Prima înregistrare video a fost realizată în toamna anului 2007. Între timp au mai fost produse şi altele. Între 2009 şi 2017, conţinutul filmărilor a devenit piatra de temelie a vieţii bisericeşti din judeţul Vaslui, arată o amplă documentare „Să fie lumină”, în cadrul căreia şase reporteri au strâns informaţii şi fapte, vreme de aproape un an de zile. Seria jurnalistică rezultată debutează astăzi cu un prim episod despre canalele judiciare prin care au trecut casetele video până să poposească definitiv într-un fişet de procuratură. Departe de ochii publicului – şi departe de dreptate. Pentru a înţelege saga bisericească din Vaslui trebuie adus sub reflectoare un călugăr necunoscut, arhimandritul Sebastian Jitaru.

Nu e clar când şi de unde anume apare numele său în Episcopia Huşilor, însă intersecţia Onilă-Jitaru e un punct fundamental în odiseea casetelor care îl au ca protagonist pe ierarhul BOR. Legătura dintre Onilă şi Jitaru se cimentează an după an. Pentru că cei doi devin, în perioada petrecută împreună la Huşi, un veritabil binom al răului. Păcatul lor comun? Abuzul sexual asupra adolescenţilor de la seminar. Anii trec, iar desfrâul, combinat cu dorinţa de putere, îi transformă pe cei doi vechi prieteni în adversari, într-un joc nebun în care se obţin şi se folosesc imagini ale abuzului. Povestea scapă de sub controlul protagoniştilor la începutul verii anului 2017, când Onilă reclamă la DNA Iaşi că este şantajat de Jitaru şi de încă alţi doi preoţi. Intervenţia statului român este chirurgicală. Procurorii DNA ridică de la autorii şantajului mai multe filmări cu orgiile episcopale, curăţând locul de dovezile relaţiilor sexuale cu băieţi adolescenţi. Apoi alţi procurori clasează o plângere împotriva episcopului fix pe această temă, a relaţiilor cu copii minori, din lipsă de probe – deşi primii procurori implicaţi în investigarea şantajului recoltaseră deja la percheziţii toate evidenţele video.

În fine, instanţele îl aruncă în puşcărie pe călugărul Jitaru, alături de preoţii şantajişti a căror căpetenie devenise, iar Biserica se spală pe mâini şi, la nivelul Sfântului Sinod, acceptă „retragerea” lui Onilă – un fel de „suspendare” în limbaj de specialitate – fără a investiga în niciun fel abuzurile anilor din urmă. Casetele video rămân ferecate într-un fişet, ascunse în intestinele statului de drept – care, confruntat cu secretele chiliilor de la Huşi, judecă strâmb şi ignoră posibilele fapte de abuz sexual. Povestea şantajului exercitat în 2017 asupra lui Cornel Onilă este, în rezumat, povestea unui naufragiu judiciar de proporţii. În egală măsură, e şi povestea unui naufragiu uman de proporţii. 

Cititi materialul integral pe libertatea.ro