anunturi
grandchef
mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

miercuri, 06.07.2022

ORAŞUL CREATIV

Love story la “om la lună”

GALERIE
george plesu
  • george plesu
- +

Se face curând un an de zile de când nu am mai scos din player-ul maşinii cd-ul cu albumul În caz de om la lună, strigaţi „om la lună, stânga/ dreapta” după caz.

Trupa e greu de încadrat, probabil undeva între rock alternativ şi indie. Ascultă “om la lună” atât tineri de 20 şi 30 de ani, cât şi părinţi de 40 plus, care vin cu copiii lor la concerte. M-a impresionat cel din toamna anului trecut, de la Amfiteatrul Palas, la care copii între 4 şi 12 ani au dansat şi cântat în faţa scenei pentru că, vă vine sau nu să credeţi, unii ştiau versurile pe de rost.

La fel a fost şi la primul concert din acest an din Iaşi. În faţa scenei s-au plasat o serie de adolescenţi şi tineri în jur de 20 de ani, dar am văzut şi o doamnă care se apropia de 60. Un murmur a străbătut mulţimea atunci când Doru Puşcaşu (vocalistul şi cel care scrie versurile cântecelor) şi restul trupei au urcat pe scenă, iar primele acorduri ale piesei Far au eliberat energii primăvăratice: „Mi-ai fost far/ Mi-ai fost dar/ Mi-ai fost vai şi-amar”.

„Sunt al tău, dacă simţi nevoia să mă vezi sunt aici/ Cu spatele la zid” e, ca şi Far, tot o piesă de pe EP-ul Dans, primul material lansat de trupă, în 2020. Exact în faţa mea observ două tinere care cântă la unison cu Doru Puşcaşu: „Şi-am dus zi după zi, şi-am dus zid după zid/ Pân-am ajuns aici, privindu-ne timid” (Zid). Cea din dreapta, cu părul lung, roşcat, îi aruncă ocheade blondei, ca pentru a vedea dacă se simte la fel de bine.

„Ce-ar fi dac-ai începe şi tu să te ierţi?/ În sfârşit/ Ce-ar fi să nu te mai uiţi înapoi?” sunt versurile unui cântec al cărui titlu e lucrul pe care ni-l dorim cel mai mult în perioada asta (Pace). Cele două fete schimbă priviri complice şi încep să realizez că între ele este o chimie ce pare mai mult decât bucuria de a fi împreună la concertul trupei preferate. „Ştiu, sunt cu ochii pe noi/ Tu, ascunde-ne pe amândoi” (Labirint), cântă ele în timp ce se ţin de mână şi par să prindă curaj. Starea de transă se prelungeşte, la fel ca atingerile din ce în ce mai asumate: „Erai rеală, mi-ai zis tu/ Şi cât şi cum mă aşteptai/ Complet pierdută de speranţă/ Privindu-mă în timp prezent/ Cu ochii mari, cu ochii rari/ Dintr-o distanţă de siguranţă”.

Îmi dau seama că „descusută mi-e inima, din loc în loc” în timp ce se-aude Războiul cu lumea, unul dintre preferatele publicului, care face ca zeci de glasuri să cânte împreună „Războiul de-l vor ei, să-l ia pentru ei/ S-ascundem cuţitele şi nerostitele/ Şi vise ciobitele”. Ce surpriză să te-ntâlnesc are un ritm mai electro, care face corpurile de toate vârstele să se unduiască. În faţa scenei, un tip cu părul lung, uşor mai corpolent, îşi mişcă graţios mâinile şi trupul (văd asta în timp ce mă uit la telefonul ecranului cu care filmez fragmente de piese). „Iar dacă tu n-ai să-mi dai drumul la mână/ Să mă pleci, să mă stai, lună nebună/ Atunci n-o să ne-oprim/ N-o să ne-oprim/ N-o să ne-oprim de murim” şi fetele din faţa mea se cuprind mai strâns, până când cea cu părul lung o ia de gât pe blondă şi o sărută, timid, pe gură.

Parcă speriată de ce a făcut, se întoarce cu faţa la scenă, unde Doru Puşcaşu începe acordurile unui cântec abia lansat, La capăt de linie, ce urmează să apară pe noul album. „Când lumea te priveşte,/ Când lumea ta se zguduie,/ Am să fiu eu acolo,/ La capăt de linie.” îndrăzneşte din nou roşcata, care pare că vede concertul mai mult prin ochii prietenei.

Urmează două cântece gemene, Postumul stâng şi Postumul drept, pe care trupa nu le cântă la fiecare concert. O baladă pe cât de frumoasă pe atât de tristă, Postumul stâng mi-a sunat de la prima audiţie a cântec de despărţire: „Copilă cu ochi şi mâini reci/ Să pleci acum, acum să pleci/ Şi de-oi veni, de te-oi chema/ În gânduri sau altundeva ş...ţ Am să mă nasc şi-am să iubesc/ Să cresc, să mă rostogolesc/ Frumos şi viu şi palid sunt/ Sunt gata să primesc curând/ Preţul de-a fi cu tine-n gând”. Ţin minte că mi-a plăcut aşa de mult, încât când am ajuns acasă de la concertul de lansare a albumului de anul trecut mi-am luat chitara şi am înregistrat o versiune pe care am trimis-o persoanei cu care mă vedeam atunci. Reacţia ei a fost să mă întrebe dacă vreau să ne despărţim.

Între timp, într-o seară când concertul om la lună de la Borsec a fost amânat din cauza unei ruperi de nori şi am stat de vorbă cu băieţii pe marginea muzicii lor, am aflat că tema recurentă din cele două cântece nu e o relaţie destrămată, ci frica de moarte şi atacurile de panică cu care Doru a dat piept în diverse ocazii. O perspectivă la care nu m-aş fi gândit, care arată cât de serioasă e discuţia despre cum afectează anxietatea sau depresia inclusiv persoane care, din exterior, nu par a avea vreo problemă. Cu toată atmosfera superbă, generată de muzica formaţiei şi senzaţia de escapism dată de energia mulţimii care fredonează împreună, nu cred că au fost mulţi care să nu se gândească la situaţia din Ucraina în timp ce ascultau versurile din După război: „Cine-a mai rămas să strângă/ Ce am ucis/ Cine-o să pună înapoi/ Ce-a mai rămas din noi/ Când acasă o să ajungă/ După război.” „Ce de forme ciudate capătă chipul tău” îi cântă roşcata blondei, în timp ce nu-şi desprinde privirea de la ea. Sunt versurile unei alte piese cu un ritm mai electro, Cute, care întăresc mărturisirea lui Doru: „Ce privire pierdută ţi-am găsit, rătăcind/ Şi ce schelet chipeş, din dulapul tău am văzut ieşind ş...ţ Şi ce frică de moarte/ Şi ce prăpastii am ocolit…”.

„Îţi cauţi liniştea în neliniştea mea/ Îmi caut liniştea, îmi caut liniştea/ Pe-aici, pе undeva” răspunde blonda, mângâindu-şi partenera tandru pe braţ. „Mai ai părţi ce nu dor?/ Mai ai aripi de zbor?/ Mai ai timp să mai crеşti?/ Mai ai colţi să loveşti?” Pe Liniştea, cel mai cunoscut cântec om la lună, a avut loc un moment care a făcut multora din sală pielea de găină. La final, în loc să ceară bis, aşa cum se obişnuieşte în cazul în care publicul îşi doreşte un supliment muzical din partea trupei, peste o sută de glasuri au cântat, la unison, ultimul vers al piesei: „Mai ai, mai ai?”.

Iar spre bucuria tuturor, Doru & co au mai avut: „Îţi aminteşti tu oare/ Prima dată când ai simţit/ Că ţi se mişcă pământul de sub picioare” (Dans). „Lasă-mi un semn, iubito, cuminte, pe ţărm din nisip/ Şi-n lut şi-n lemn să-ţi cresc copii în fel şi chip” (Valurile), iar tinerele din faţa mea sunt în extaz, nu se mai feresc, au prins curaj şi nu le mai pasă de privirile celor din jur. Şi parcă simţind că Timp pentru noi avea să încheie concertul, blonda, care părea că e cea care doreşte să se lase cucerită, schimbă rolul şi o sărută prelung pe roşcată: „Iubito, ascultă, în lumea asta multă, e timp pentru noi”.

Realizez că până atunci, ca un bărbat hetero ce sunt, am privit mereu versurile scrise de alţi bărbaţi ca declaraţii pentru femeile la care se gândeau, care i-au inspirat să compună. Însă trăind alături de cele două tinere emoţiile concertului, am înţeles că mesajul poate fi la fel de valabil şi în cazul unor cupluri de acelaşi sex, iar poveştile de dragoste n-au nevoie decât de nişte oameni care să privească la lună suficient de mult încât să uite de propriile frici şi să nu le mai pese de prejudecăţile celor din jur.

George Pleşu este manager cultural, preşedintele Asociaţiei AltIaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Despre cotele de gen

Despre cotele de gen

În principiu, nu ar trebui să ne iluzionăm că introducerea cotelor de gen ar perturba prea mult mecanismele clientelare care continuă să inspire, în România, recrutarea şi promovarea politică.

opinii

Noaptea de Sânziene

Florin CÎNTIC

Noaptea de Sânziene

Într-un răspuns adresat lui Şerban Cioculescu, care criticase Itinerariul său spiritual, Mircea Eliade spunea: „nu scriem un tratat asupra esenţei funcţiunilor spirituale; ci trasăm linii de orientare pe o hartă nelămurită”. Şi noi.

Visez, scriu... (I)

Radu PĂRPĂUȚĂ

Visez, scriu... (I)

Odată cu vârsta caut tot mai abitir lucrurile vechi, trecute şi aflate în derivă. Visez, scriu. Constat tot mai clar chestiunea asta. Mai bine zis, mai evident, mai pregnant, căci clar nu e nicidecum. Ba chiar înceţoşat, ca prin sită. 

Vacanţele muzicale de la Piatra Neamţ (I)

Alex VASILIU

Vacanţele muzicale de la Piatra Neamţ (I)

Însemnările de astăzi pot începe cu o întrebare: este bine că există pe meleagurile româneşti atâtea festivaluri? Răspunsul nu poate fi, în principiu, decât afirmativ. Deşi inflaţia acestor întâmplări (şi în domeniul artistic) poate slăbi interesul publicului, care nu mai percepe la adevăratele dimensiuni semnificaţiile de eveniment, există spaţiu de desfăşurare pentru oricine are idei interesante, originale.

pulspulspuls

Hopa: se conturează un tandem surpriză în politichia mâloasă de Bahlui!

Hopa: se conturează un tandem surpriză în politichia mâloasă de Bahlui!

Vă povesteam noi ieri aicea, stimaţi telespectatori, despre cum au apărut pe piaţa politichiei de Bahlui primele semne ale conturării unui viitor tandem de candidaturi Cejău-Premărie, în persoanele stimabililor Măricel-Mihăiţă. 

Caricatura zilei

Conferința lui Iohannis

Editia PDF

Bancul zilei

Doctorul, panicat de o spargere de teava, suna repede instalatorul: -Hai, te rog, urgent, toata pivnita e inundata din cauza un (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.