Limaxul „spaniol” şi corectitudinea politică
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Teutonul român

Limaxul „spaniol” şi corectitudinea politică

GALERIE
michael astner
  • michael astner
- +

În loc de prefaţă, două însemnări de jurnal amnăşan.

 

Tablou cu limacşi

Zilele trecute, numărul de limacşi bruni-roşcaţi culeşi a scăzut vertiginos, evident, şi din cauza, pardon, datorită caniculei: 16, 11, 7, 4, 3, 0! „Ca la cazurile de covid”, vorba unui prieten. Azi, ridicând o bucată mare de beton, ce să vezi: o echipă de fotbal cu rezerve cu tot! Ia să mai ridic şi cărămizile astea: voila, alţi limacşi! În total: 29! Desigur, am bănuit eu că nu i-am „cules” pe toţi, peste zi ei se ascund în locuri răcoroase şi umede, sub pietre şi cărămizi, sub lemne vechi, cum am constatat ieri în grădină, sub râpă: ia să văd ce lemne de aici mai sunt valabile... Păi, mai niciunul, dar grămada a fost ascunzişul ideal pentru zeci de limacşi după ce cosisem iarba dimprejur! Mprăştiind apoi muşuroaiele, poftim: de-s mai mari, sunt ascunzişuri pentru limacşi! (16.07.21)

După un vârf de peste 300 alaltăieri (explicabil, plouase bine), azi abia de am adunat 20. Apoi, învârtindu-mă prin faţa şurii, ca de obicei, încă cinci. Unul, aproape de un Tigerschnegel, un limax autohton, tigrat . Din păcate, relaţia nu-i de unu la unu (bine ar mai fi!), ci de cel puţin 20:1, dar teamă mi-e că-i de 50:1! Ca fapt divers, am observat că limaxul tigrat iese seara mai târziu şi se retrage dimineaţa mai devreme decât limaxul brun-roşcat... Un melc mult mai discret, cum ar veni. (22.07.21)

Arionul strămoşesc

Cu vreo săptămână în urmă, am primit pe messenger de la fosta soţie un articol din Süddeutsche Zeitung (apărut în ediţia de München din 24 iulie a.c.). L-am căutat pe net, să aflu autorul, titlul, dar n-am putut da de el, de, SZ nu prea oferă nimic gratuit. În fine, articolul e bazat pe observaţiile „melcologului” Michael Schrödl, care predă la Facultatea de Biologie a Universităţii Ludwig-Maximilian din München şi e, pe deasupra, şi autorul unui roman cu care vrea să convingă publicul larg de necesitatea apărării diversităţii speciilor, eroul cărţii fiind un cercetător al limacşilor, Don Arturo.

Articolul debutează cu o concluzie: „Că există acum atâţia limacşi este nota de plată pentru dragostea noastră faţă de-o grădină sterilă“, este citat Schrödl, în ziua de azi, multe grădini fiind curăţate blanc, cu iarbă scurtă (gazon), fără ascunzişuri pentru specii inamice care să-i mănânce, plantate cu legume sau flori cărora le-ar fi fost luată orice amărăciune (gust amar) tocmai prin cultivarea îndelungă – habitatul perfect pentru limacşi. Ironia e că lor le place tot ce-i plantă „rafinată” (de cultură, fragedă, „dulce”), dar ei, cel puţin la maturitate, au un gust ultra-amar, de unde şi faptul că nu-i mănâncă decât nişte raţe indiene alergătoare!

Dar, oricum, a fost primul moment în care mi-a scăpat un „pe dracu!”: curtea de la Amnaş nu seamănă defel cu vreo grădină germană mai sus descrisă, este, adică, plină de biodiversitate, cu doar două-trei parceluţe cultivate, acoperită în rest de iarbă (dar nu gazon!), cu mormane de pietre de râu şi crengi uscate şi tot s-a umplut cu limacşi, devenind un habitat perfect pentru ei, fără vreun inamic natural până în momentul în care m-am apucat să-i strâng zi de zi. Imaginaţi-vă că anul ăsta am „cules“ peste 3500 de limacşi brun-roşcaţi la sfârşit de mai şi aproape 3000 (peste 2900) în iunie-iulie, ultima dată cifra sărind la 101 marţi, duplă ploaie! Dar, da, pot fi de acord cu cercetătorul-romancier când spune că „ei /limacşii/ sunt o oglindă a stilului nostru de viaţă”, căci din cauza lui s-au re-răspândit prin Europa (cum vom vedea acuşi).

Apoi urmează pasajul care m-a contrariat binişor: „Multă vreme, cercetătorii ar fi pornit de la ideea că varianta brun-roşcată a limaxului, care se extinde din anii 1960 prin Europa Centrală şi îi înlocuieşte pe neaoşii limacşi negri (arion ater) şi cei îndeobşte de culoare roşie (arion rufus), ar fi un imigrant de pe Peninsula Iberică, trecând drept limaxul spaniol (arion lusitanicus), în unele cărţi de stabilire a speciilor şi azi ar mai fi numită ca atare. Cercetări genetice însă ar fi dovedit că limaxul care face acum ravagii prin grădină e dintr-o specie autohtonă existentă înainte de ultima glaciaţiune pe meleagurile noastre, arion vulgaris, limaxul obişnuit sau comun. Că specii străine invadează grădinile autohtone s-ar potrivi cu imaginea unei mari pacoste.”

Acuma, mie unuia mi-e totuna dacă limaxul ăsta se numeşte arion vulgaris ori arion lusitanicus sau arion hispanicus. Okay, să zicem că nu-i mai zicem „spaniol”, dar putem să-i spunem limaxul iberic? Oricum, tot străin rămâne, tot o specie invadatoare care a apărut în România abia prin 2011, iar la Amnaş prin 2019, înmulţindu-se apoi exploziv! Auzi, exista prin toată Europa (deduc) înainte de ultima glaciaţiune – cum ar veni, acum îşi recuperează vechiul spaţiu vital!? Păi, ultima glaciaţiune a început acum 115.000 de ani şi s-a încheiat cu vreo 11.700 de ani în urmă. Deci, acum 11.700 de ani, limaxul brun-roşcat era pan-european neaoş, apoi, forţat de împrejurări, s-a retras „în munţi” (ca să glumesc... amar) (pe Peninsula Iberică), unde a rezistat cca. 11.640 până după al Doilea Război Mondial, iară odată cu fondarea Uniunii Europene a profitat şi el, trecând la a-şi reocupa spaţiul strămoşesc?! Măi, să fie. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

După Congresul PNL

Alexandru LĂZESCU

După Congresul PNL

În acest moment pare mai probabilă o formulă de guvern minoritar PNL - UDMR decât una în care să se refacă vechea coaliţie cu USRPlus.

Filmuletul zilei

opinii

Delta lui Bogdan Bârleanu

Nichita DANILOV

Delta lui Bogdan Bârleanu

Pe artist îl obsedează nu atât peisajul în sine, cât relaţia dintre elementele primordiale, apă, pământ şi cer, mirajul pe care îl poţi vedea răsfrângându-se în fiecare bob de rouă sau în fiecare respiraţie a stufului şi a ierbii ce se ridică în văzduh. Adevăratul mister al începutului de lume îl putem regăsi aici. Peste împărăţia apelor, simţi plutind şi azi cuvântul şi sufletul lui Dumnezeu.

Taberele mele

Michael ASTNER

Taberele mele

Prima mea tabără? La Cisnădie!? În vacanţa de iarnă!? Nu ştiu cum am ajuns eu să merg în tabăra aia, de ce, în plus la doi paşi, la circa 40 km de la Apoldu de Sus?

Etimologicale pescăreşti (V)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (V)

Speculaţiile etimologico-istorice continuă cu o discuţie despre denumirile vaselor moderne.

pulspulspuls

Iaca un partid şi pentru Gigi!

Iaca un partid şi pentru Gigi!

Pentru că tot e uichend şi, aşa cum am mai zis, nu vrem să vă mai amărâm pandemia cu acreala din politica actuală, am zis că, iată, să vă mai prezentăm şi fate ancorate în sinergia trecutului. 

Caricatura zilei

Victorie Cîțu

Editia PDF

Bancul zilei

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.