Lista comună, elitism consensual și disonanță cognitivă

luni, 15 aprilie 2024, 03:01
1 MIN
 Lista comună, elitism consensual și disonanță cognitivă

Din comentariile politice oarecum neutre axiologic apărute în spațiul public se degajă ideea cum că, în subsidiar, lista comună PSD-PNL pentru alegerile europarlamentare are la bază, pe de o parte, nevoia PSD de sprijin pentru alegerile prezidențiale pentru candidatul propriu concretizată într-o atitudine de non-combat politic din partea PNL, iar pe de altă parte, frica PNL de erodarea la guvernare produsă în perioada 2020-2024, concomitent cu evaporarea încrederii/ simpatiei electoratului față de președintele Klaus Iohannis.

De-a lungul celor trei decenii de postcomunism, FSN/ PDSR/ PSD și PNL s-au situat pe poziții de adversitate ideologică. E drept că au avut și câteva exerciții de colaborare politică. În acest sens, reamintesc de miniștrii PNL Mircea Ionescu-Quintus (Justiție) și George Danielescu (Economie și Finanțe) care au intrat în formula guvernamentală supermajoritară condusă de Theodor Stolojan, compusă din FSN, PNL, PDAR și PER, în perioada 16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992. Această formulă guvernamentală eclectică din punct de vedere ideologic îmi amintește de ultima scenă din filmul Casablanca (1942) cu replica lui Rick Blaine (Humphrey Bogart) către căpitanul Louis Renault (Claude Rains): Louis, I think this is the beginning of a beautiful friendship!

Colaborarea fesenisto-liberală din perioada 1991-1992 a fost reluată ca un arc peste timp de colaborarea neoficializată dintre PNL și PSD în perioada guvernării Tăriceanu-2 (5 aprilie 2007 – 22 decembrie 2008). După o serie de contre în interiorul guvernului Tăriceanu-1, soldate cu demiterea președintelui ANAF, Sebastian Bodu, amânarea primelor alegeri pentru Parlamentul European prin emiterea unei ordonanțe de urgență publicată în Monitorul Oficial fără semnăturile miniștrilor Vasile Blaga (PD) de la Interne și Monica Macovei (susținută de PD) la Justiție, care au culminat cu anunțul PD de a candida pe liste separate la alegerile europarlamentare (nu în formula Alianței Dreptate și Adevăr PNL-PD de la alegerile din 2004), colaborarea guvernamentală și parlamentară dintre PNL și PD s-a destrămat.

Scoaterea/plecarea PD de la guvernare (1 aprilie 2007) a fost urmată de formarea unui guvern minoritar bicolor (PNL-UDMR) sprijinit de o majoritate parlamentară multicoloră formată din PNL, PSD, UDMR și minorități. PNL-Tăriceanu și PSD-Mircea Geoană au găsit formule de colaborare parlamentară negociate de liderii Bogdan Olteanu (PNL) și Viorel Hrebenciuc (PSD). În esență, PSD furniza sprijin parlamentar în schimbul unor fonduri guvernamentale direcționate în teritoriu către primarii PSD. Președinția Camerei Deputaților era exercitată de Bogdan Olteanu (PNL), în timp ce la conducerea Senatului se afla Nicolae Văcăroiu (PSD). Confruntările ideologice au fost înlocuite pentru o perioadă de înțelegeri politice și de afaceri punctuale. Se prefigura un elitism consensual justificat prin nevoia de stabilitate politică post-aderare la UE și cheltuirea fondurilor guvernamentale și europene ce păreau abundente într-un context internațional de relativă acalmie.

Cel de-al treilea experiment colaborativ dintre PNL (Crin Antonescu) și PSD (Victor Ponta) a fost Uniunea Social-Liberală (USL), constituită la inițiativa politicianului și afaceristului Dan Voiculescu (Partidul Umanist Român/ Partidul Conservator). USL a început ca o alianță parlamentară și preelectorală în februarie 2011, ferm orientată împotriva președintelui Traian Băsescu și a guvernărilor girate de acesta, într-un context economic extrem de dificil marcat de efectele crizei economice globale din perioada 2009-2012. USL a fost precedată de formarea Alianței de Centru Dreapta PNL-PC la care s-a alăturat, în iulie 2012, Alianța de Centru-Stânga PSD-UNPR (partidul generalului Gabriel Oprea). Ca alianță formată în opoziție, USL și-a centrat acțiunile critice asupra Guvernului Boc-2, iar după prăbușirea acestuia în urma unei moțiuni de cenzură, asupra Guvernului Ungureanu și, permanent, împotriva președintelui Traian Băsescu. După moțiunea de cenzură împotriva guvernului Ungureanu aprobată de Parlament (7 mai 2012), USL s-a instalat la guvernare, Victor Ponta devenind prim-ministru, iar Crin Antonescu, președinte al Senatului. USL-ul s-a destrămat prin ieșirea PNL de la guvernare (24 februarie 2014), în urma unor controverse generate de refuzul lui Victor Ponta de a-l numi ministru de Interne pe Klaus Iohannis, primarul Sibiului la vremea respectivă.

În sfârșit, istoria colaborării dintre PNL și PSD consemnează și momentul instalării guvernului condus de generalul Nicolae Ciucă (25 noiembrie 2021 – 12 iunie 2023), care a funcționat în condițiile unei supramajorități parlamentare girată de Coaliția Națională pentru România constituită din PNL și PSD la care s-a adăugat UDMR. Colaborarea PSD-PNL s-a cimentat în urma „rotativei guvernamentale” produsă pe data de 15 iunie 2023, parte a înțelegerii politice dintre cele două partide mainstream, când liderul PSD Marcel Ciolacu i-a succedat în funcție liderului PNL Nicolae Ciucă, ulterior instalat la președinția Senatului.

Lista comună PSD-PNL pentru Parlamentul European reprezintă oarecum o noutate în politica românească. Pentru justificarea publică a necesității formării acestei liste comune s-au diseminat următoarele argumente: nevoia de stabilitate politică internă; continuarea reformelor din PNRR; modelul german de colaborare politică dintre CDU și SPD din vremea cancelarului federal Angela Merkel; prevenirea ascensiunii forțelor naționaliste, suveraniste, extremiste și a celor care proferează discursul instigator la ură în mediul fizic și online; preocuparea pentru securitatea europeană în vremuri complicate de războaie și probleme economice.

Candidaturile pe lista comună a „noului USLˮ, concomitent cu cele pe listele separate pentru alegerile locale sunt bulversante pentru electoratul neangajat politic, chiar și pentru activiștii din cele două partide. PSD este un partid de mase, unde disciplina funcționează mult mai bine comparativ cu PNL, care este un partid de cadre. În mod evident, avem de-a face cu o situație de disonanță cognitivă* sau de disconfort mental major produs de conflictul între două opțiuni ideologice: doctrina socialistă (PSD) versus doctrina populară (PNL). Să votezi cu unul din cele două partide la alegerile locale și „la pachetˮ pentru alegerile europarlamentare, iată o situație care doar pentru activiștii fideli ai celor două partide poate părea normală. Lista comună PSD-PNL la alegerile europarlamentare va deveni un reper în procesul de diluare a rolului jucat de ideologii în politica românească. Pare că nu mai există o delimitare clară între „stânga” socialistă sau social-democrată și „dreapta” liberală sau populară. Între timp, se conturează alte clivaje ideologice: globalism versus suveranism, elitism versus populism.

Din comentariile politice oarecum neutre axiologic apărute în spațiul public se degajă ideea cum că, în subsidiar, lista comună PSD-PNL pentru alegerile europarlamentare are la bază, pe de o parte, nevoia PSD de sprijin pentru alegerile prezidențiale pentru candidatul propriu concretizată într-o atitudine de non-combat politic din partea PNL, iar pe de altă parte, frica PNL de erodarea la guvernare produsă în perioada 2020-2024, concomitent cu evaporarea încrederii/ simpatiei electoratului față de președintele Klaus Iohannis. Dincolo de această problemă controversată, rămâne ipoteza de studiu privind diminuarea intenției de vot pentru AUR și SOS ca urmare a comasării alegerilor locale cu cele pentru Parlamentul European. În acest sens, propun să urmărim dinamica intenției de vot pentru partidele politice din momentul lansării ideii de comasare a alegerilor și a candidaturii pe lista comună PSD-PNL, până la anunțarea rezultatelor oficiale în urma scrutinului programat pe 9 iunie, conform actelor normative în vigoare.

 

*Leon Festinger (1957). A Theory of Cognitive Dissonance. Stanford, CA: Stanford University Press. Potrivit psihologului american, disonanța cognitivă se referă la starea de conflict sau de tensiune care apare atunci când există o contradicție între credințele, atitudinile sau valorile unei persoane și comportamentul său efectiv.

 

Ciprian Iftimoaei este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii