Lista „găinarilor” ieşeni cu fapte dovedite care scapă de puşcărie după decizia Înaltei Curţi

Constantin Donici şi Cezar Carp au fost trimişi în judecată după ce au îndeplinit rugămintea unei cunoştinţe de a împuşca un câine vagabond care îl agasa. Fapta a fost comisă în martie 2016, în satul Cercu din comuna Bârnova. Donici şi Carp au băut cu prietenul până la apariţia câinelui. Când acesta a venit în apropierea casei, Donici a încărcat arma şi i-a dat-o lui Carp, spunându-i să tragă el, pentru că lui îi este milă. Donici era vânător autorizat, dar Carp îşi pierduse dreptul de a purta armă în 2014.

Cu toate acestea, Carp a luat arma şi a tras de două ori, fără a reuşi decât să rănească animalul. În cele din urmă, l-a lovit cu patul puştii, apoi l-a izbit de un copac, pentru a-l omorî. La sfârşitul anului trecut, cei doi au fost condamnaţi, Carp la 10 luni de închisoare, iar Donici la 6 luni, ambele pedepse fiind cu amânarea executării. De asemenea, lui Donici i s-a interzis să mai folosească arme.

Sentinţa a fost atacată de Donici, care a afirmat că fusese condamnat de două ori pentru aceeaşi faptă. În contextul aceluiaşi eveniment, fusese şi amendat, iar contestaţia înaintată la Judecătorie fusese respinsă. Prin urmare, exista deja o sentinţă prin care fapta sa fusese sancţionată. Magistraţii Curţii de Apel au arătat însă că amenda fusese aplicată pentru că îi dăduse arma pe mână lui Carp, nu pentru instigarea lui la uciderea câinelui. Prin urmare, sentinţa de condamnare la 6 luni de închisoare rămânea valabilă. Doar că nu mai era cazul. Fapta lui Donici avea termen de prescriere de 5 ani. Cum în urma deciziilor luate de CCR şi ÎCCJ, prescripţia faptelor penale nu a mai fost întreruptă în perioada 2014-2018 prin actele procedurale efectuate în cauză, magistraţii au constatat că răspunderea penală se prescrisese pe 24 martie 2021. Sentinţa iniţială a Judecătoriei a fost desfiinţată, iar procesul penal îndreptat împotriva lui Donici a încetat.

A furat firma la care lucra

Acelaşi raţionament a funcţionat şi în cazul lui Toma Diaconu. Acesta fusese angajat la o firmă de transport internaţional, având ca atribuţii să împartă biletele pasagerilor şi să le urce bagajele în autocar. După câteva zile de la angajare, la plecarea într-o cursă spre Italia, Germania şi Marea Britanie, Diaconu a profitat de faptul că şoferul coborâse din maşină pentru a merge la toaletă şi a cumpăra sandvişuri. Diaconu a lăsat baltă bagajele pe care trebuia să le încarce, a luat două plicuri cu bani aflaţi în torpedo şi a plecat.

Patronul firmei a reclamat dispariţia a 6.515 lire sterline, 1.785 euro şi 470 lei. În apărarea sa, Diaconu a susţinut că patronul îi datora nişte comisioane pentru că îl ajutase la vânzarea unor autovehicule şi nici nu fusese plătit pentru munca sa ca ajutor la firma de transport. Diaconu a fost condamnat în 2019 de magistraţii Judecătoriei Paşcani la 2 ani şi 3 luni de închisoare, pentru delapidare, pedeapsă la care a mai fost adăugat un an rezultat din condamnări anterioare.

Sentinţa a fost contestată de Diaconu, dar nu i-a putut convinge pe magistraţii Curţii de Apel de nevinovăţia sa. „Împrejurarea că inculpatul invocă o datorie a părţii civile, constând în comisionul pentru vânzarea unor autovehicule, nu-i atribuie acestuia dreptul de a-şi însuşi sume de bani ale societăţii pentru compensarea obligaţiei preexistente a părţii civile, neavând importanţă mobilul care l-a determinat pe inculpat să acţioneze. Astfel, în mod corect prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului”, au spus judecătorii. În schimb, ei au constatat că termenul de prescriere a faptei, comisă în 2017, se împlinise pe 6 septembrie. Ca urmare, cei 2 ani şi 3 luni aplicaţi pentru delapidare au fost şterşi din condamnare. Diaconu a avut şi norocul ca judecătorii să nu se grăbească să-i analizeze cazul. Dosarul a ajuns pe rolul Curţii de Apel la începutul lui 2020. Din februarie acest an, magistraţii au amânat pronunţarea de 9 ori.

Beat la volan, scapă bine mersi

Prescrierea l-a scăpat de griji şi pe un şofer condamnat anul trecut. În februarie 2017, Alexandru Moisescu petrecuse cu un prieten în clubul „Skin”. Spre dimineaţă, au plecat împreună din club, cu taxiul, prima oprire fiind la domiciliul lui Moisescu. Acesta a coborât, dar în loc să se ducă acasă, a urcat la volanul maşinii parcate. Cu o alcoolemie de 1,45‰ în sânge, studentul a lovit însă un alt autoturism parcat, zgomotul ciocnirii atrăgând atenţia unei patrule de poliţişti aflată în zonă. În primă instanţă, şoferul a fost condamnat la 1 an de închisoare, cu amânarea executării. Sentinţa a fost contestată atât de şoferi, cât şi de procurori. Moisescu a cerut achitarea, susţinând că nu se aflase el la volan.

Procurorii au cerut o pedeapsă mai aspră. Magistraţii Curţii de Apel s-au pronunţat pentru menţinerea sentinţei iniţiale, considerând-o justă. În cazul conducerii unui autovehicul sub influenţa alcoolului, termenul general de prescriere a faptei este de 5 ani. Cum deciziile CCR şi ÎCCJ statutau că toate actele care ar fi întrerupt prescrierea nu mai sunt luate în considerare, magistraţii Curţii de Apel au constatat împlinirea termenului de prescripţie pe 18 februarie. Sentinţa Judecătoriei a fost desfiinţată.

Cel mai fericit dintre clienţii de luni ai Curţii de Apel a fost un sătean din Fântânele. Bogdan Tîncu a fost oprit de poliţişti pe 17 aprilie 2016 în dreptul bisericii catolice din localitate, pe când se afla la ghidonul unui moped. Atenţia poliţiştilor fusese atrasă de faptul că nici Tîncu, nici pasagera nu purtau cască. Au constatat însă că vehicululul nu era înmatriculat, iar mopedistul nu avea carnet. Cum Tîncu era liberat condiţionat din executarea unei pedepse anterioare pentru loviri cauzatoare de moarte, noua faptă i-a adus o condamnare cu executare. Magistraţii Judecătoriei Hârlău l-au condamnat la 4 ani, 10 luni şi o zi de detenţie.

Ajunsă în faţa Curţii de Apel, contestaţia înaintată de Tîncu a avut aceeaşi soartă ca şi cele deja menţionate. Magistraţii chiar au apreciat că Tîncu primise o pedeapsă prea uşoară. Judecătorii din Hârlău aplicaseră pedepse minime pentru conducere fără permis şi conducerea unui autovehicul neînmatriculat, deşi mopedistul nici măcar nu-şi recunoscuse fapta. În schimb, răspunderea penală se prescrisese în aprilie 2021. Prin urmare, sentinţa de condamnare a fost desfiinţată, cu excepţia prevederilor referitoare la avocaţii din oficiu. Aceştia îşi vor păstra banii încasaţi.

Publicitate și alte recomandări video