Caută 
3 MIN
Vremea parcă s-a mai îndreptat, dar nu de tot, ca o sârmă în mâinile unui meșter fără chef de muncă. Încă nu e foarte cald, așadar cei aflați acum pe litoral caută noi și variate moduri de petrecere a timpului liber, care nu le lipsește. Le lipsește doar un portofel mai gros, dar există, în stațiunile noastre, suficiente alte atracții pentru persoanele cu venituri medii. Iată, de exemplu, un vânzător ambulant tocmai trece pe nisip, încărcat cu genți…
– Bună ziua! Ce vindeți acolo?
– Da’ matale ce vrei să cumperi? Sau întrebi doar așa, ca să te afli în treabă?
– Porumb fiert aveți?
– Păpușoi? Știuleți fragezi, fierți bine și dați cu sare, buni de mâncat, adică?
– Da, da, exact!
– Din ăia n-am. Am avut, dar m-am reprofilat.
– De ce nu mai vindeți și de ce v-ați reprofilat, că veni vorba?
– Nu mai vând, că m-am simțit jignit, și dacă mă simt jignit, n-am chef de nimic.
– Cine v-a jignit și cum?
– Păi eu îi fierbeam, îi păzeam, îi aranjam cu sare și cu dragoste, cu pasiune, apoi îi vindeam, iar clienții, după ce mâncau, își băteau joc de munca mea, se ștergeau cu ea la nu spui unde!
– Cum adică? N-am înțeles.
– Cu ciucălăii! Că la WC-urile de pe plajă au băgat taxe mari, stă câte o tanti la intrare, care ia banii turiștilor și le dă hârtie la schimb…
– Dacă n-aveți porumb fiert, ce oferiți? Pietre de călcâie?
– Pietre de călcâie vând toți, de parcă trupul omului care se află la mare ar fi format doar din călcâie! Am diversificat oferta, am pietre de coate, de genunchi, tâmple, și mai am pietricele de pleoape sau pentru încheieturile degetelor.
– A cumpărat cineva, până acum, asemenea pietre și pietricele?
– Niște pietre mari, de genunchi, a cumpărat o doamnă, să se apere de câinii din stațiune.
– Altceva mai vindeți, pe lângă pietrișul ăsta? Lufe, bureți naturali, aveți?
– Eu sunt ecologist, domnul meu, eu apăr natura. Cum să omori niște lufe lipsite de apărare, ca să faci din ele bureți pentru turiști?
– Dar lufa nu e animal, e un fel de castravete, Luffa acutangula, Luffa cylindrica, se usucă și rămâne buretele natural de baie, de spălat cu el!
– La mare trebuie ceva colorat vesel, bureți roz, albaștri, pe care să scrie Adibas, Mike, ceva, să se laude turistul. Am bureți de vânzare, dar dintr-ăia, crescuți pe copaci. Am zis că românii n-au bani să mănânce la terasă, la restaurant, de-aia au să cumpere de la mine bureți, să-i facă pe jar…
– Și?
– Și se pare că mulți n-au bani nici de bureți și nici de jar. Preferă hamsii sau alți peștișori și crustacee. Vii, din apă. Omul se bagă în mare și prinde cu casca de baie, cu slipul…
– Dar, totuși, ce vindeți, ca să câștigați și să puteți trăi? Trebuie să vă descurcați într-un fel sau altul, nu?
– Păi, când am venit eu la mare, în mai…
– Cum, nu sunteți localnic?
– Eu turist sunt, de prin părțile Hârlăului! Deci, am venit la mare, în concediu, că am fost concediați toți de la serviciu, a dat faliment, deci am venit și am stat până am terminat banii, după care am început să vând. Am vândut mai întâi salteaua pneumatică, după aia pompa de umflat, colacii copiilor, sutienul de la costumul de baie al soacrei…
– Și ce face doamna fără sutien?
– Mi-a propus un domn fotograf de plajă să i-o închiriez, să se pozeze turiștii cu ea, că așa, cu cămila, cu maimuța sau cu puiul de leu, s-a plictisit lumea! Va urma.
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
