Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Pentru pacienţii de la Îngrijiri Paliative din cadrul Institutul Regional de Oncologie Iaşi (IRO), timpul are ca unitate de măsură clipa. Toate cele 20 de paturi ale compartimentului sunt puse la dispoziţie pentru cei diagnosticaţi cu cancere în diferite stadii, care au nevoie de ajutor medical, dar şi de o mângâiere pentru a face faţă luptei cu durerea. Cei mai mulţi dintre ei îşi trăiesc zilele senin, într-un loc despre care spun că „nu miroase deloc a spital“ şi care reuşeşte să le mai aline durerile.
„Sunt puţin dată peste cap“, spune Mariana Moţ, apăsând fiecare silabă. În timp ce aerul îi coboară şuierând în coşul pieptului, se pregăteşte să repede propoziţia, mai tare şi mai clar, până este sigură i-a ieşit cum trebuie. Mariana Moţ are 72 de ani şi este una dintre cele 20 de persoane internate în Compartimentul de Îngrijiri Paliative de la Institutul Regional de Oncologie Iaşi (IRO). Înainte să afle că are cancer, a văzut cum arată spitalele doar în vizită, pentru că de internare nu a avut nevoie niciodată. Boala asta s-a apropiat însă ciudat, mai întâi ca un animal care stă la pândă şi apoi ca un prădător care e gata de atac. S-a trezit într-o zi cu picioarele umflate şi cu o stare de rău şi apoi, după mai multe investigaţii, a aflat că are cancer peritoneal.
„M-am îmbolnăvit deodată şi a fost foarte ciudat pentru mine, pentru că n-am avut niciun simptom. Am plâns enorm la ideea de a merge la spital“, îşi aminteşte Mariana Moţ.
Deşi faţa i se ridică non-stop într-un zâmbet, sub ochelarii cu ramă neagră, ochii mari i se scaldă în lacrimi, mai ales atunci când trebuie să facă pauze între cuvinte şi să-şi caute puterea de a le duce la capăt.
„Viaţa e şi frumoasă, şi ciudată“
Sub bluza albastră cu buline negre, Mariana Moţ rămâne însă tot „profa“ din Tomeşti, pe care copiii au iubit-o pentru modul ei de-a gândi. A făcut cunoştinţă cu catedra la Vrancea, iar apoi, după ce l-a cunoscut pe soţul său, prim-solist la Opera din Iaşi, a migrat în capitala Moldovei. S-a obişnuit repede şi aici, pentru că a găsit tineri pe care să-i înveţe că libertatea gândului e cea mai importantă.
„Întotdeauna am fost o tipă liberală în învăţământ, niciodată nu am predat în sensul clasic. Am lăsat elevul să-şi dezvolte independenţa, nu m-a interesat cine este şi al cui. Un elev care gândeşte este mult mai interesant decât unul care ştie buchia cărţii“, povesteşte aceasta.
În acelaşi spirit şi-a crescut şi singurul copil, o fată, care de 13 ani se ocupă cu managementul artistic în Londra şi care are în portofoliu mari nume de artişti de operă. Despre fata ei, Mariana spune că are deja tot ce-i trebuie - o familie şi fericire. Cu fericirea a fost prietenă şi ea dintotdeauna, căci chiar şi acum, pusă în faţa bolii, refuză să se plângă vreun pic.
„Viaţa e şi frumoasă, şi ciudată. O iei aşa cum este. Nu trebuie să crezi că viaţa e formată doar din mari bucurii, ci din cele mici, pe ele trebuie să le aştepţi. Eu mă bucur de orice clipă“, spune Mariana Moţ. Şi atunci când simte c-a mai obosit un pic, face o pauză, scutură din părul roşcat şi aruncă un „Ptiu Doamne, iartă-mă“, şi apoi îşi duce vorba mai departe.
„Bolnavul are şi el orgoliul său“
Gheorghe Dominte n-are mult timp de când stă internat la Îngrijiri Paliative. Deşi nu poate să meargă din cauza durerilor de genunchi, nenea Gheorghe spune că se descurcă încă singur pentru că, deşi bolnav, „omul are şi el orgoliul lui“. Are părul alb şi ochii mari şi blajini, pe care îi tot poartă prin salon, când la un coleg, când la altul. La cei 85 de ani ai săi, pe care-i mai transformă glumind în 58, nu se dă bătut în faţa bolii care-l chinuie de doi ani deja. Nu ştie tare bine ce are, dar nu mai suporta acasă furnicăturile şi amorţeala din mâini, aşa că a căutat un loc unde să le mai îmblânzească. Aici, cu uşurelul, mai face câte un drum până în dreptul geamului sau îl mai priveşte de aproape pe vecinul de salon, un bătrânel care s-a strâns pe pat ca un melc în carapace.
Gheorghe Dominte n-a putut niciodată să stea locului. De la 14 ani a plecat din casa părinteacă, din Erbiceni, şi-a venit la Iaşi cu un prieten de-al tatălui, care l-a ajutat să se angajeze la o fabrică de mobilă. 44 de ani a lucrat acolo, până a ieşit la pensie. Chiar şi atunci a reuşit să-l înduplece pe director să-l mai lase încă trei, pentru că era bun de treabă.
„Când am ieşit la pensie mi-a părut bine, dar când m-au chemat după două săptămâni să termin contractul parcă mi-au dat cu ceva în cap. Au început să-mi curgă lacrimile şi nu ştiam de unde. Mă despărţeam de atâţia colegi şi eram bun de muncă. M-am întâlnit cu directorul şi eram aşa supărat că am reuşit să-l conving să mă mai ţină“, povesteşte nenea Gheorghe.
Când nu s-a mai dus la fabrică, a început să lucreze prin oraş, să lustruiască uşi şi să facă mobilă, până când bătrâneţea şi boala nu l-au mai lăsat să facă nici asta. De atunci se mai odihneşte, dar între timp şi-a găsit o altă treabă - să se asigure că nimeni nu iese din salonul său încruntat.
Între cei ce vin şi cei ce pleacă
Compartimentul de Îngrijiri Paliative funcţionează acum şi aproape întotdeauna la capacitate maximă. Lista de aşteptare este de cele mai multe ori neîncăpătoare şi au existat momente când 100 de persoane solicitau un loc la IRO.
„Avem foarte multe socilitări, de la toate spitalele din Iaşi şi din alte judeţe, precum şi de la medici de familie. Dacă raportăm cele 20 de paturi la numărul de solicitări, capacitatea aceasta devine extrem de mică. Există liste de aşteptare pentru că aproape zilnic vin familii ale pacienţilor şi îi programează şi este foarte dificil să le spunem că nu mai avem locuri“, spune dr. Vladimir Poroch, medic şef al Compartimentului de Îngrijiri Paliative al IRO.
Printre pacienţii care pleacă şi cei care stau să vină se scurge altfel şi viaţa celor care lucrează aici. Nu de puţine ori, aceştia îşi înghit lacrimile şi continuă să-i ţină pe pacienţi de mână cât timp e nevoie.
„De multe ori mi-am surprins colegii plângând. Nu este uşor, dar trebuie să-ţi găseşti resorturile interioare şi să înţelegi că menirea ta e să salvezi vieţi“, povesteşte dr. Vladimir Poroch.
Cuvinte cheie: + îngrijiri paliative iași, medicii plâng, iro iași
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Rusia acuză Armenia că încearcă să rupă legăturile cu Moscova
Cât costă kilogramul de miel de Paște: ”Nu-mi pot permite luxul ăsta”
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Rusia a primit un avertisment scris de la SUA înainte de atacul terorist de la Moscova
Cazul fetiţelor încurcate la externarea din maternitatea Ploieşti: ce sancțiune a primit asistenta
Ploieşti: Ce a păţit asistenta care a încurcat doi bebeluşi la externare
În pofida războiului, economia ucraineană a crescut cu 5,3% în 2023
Economia SUA a înregistrat o creştere peste estimări în trimestrul patru din 2023
Boloş: Cel care stă în concediu medical primeşte mai mulţi bani decât atunci când este la serviciu
Manchester City a transferat un fotbalist american de 14 ani
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Modificări: Tramvaiul 6 (Dacia – Târgu Cucu) va circula până în Tătăraşi Nord
Orașul din România de două ori mai mare decât Bucureștiul în care mulţi ieşeni îşi petrec vacanţa
Philipp Plein şi-a părăsit logodnica pentru o ieşeancă. Tânăra din Paşcani e însărcinată
Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: 199 lei
Prahova: Bărbat ucis cu un singur pumn după o ceartă pe modul în care a parcat maşina
Dan Şucu anunţă că merge cu galeria Rapidului la meciul cu U. Craiova
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |