Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Linii şi puncte

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

Sunt linii care tac şi linii care ţipă. Linii care râd şi linii care hohotesc de plâns. Linii care cad în extaz şi linii cuprinse de epilepsie. Sunt linii ce-şi dau întâlnire la un colţ de stradă sau chiar în aşternut devorându-se una pe alta şi linii care nu se întâlnesc nicăieri şi niciodată.

*

Există, după cum putem constata la fiecare pas, o Românie a "lucrului bine făcut" şi o Românie a "lucrului bine desfăcut". Între cele două Românii nu se cască, totuşi, nici o prăpastie. Şi asta fiindcă ele convieţuiesc într-o gâlceavă permanentă, suplinindu-se una pe alta. E un fel de amestec de yin şi yang aflat într-o mişcare de centrifugare permanentă prin care, conform legilor fizicii şi astrofizicii, ar trebui să se separe binele de rău. Ei, bine, mişcarea această halucinantă eludează orice principiu şi orice lege, astfel că nici răul nu se separă de principiul binelui, nici binele de principiul răului. Ele continuă să coexiste în societatea românească, tinzând s-o arunce în hău.

În România, orice lucru ce ar trebui bine făcut e dinainte desfăcut în mii şi răsmii de bucăţele, în aşa fel încât între idee şi faptă să fie calea cea mai lungă. Într-un fel, urmează unul dintre paradoxurile enunţate de Zenon, legat de cursa dintre broasca ţestoasă şi călcâiul lui Ahile. La noi, pe plaiul mioritic, broasca ţestoasa şi călcâiul lui Ahile sunt totuna. Din pricina aceasta, orice competiţie, indiferent de miza ei, se termină cu un fiasco.

*

Prinsă în tăvălugul evenimentelor de la Caracal, care au bulversat o ţară întreagă, abătând atenţia opiniei publice de la alte probleme interne şi externe ce se derulează pe fundal, România pare să se pregătească pentru o mare conflagraţie, cel puţin aşa arată datele de pe teren. Nu se ştie dacă această conflagraţie va avea loc sau nu, dar cert este că pregătirile se fac după toate regulile artei. Faptul că preşedintele României a fost invitat să viziteze Washingtonul cu puţin timp înaintea debutului alegerilor prezidenţiale, poate fi privit ca un semn de încredere şi de sprijin din partea oficialităţilor americane, dar poate fi descifrat şi într-o altă cheie. Şi anume: partenerii noştri strategici au nevoie de noi pentru a asigura securitatea zonei, în cazul escaladării unor evenimente "neprevăzute" pe teritoriul Ucrainei, sau în cazul izbucnirii unei conflagraţii între Iran şi Washington. În fond, totul pe lumea aceasta are un preţ. Să nu ne iluzionăm de faptul că Washingtonul nu mai poate de dragul lui Iohannis. Ci mai degrabă că America are nevoie de el pentru planurile sale. În ce mă priveşte, nu cred că vom avea parte de un război. În lumea epocii informaţionale, războaiele au un caracter hibrid sau subteran. Oricum, va trebui să ne pregătim să facem faţă manipulărilor din ce în ce mai agresive, dar şi mai subtile, ce se vor desfăşura în zonele fierbinţi de pe mapamond. Să căutăm, indiferent de împrejurare, să nu ne inflamăm spiritele, ci să judecăm lucrurile la rece, mai ales atunci când datele realităţii ne vor invada minţile prin intermediul reţelelor de socializare sau de pe micul ecran…

Revenind acum la oile noastre de la Caracal: făcând o scurtă introspecţie asupra evenimentelor, puteam trage concluzia, fie ea şi iluzorie, că între anchetatorii care caută urmele crimelor în lanurile de porumb şi floarea soarelui din împrejurimile Caracalului şi exerciţiile efectuate cu câtva timp în urmă de forţele de securitate NATO într-o altă zonă, situată la câteva sute de kilometri una de cealaltă, e vorba de Constanţa, există oareşicare similitudini. Amintiţi-vă numai de tancurile care, din pricina ploilor abundente, s-au abătut de la traseul lor şi au intrat în lanurile de porumb şi în curţile fermierilor din împrejurimile Constanţei, speriind orătăniile împrăştiate prin ogrăzi. A fost o scenă desprinsă parcă din Veacul de singurătate al lui Marquez. A fost ca un preambul. Să fim însă optimişti şi să vedem ce surprize ne va oferi şi viitorul.

*

Sunt linii care tac şi linii care ţipă. Linii care râd şi linii care hohotesc de plâns.

Linii care cad în extaz şi linii cuprinse de epilepsie.

Sunt linii ce-şi dau întâlnire la un colţ de stradă sau chiar în aşternut devorându-se una pe alta şi linii care nu se întâlnesc nicăieri şi niciodată.

Sunt linii care văd lumina zilei drept în infern şi linii care mor înainte de a fi trăit o clipă.

Sunt linii care cântă ca o un pian sau o vioară. Altele care scot sunete vibrând ca un contrabas.

Sunt linii care imită coapsa şi sânii de fecioară şi altele ce reproduc pe mozaic dansul Salomeei în faţa lui Irod.

Sunt linii care anunţă urletul lui Munch şi linii ce refac Grădina deliciilor pământene lui Hieronymus Bosch.

Sunt linii infernale şi linii mai delicate decât un surâs.

Când a făcut lumea Dumnezeu a tras mai întâi o linie dreaptă dintr-un capăt în altul al zenitului, apoi a încâlcit-o, făcând-o ghem.

Din el trăgând de capăt alte linii, din ce în ce mai încâlcite, a făcut cerul şi pământul.

Din el a făcut norii şi vântul, animalele şi apa şi tot ce se mişcă pe uscat, în aer sau în ocean. Când a ajuns la om, liniile s-au transformat în puncte-puncte. A vrut să ţină punctele într-un triunghi, dar ele au început să-i joace în faţa ochilor. Şi atunci Dumnezeu a ameţit. Şi ameţit a încercat să facă omul dintr-un singur punct.

Dar în loc de unul, a făcut două. Şi punctele s-au transformat în gânduri şi în nervi.

Apoi punctele, căutând un punct de sprijin, şi-au găsit sălaş în trupul lui şi în univers.

Şi asta a fost tot. Sau aproape tot.

Căci ajungând la capătul zilei, Dumnezeu şi-a încrucişat mâinile pe piept şi a zis: "Eu am făcut lumea după capul meu, acum să-l lăsăm însă pe om să facă lumea după capul său."

Şi zicând aceasta, Dumnezeu a aţipit.

*

După cum se ştie carnea de curcan are un procent foarte mic de grăsimi, circa 24%, consumul ei stimulează activitatea cardiacă, având totodată un efect benefic asupra organismului. Carnea de curcan, conform specialiştilor în domeniu, este foarte asemănătoare cu carnea de dinozaur. Plecând de aici, cercetătorii au înaintat un plan de dezvoltare medicilor veterinari şi fermierilor australieni şi neozeelandezi în vederea clonării şi reproducerii în masă a unor specii de dinozauri ierbivori de pe Terra dispăruţi în urmă cu milioane de ani, precum Apatosaurus, având o lungime de circa 23 de metri şi o greutate de 80 de tone (cântărea aproximativ cât o turmă de 14 elefanţi maturi) în vederea înlocuirii cărnii de pui, a cărnii de curcan, dar şi a cărnii de vită cu carnea de brontozaur. Conform planului înaintat, brontozaurii ar urma să fie crescuţi în ferme special amenajate, beneficiind de o hrană preparată din ferigi, lucernă, trifoi, tulpini de floarea soarelui, frunze de dud, frunze de palmier şi alge marine, amestecate cu făină de porumb, tărâţe de grâu sau orz, înmuiate în bere brună, cu un conţinut bogat în fermenţi, fără nici un adaos de hormoni sau de alte substanţe care să stimuleze sporirea greutăţii corporale pe cale artificială. Fermele de dinozauri ar urma să beneficieze de tehnologii de ultimă oră în domeniul creşterii şi reproducerii animalelor terestre, începând cu insectele devenite comestibile (greierii, lăcustele, furnicile) şi terminând cu reptilele şi mamiferele dispărute în diferite etape ale evoluţiei terestre. De asemenea, specialiştii au propus ca în fermele de dinozauri să fie transmisă, la anumite ore, prin staţii speciale amplasate la mare înălţime, astfel încât aceste ierbivore, al căror gât măsoară circa 12 metri, să nu ajungă până la ele, muzică ambientală înregistrată din compoziţiile semnate de Beethoven, Bach, Mozart, Vivaldi, Handel, Paganini sau Ceaikovski, dar şi muzică rock şi pop menită să elimine din cadru orice formă de stres, astfel încât carnea acestor ierbivore uriaşe să devină de cea mai bună calitate.

Deci în curând, la masa restaurantelor de lux vom avea carne de dinozaur, preparată după tot tipicul reţetelor de ultima oară.

*

Eram deseori bântuit, în copilărie, de o senzaţie tactilă extrem de angoasantă. Mi se părea că mi se umflă buzele sau nările luând proporţii colosale. Şi odată cu ele realitatea din jur. Totul devenea enorm, apăsător. Senzaţia tactilă era urmată de o halucinaţie auditivă. De un foşnet ce lua (nu exagerez de fel) proporţiile unui uragan cosmic. Tremuram de frică. Mă ascundeam sub plapumă. Dar plapuma creştea şi ea, dincolo de nori, luând conformaţia unei galaxii aflate în plină expansiune, bântuită şi ea de o stare de delir. Îmi era teamă să vorbesc, căci orice sunet se amplifica, la rându-i, transformându-se într-un vuiet îngrozitor ce smulgea acoperişurile de pe case şi întorcea copacii cu rădăcinile în sus. De multe ori simt, că aceste senzaţii revin, într-o formă incipientă. Nu le mai trăiesc la modul acut. Reuşesc, cunoscându-mi slăbiciunile, să-mi controlez starea de panică.

Nichita Danilov este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri