Limita urbanului: centrele rurale de polarizare locală ale Iaşului (VII)

Spaţiul rural al judeţului Iaşi are o relativ bună accesibilitate la serviciile rare (specializările multiple ale învăţământului superior, învăţământ liceal cu multe specializări şi practicat în unităţi de învăţământ de elită, servicii medicale complexe, aeroport, servicii comerciale ce vizează produse de folosinţă îndelungată – de la confecţii de brand la produse electronice sau autoturisme –, instituţii culturale, administrative etc.), cele care imprimă coagularea teritorială la niveluri scalare superioare – supralocal, judeţean, regional.

În ciuda acestei realităţi, acelaşi spaţiu rural ieşean, în raport cu ceea ce se întâmplă în alte judeţe, are o accesibilitate mai modestă la nivelul serviciilor ce ar trebui să funcţioneze la nivelul centrelor de polarizare locală, pe care le asociem localităţilor cu statut urban.

Dacă vorbim din perspectiva termenilor de aşezări urbane şi aşezări rurale, localităţile din sudul judeţului sau cele din nord-estul şi partea central-nordică au o accesibilitate foarte redusă la centrele urbane. Serviciile importante la nivelul scalar local nu lipsesc, dar sunt localizate în aşezări ce nu se bucură de prestigiul teritorial pe care îl aduce starea de urbanitate, fie ea doar oficial definită. De exemplu, lăsând la o parte Paşcaniul, Iaşul şi localităţile componente ale aglomeraţiei urbane, din cele 8 aşezări cu liceu, cinci nu au recunoaştere urbană (Răducăneni, Belceşti, Ţibăneşti, Vlădeni şi Hălăuceşti). Teoretic, într-un sistem teritorial judeţean echilibrat, aceste localităţi ar fi trebuit să aibă o recunoaştere urbană oficială şi ar fi trebuit să acumuleze şi alte servicii importante la nivelul scalar local (funcţiile medicale, funcţia comercială, alte funcţii şi instituţii – judecătorii, notariate, cabinete de avocatură, bănci, birouri de asigurări, birouri de arhitectură etc. –, prezentate pe larg în textul de săptămâna trecută).

Cel mai consolidat centru polarizator local fără recunoaştere oficială urbană din judeţul Iaşi este Răducăneni (4,8 mii locuitori în localitatea propriu-zisă la RPL2021 şi 5,9 mii împreună cu Bohotin, cu care formează un spaţiu construit continuu), ce concentrează majoritatea serviciilor amintite mai sus şi cvasi-totalitatea unităţilor economice ale comunei. Localitatea are aproximativ 360 de elevi înscrişi în învăţământul liceal şi câteva zeci de elevi înscrişi la şcoala profesională. Are, de asemenea, peste 60 de paturi în unităţi sanitare cu internare de zi sau unităţi medico-sociale. Există un deficit în ceea ce priveşte spaţiile comerciale moderne, de tip supermarket, dar până la finalul anului în curs două reţele de magazine, una regională, alta naţională – TLT, respectiv Penny – îşi vor deschide supermarketuri. Are şi judecătorie, o instituţie care nu este prezentă nici în unele oraşe de talie mică (Podu Iloaiei, de exemplu). În mediul rural moldovenesc, doar două localităţi mai beneficiază de acest serviciu (Podu Turcului – Bacău şi Lieşti – Galaţi).

De asemenea, Răducăneniul are sisteme centralizate de alimentare cu apă şi canalizare, dar nu cunoaştem procentajul locuitorilor care se bucură de aceste servicii. Din punct de vedere economic, Răducăneniul are peste 700 de salariaţi, valoare superioară multor oraşe din judeţele Moldovei (Bereşti, Ştefăneşti, Bucecea, Solca, Milişăuţi, Dolhasca, Frasin, Broşteni, Murgeni).

Prin dimensiunea sa economică şi prin serviciile sale, Răducăneniul se impune ca un centru de polarizare locală într-un spaţiu rural din sud-estul judeţului Iaşi, care însumează aproape 25 de mii de locuitori. Din punctul meu de vedere, Răducăneniul ar fi trebuit să fie deja oraş.

Măcar din punct de vedere dimensional, Belceştiul ar fi cel de-al doilea spaţiu construit continuu capabil de a accede la urbanitate. Cel mai probabil, localităţile componente Belceşti, Tansa şi Satu Nou au împreună 6,6 mii de locuitori. Am strecurat în formulare această umbră de îndoială pentru că sunt convins că există o eroare în înregistrarea RPL2021. Cei 3,6 mii de locuitori din dreptul satului Liteni ar trebui să aparţină centrului comunal. Este imposibil ca Belceştiul să fi pierdut 60% din populaţie într-un interval intercenzitar puţin mai mare de un deceniu, aşa cum este şi mai imposibil ca Liteniul să fi crescut de aproape trei ori în acelaşi interval, în condiţiile în care niciun sat din această comună nu a fost o ţintă predilectă pentru migraţia formală basarabeană.

Din punct de vedere al numărului de salariaţi, Belceştiul are aproximativ 500, de asemenea mai mult decât au o serie de localităţi declarate deja oraşe. Din perspectiva serviciilor de polarizare locală, Belceştiul este mai modest decât Răducăneniul. Nu ar fi o problemă pentru polarizarea eficientă a zonei sale, pentru că această localitate se află sub incidenţa unei localităţi superioare din perspectiva ierarhiei în sistemul teritorial. La numai 21 km distanţă se află oraşul Hârlău, care are servicii teritoriale ce depăşesc cadrul strict local. Din perspectiva ierarhiei urbane, acest oraş se află într-o poziţie intermediară, cumva între ceea ce oferă municipiul Dorohoi şi ceea ce oferă oraşele Darabani, Săveni sau Podu Iloaiei. Belceştiul se impune ca un centru de polarizare pentru un spaţiu rural de aproximativ 20 de mii de locuitori.

Ţibăneştiul şi Vlădeniul, celelalte două importante centre de polarizare locală cu servicii incomplete, au o problemă cu dimensiunea lor demografică, care este prea modestă. În cazul Ţibăneştiului vorbim de aproximativ 1,8 mii de locuitori, dar, împreună cu Jigoreni şi Războieni, aşezări încă nesudate, dar situate la 250-300 de metri, am putea considera că ar forma într-un viitor apropiat un spaţiu construit continuu de aproximativ 2,9 mii de locuitori. Bineînţeles, dacă infrastructura şi dotările edilitare sunt conforme.

În schimb, Vlădeniul nu are decât 1,4 mii de locuitori şi nu are şanse să genereze un spaţiu construit continuu. Cele mai apropiate aşezări (Borşa şi Vâlcele) se află la peste un kilometru distanţă, pe malul celălalt al Jijiei, dincolo de o luncă inundabilă şi mlăştinoasă. Doar dacă îi acordăm un cec în alb şi acceptăm în rândul oraşelor o localitate cu dimensiuni exotice ar putea fi vorba de o localitate urbană. Oricum ar fi, este necesar un oraş în acest loc. Din punct de vedere economic, ambele localităţi sunt destul de bine situate (480-490 de salariaţi).

Hălăuceşti nu este decât o localitate rurală de 3,4 mii de locuitori (4 mii cu Luncaşi) care are liceu. Alte funcţii de polarizare locală sunt greu de sesizat. Zona pe care o polarizează liceul din această localitate se află sub incidenţa urbană a Paşcaniului şi Romanului. O eventuală evoluţie spre urbanitate nu este exclusă, având în vedere faptul că la Luncaşi va fi un nod de intrare pe autostrada A7, care ar ajunge în zonă până la finalul anului. Acest fapt va crea oportunităţi de dezvoltare economică. (Pe data viitoare)

George Țurcănașu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultății de Geografie și Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Publicitate și alte recomandări video