Prof. Dr. Cătălin Pricop, medic primar urolog, Șeful Departamentului de Litotriție Extracorporeală și Coordonatorul Centrului de Analiză Spectroscopică și Morfologică a Calculilor, Spitalul ”Parhon”: Părerea mea este că, dacă aveți litiază renală, este bine să ajungeți la un medic urolog pentru a vedea cu exactitate în ce stadiu al bolii vă aflați. Nu există „început” de litiază...calculul există sau nu.... Și, atenție, o particularitate a acestei boli este că odată formată, piatra rămâne ascunsă mult timp într-o ”cămăruță” a rinichiului, fără nici cel mai mic simptom și șmai lent sau mai rapid în volum. Omul se simte perfect până când piatra reușește să o ia la vale pe ureter  și să blocheze calea urinară. Și, evident, atunci apar durerile. Care sunt foarte mari.

Ca să vă faceți o idee, cei la Mayo Clinic au încercat să facă un studiu, încărcat de subiectivism, spun eu, care să poziționeze durerea din litiază, practic să creeze un clasament al intensității durerii resimțită în diverse afecțiuni. Și colica renală era pe locul trei, înaintea infarctului de miocard, a ulcerului perforat, a ocluziei intestinale...Pacienții o descriu ca pe o durere majoră, greu de suportat. De aceea, v-aș recomanda să încercați să ajungeți înainte de a face acel calcul sau măcar înainte ca acesta să coboare pe calea urinară. După investigații, vom stabili atât o dietă alimentară cât și o schemă de tratament, dacă vom observa un calcul de mici dimensiuni, care se poate elimina spontan.

În această specialitate, ca în multe altele, lucrurile au evoluat foarte mult. În acest moment, în Centrul de Analiză Spectroscopică și Morfologică a Calculilor avem aparatură ultraperformantă, la cel mai înalt nivel european. Mai mult decât atât, pentru pacienții care nu sunt din Iași – la noi sunt tratați pacienți din toată zona Moldovei, dar și din centre medicale puternice precum București, Cluj – avem posibilitatea să-i ajutăm de la distanță. Aceștia fac un set de analize indicat de noi în orașul în care locuiesc și ne transmit la Iași, în recipiente de plastic, fragmente litiazice pe care să le putem analiza. De asemenea, prin e-mail sau prin poștă ne răspund la un chestionar cu foarte multe întrebări legate de istoricul bolii, de obiceurile alimentare, de consumul de lichide, de tratamentele îndelungate efectuate pentru alte boli etc. Deci tot ce ne-ar putea ajuta și ar justifica apariția litiazei ca mai apoi să putem face o evaluare și să putem stabili un tratament dar și o soluție de regim alimentar specific fiecăruia. Și să știți că la Iași, în Centrul de Analiză Spectroscopică și Morfologică a Calculilor putem determina cu foarte mare acuratețe compoziția calculilor renali, lucru care ne permite, mai apoi, ca recomandările pentru tratament să fie cât mai apropiate de nevoile pacientului.

Și, pentru că am pomenit de regim alimentar, aș începe cu recomandarea ca persoanele cu litiază renală să bea cât mai multă apă, cu mențiunea că acest obicei trebuie menținut pe tot parcursul zilei. Zilele trecute am consultat un pacient care este șofer și face transport pe distanțe mai mari și-mi spunea că până la ora 12.00 nu pune apă în gură. Și-atunci i-am spus că nici să nu se gândească că atunci când va reveni la control nu vom constata o recidivă litiazică. Mai mult, vreau să precizez că este important și ce apă bem. Scăderea aportului de sodiu este și ea importantă în prevenirea litiazei, și-atunci este important să nu se bea apă sărată, deși apa aceasta este cea mai gustoasă.

Cu cât apa este mai puțin sărată, cu atât este mai sănătoasă. Pentru că la nivelul rinichiului are loc un schimb sodiu-calciu care, din păcate, lucrează în favoarea producerii de calculi. Știți că tuturor pacienților mei litiazici le spun să nu aibă solniță în casă? Organismul primește suficient sodiu din alimente: măsline, telemea sărată, chiar apă minerală...Sodiul din sare afectează rinichii în sensul formării calculilor. Dacă mâncăm mai puțin sărat nu vom reține apa în organism, vom urina mai mult, ceea ce este foarte bine, pentru că ”spălăm” rinichii. Rinichii aceștia trebuie priviți ca niște filtre. Ne imaginăm că suntem la râu și avem o țesătură prin care trece apa, dar nisipul rămâne. Așa se intâmplă și cu rinichii. Dacă nu-i spălăm bine de acel ”nisip” filtrul acesta se colmatează, se transformă în pietricele care devin tot mai mari și atunci apare suferința.

M-ați întrebat dacă puteți bea bere. Da, berea are rol diuretic, dar are și alcool.. Dar nu recomand nici berea fără alcool, pentru că aceasta conține zaharuri inutile. Deci, dacă simțiți nevoia să beți o bere în scop ”terapeutic”, vă recomand să cumpărați berea cea mai ieftină, să o fierbeți bine de tot..la 80 de grade alcoolul începe să se evapore..., apoi să o răciți. Va rezulta un lichid amar, foarte slab alcoolizat, care nu mai are chiar gust de bere, dar este un lichid diuretic. O variantă la apă și ceai. Pacienți de ai mei care au făcut așa ceva au avut surpriza eliminării unor calculi de mici dimensiuni, fiind ajutați și de tratamentul adjuvant recomandat.

V-aș recomanda să mâncați fără probleme legume și fructe, lactate normal, rar carne si dulciuri rafinate și deloc așa zise sucuri de fructe cu îndulcitori sau fructoză din porumb. Aș mai adăuga că în ”fișa postului” nostru, în ”prospectul” cu care am fost noi lansați în lumea asta, nu scrie nicăieri ”stai pe scaun”. De aceea, este foarte important să facem mișcare și să mâncăm în funție de câte calorii consumăm. Legatura obezitate-litiază a fost dovedită demult. Vreti să scăpați de kilogramele în plus? Uitați de rețetele minune în care vi se spune că mâncând un aliment sau altul veti slăbi miraculos. Regula de aur este simplă: daca vrei să slăbești, balanța între aport și pierderi trebuie să fie negativă.

În ce privește posibilitatea de recidivă a calculilor, ei bine, litiaza renală este o maladie care recidivează. Ce se poate face în această situație? Chiar astăzi, înainte de avea această discuție, m-a sunat o doamnă, spunându-mi că am tratat-o acum un an și ceva și acum are din nou un calcul care îi creează probleme. Și era foarte surprinsă când i-am reamintit de necesitatea controalelor periodice, tocmai pentru că există posibilitatea, în anumite conjuncturi, ca acest calcul să recidiveze destul de rapid. Preocuparea noastră primordială este să facem în așa fel încât să nu recidiveze, dacă este posibil, un vis greu de realizat sau, dacă recidivează, acest lucru să se întâmple la distanță cât mai mare de timp de episodul anterior, pentru ca organismul să iși poată reveni iar pacientul să suporte cât mai ușor o nouă procedură, care o fi ea, în funcție de starea în care acesta se prezintă la medic.

Am fost surprins, la un stagiu în Belgia, acum 25 de ani, cum, la un moment dat, după o ședință de litotriție extracorporeală – cu nimic deosebită față de ceea ce făceam eu la spital, la vremea respectivă – pacienta a fost chemată peste șase luni la control și i s-a spus și ora la care trebuie să vină. Moment în care pe mine m-a apucat amețeala. Cum, te invit de acum, să spunem, de pe 15 septembrie 2020, să vii pe 14 aprilie 2021, la ora 15.25? Eu am crezut că este o glumă, că sunt filmat cu camera ascunsă. Oare pacienta va veni? Chiar la ora programată? Dar ei mi-au spus: ”Da, categoric pacientul vine, pentru că el este educat în acest sens!” Și acest lucru se întâmplă în toate țările care au un sistem de sănătate bine pus la punct. Relația dintre medic și pacient este bazată pe profesionalism din partea medicului și pe seriozitate din partea pacientului. Sau, într-un cuvânt, de respect din ambele părți. Și-atunci, în aceste sisteme medicale, lucrurile sunt mai simple. Și pacienții noștri ar putea să fie scutiți de dureri foarte mari, dacă ar veni la controale periodice. Este vorba despre o simplă ecografie și câteva analize (în funcție de specificul fiecărui pacient, comorbidități etc) care pot pune în evidență recidiva bolii, în condițiile în care întotdeauna le explicăm pacienților că boala este mult timp asimptomatică