea mult și a căzut, sub ochii tatălui său. După această pierdere, inima părintelui era îndurerată. Pentru a-și mai calma suferința, constructorul a comandat o statuie care-l reprezenta pe fiul său.