anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

Leul din spatele tufişului

GALERIE
Cristina Danilov
  • Cristina Danilov
- +

Toţi am crezut, măcar o dată în viaţă, în teoriile conspiraţiei. Ba am reuşit să creăm noi înşine unele. Însă dependenţa de ele e distructivă, nu doar că provoacă neîncrederea în lumea înconjurătoare, dar descurajează fiinţa de a mai participa la o viaţă normală, raţională.

Un tânăr de 23 de ani din SUA, Peter McIndoe, a demonstrat că orice teorie absurdă poate găsi adepţi. O poveste în care păsările nu sunt, de fapt, păsări, ci drone-spion a transformat o glumă într-un adevărat experiment social. Povestea lansată de McIndoe vine să spună că la mijlocul secolului XX guvernul mondial ar fi ucis toate păsările şi le-a înlocuit cu drone-spion pentru a supraveghea populaţia. Membri mişcării intitulată „Birds aren’t real” (Păsările nu sunt reale) spun că teoria nu reprezintă o ameninţare pentru societate ca multe alte teorii ale conspiraţiei şi că scopul acesteia e, de fapt, să împiedice tinerii să se lase seduşi de teoriile absurde conspirative.

Povestea cu păsările-drone îmi aminteşte de unul dintre cele câîteva cazuri patologice descrise de medicul psihiatru Mihai Şelaru într-una din lucrările sale, în care un cetăţean avea convingerea fermă că vecinul său îl spionează folosindu-se de un stol de vrăbiuţe pe care i le trimitea, în fiecare dimineaţă, la fereastră. Vrăbiuţele-spion aveau să urmărească toate activităţile cetăţeanului, raportând ulterior vecinului, într-un limbaj codificat, tot ceea ce făcuse omul în cauză întreaga zi. Spionat zilnic, de dimineaţă până seară, uneori şi noaptea, în timpul somnului, de vrăbiuţele ciudate aciuiate pe pervaz, omul nu a găsit înţelegere şi sprijin din partea autorităţilor, colegilor şi rudelor pentru a scăpa de ele, pentru că aceştia s-ar fi aflat, la rândul lor, în cârdăşie cu păsăretul vecinului. Să se fi inspirat McIndoe din cazul clinic descris de medicul Şelaru? Nu putem şti, însă e cert că, deşi poveştile par să semene între ele, există o diferenţă între conspiraţionişti şi diagnosticaţii cu tulburarea de tip paranoid (paranoia), ca în cazul prezentat de medicul psihiatru ieşean.

Creierul uman a evoluat astfel încât fiinţa umană să poată supravieţui. Pe durata ultimelor câteva milioane de ani, strămoşii noştri au avut un scop precis, acela de a rămâne în viaţă pentru perpetuarea speciei făcând faţă intemperiilor. Mijloacele de supravieţuire au fost diverse şi exprimate în multe moduri, şi ne putem opri la un exemplu simplu, de pildă modul în care oamenii au privit o creangă sau un tufiş care se mişcă. Pe unii dintre strămoşii noştri foşnetul nu i-a îngrijorat crezând că este doar vântul, dar alţii au fost prevăzători, suspectând că dincolo de tufiş se află un leu, un şarpe sau un rival, astfel că fugeau să se ascundă în cel mai apropiat şi înalt copac.

De-a lungul timpului, nonşalanţii s-au înşelat, unii sfârşind ca pradă leilor destul de des astfel că, în final, au reuşit să supravieţuiască mulţi dintre cei ce aveau tendinţa de a fi prevăzători. Ei au perpetuat specia, evoluţia umană ne-a arătat că e benefic să fii de partea prevăzătorilor.

Existăm astăzi, ca specie, în mare parte datorită faptului că mintea noastră are capacitatea de a face conexiuni între evenimente aleatorii, creând permanent modele, în cazul de faţă un model care sugerează existenţa unei ameninţări, ce poate fi reală sau nu. Ca urmare, ne temem de întuneric, deşi mai mult ca sigur nu găsim dincolo de el fantoma; tunetul, chiar dacă nu e o ameninţare reală, ne face să ne ascundem, observăm ameninţarea conspiraţiilor maliţioase în ciuda posibilităţilor mici ale existenţei acestora. Şi da, nu suntem defecţi, din contră, creierul nostru funcţionează corect, funcţionează conform modului în care el însuşi a evoluat de-a lungul istoriei.

Dar de ce nu mai credem astăzi toţi în teoriile conspiraţiei? Pe de o parte, am evoluat şi avem astăzi intelect şi suficientă experienţă a vieţii încât să fim capabili să analizăm corect faptele şi să le încadrăm după tiparul în care am învăţat că funcţionează, de fapt, lucrurile. Pe de altă parte, avem informaţia necesară pe care o putem accesa, pe toate căile, astfel încât să primim un răspuns pertinent la temerile noastre. Psihologic, în mintea noastră se desfăşoară o competiţie între două forţe. Una este impulsul instinctiv, nativ de a percepe totul drept o ameninţare, iar cealaltă este gândirea noastră raţională şi conştientă, care preia informaţiile şi le procesează. Haidt, la a cărui teorie am mai făcut referire, le-a numit Elefantul şi Călăreţul. Când Elefantul domină creierul suntem conspiraţionişti, când domină Călăreţul, căutăm informaţia precisă bazată pe cercetare. Iar conspiraţioniştii au un Elefant în dotare destul de puternic.

Oamenii folosesc scurtături cognitive - în mare parte reguli de bază inconştiente - pentru a lua decizii rapide. Literatura de specialitate spune că cei care se confruntă cu anxietate pot fi şi mai dependenţi de aceste scurtături cognitive pentru a înţelege lumea înconjurătoare. Practic, creierul apelează, în asemenea situaţie, la familiaritate, nu la adevăr. Când mintea umană se simte ameninţată din exterior, identificarea rapidă a ceea ce provoacă pericolul poate fi o modalitate de a face faţă, de fapt, anxietăţii. Pe fondul anxietăţii şi al stresului, nu este surprinzător că astăzi, în perioada pandemiei, asistăm la o creştere a teoriilor conspiraţiei şi a adepţilor. Astfel, aderi, instinctiv, ca strămoşul tău, la grupul care are acelaşi duşman ca şi tine: reptilienii, guvernul mondial din umbră, creaturile diabolice inserate în vaccin. Aşa îţi anihilezi anxietatea, ai aliaţi pe planetă, eşti în echipă împotriva duşmanului comun, spre deosebire de pacientul medicului Şelaru care luptă, neputincios şi singur, cu vrăbiuţele-spion aflate doar în mintea sa.

Toţi am crezut, măcar o dată în viaţă, în teoriile conspiraţiei. Ba am reuşit să creăm noi înşine unele. Însă dependenţa de ele e distructivă, nu doar că provoacă neîncrederea în lumea înconjurătoare, dar descurajează fiinţa de a mai participa la o viaţă normală, raţională. E bine de ştiut că leul din tufiş poate deveni, dacă e hrănit doar cu teorii conspirative şi anxietate, în scurt timp, vrăbiuţa răutăcioasă a vecinului care va chicoti la fereastra patologică a minţii noastre.

Cristina Danilov este psiholog

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

300 km autostradă pe an, 15 spitale, 4,6 milioane salarii peste medie

Dan CONSTANTIN

300 km autostradă pe an, 15 spitale, 4,6 milioane salarii peste medie

Iată ce s-ar putea face cu o mai bună colectare a TVA! Rezolvarea acestei probleme ar crea o sursă importantă de venit la buget, şi nu ar mai fi nevoie de creşterea impozitului pe venituri.

opinii

Biberonul

Nichita DANILOV

Biberonul

Mult timp am fost obsedat de casa copilăriei mele. Ea îmi revenea deschizându-şi larg uşile până şi în vis. Dacă se întâmpla însă să-i trec pragul, mă simţea străin. Nici un lucru pe care-l cunoşteam nu se mai afla la locul său, căci spaţiul intim din interiorul casei se transforma într-un adevărat labirint, prin care înaintam încercând să-mi reconstitui anumite scene petrecute în copilărie.

Despre câteva lucruri interesante din Anuarul Statistic al Judeţului Iaşi ediţia 2021 (II)

Ciprian IFTIMOAEI

Despre câteva lucruri interesante din Anuarul Statistic al Judeţului Iaşi ediţia 2021 (II)

În vreme ce, în Ucraina, obiective civile şi militare sunt făcute una cu pământul de invadatorii ruşi, în România zonelor metropolitane (polii de creştere economică) se lansează proiecte imobiliare pe bandă rulantă. 

Mamaia şi „tataia”: O snoavă de prin tren

Michael ASTNER

Mamaia şi „tataia”: O snoavă de prin tren

De la Vinţu de Jos până la Cluj am fost ba trei, ba patru persoane în compartiment. De la Cluj am rămas doar cu o „băbuţă” (aşa i-am zis eu în mintea mea, femeia, bine păstrată şi sprintenă, să tot fi avut cel mult 75 de ani) urcată (am înţeles dintr-o convorbire telefonică de-a ei) de la Deva (şi care mergea şi ea până la capăt, până la Iaşi, adică). 

pulspulspuls

Băieţii de la cumătrie, supăraţi pe sponsorii lui Maia Sandu

PULS

Băieţii de la cumătrie, supăraţi pe sponsorii lui Maia Sandu

Auzim prin zona băieţilor de la cumătrie că e mare agitaţie în zona acestora, cu tot sprijinul indirect de care beneficiază ei dinspre palatul cel roznovan, pe motiv că sunt prea şuntaţi de concurenţa pe bune care vine dinafara Iaşului cu bani tot mai mulţi de investit în cartiere întregi de blocuri.

Caricatura zilei

Cireșe, nu ruble

Editia PDF

Bancul zilei

Doi rechini : - Ce faci, ma? - Am fost bolnav... - Pai, ce-ai avut?  - Am mâncat un general rus si o saptamân (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.