Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Lucrător 2.0. Cu detaşare despre disperare

GALERIE
dana tabrea200
  • dana tabrea200
- +

Oricât impact şi-ar putea propune un performance să aibă, oamenii nu pot fi ”deşteptaţi” dacă nu doresc acest lucru. E trist cum fiecare vine la un spectacol şi pleacă acasă acelaşi.

Lucrător 2.0 este un proiect de teatru performativ contemporan, reunind mai multe mize: educativă, socio-politică, economică şi, nu în ultimul rând, ludică, având totodată un mesaj puternic ce vizează opinia publică din România. Echipa care a pus bazele acestui proiect îi reuneşte pe Ioana Păun (regizor), Florin Caracala (regizor, moderator), Dora Mircea-Radu (sociolog). Iniţial lansat la Fabrica de pensule şi ulterior la Fabrica de cosmetice Farmec din Cluj-Napoca, spectacolul face obiectul unui ”Turneu naţional de reprezentare a şomajului”, care a debutat pe 25 octombrie la Iaşi - Sala ”Uzina cu teatru” a TN. Proiectul se adresează în special publicului tânăr şi explorează posibilităţile spaţiului teatral neconvenţional. În spectacol evoluează cinci performeri, cu background-uri diferite, dintre care doar unul este actor profesionist, restul reprezentând pur şi simplu situaţia şomerilor, fie că au urmat sau nu o facultate, că au lucrat înainte sau deloc etc. (Bogdan Caian, Răzvan Chirilă, Norbert Kaszonyi, Gabriel Sandu, Andrei Ştefan) şi un moderator (Florin Caracala, coordonatorul turneului).

Latura educativă a performance-ului se referă în primul rând la faptul că patru dintre cei cinci actanţi au urmat o serie de ateliere educative cu scopul de a deveni apţi să susţină o cauză în mod onorabil în faţa unui public. În al doilea rând, latura educativă, dar mai ales problematică, asociind componenta ludică, prezentă pe tot parcursul show-lui şi uneori improvizaţia, constă în faptul că cei cinci sunt confruntaţi cu un profil facebook propriu simulat pe un ecran de proiecţie şi primesc din partea moderatorului tot felul de întrebări incomode referitor la unele postări ori fotografii de acolo. Această modalitate, destinată prezentării performerilor, va împărţi inevitabil audienţa, în funcţie de background-ul cu care vine la spectacol fiecare în parte, în mai multe tabere, cum ar fi: compătimitorii (”Cum poate un tânăr trăi cu 200 Ron în România?”); scepticii (”Ce mai vor şi ăştia?”); egoiştii (”Dar de ce să le dea statul lor şi nu mie?”) ş.a.m.d. S-a vehiculat ideea: ”Cum pot aduce în discuţie ideea şomajului oameni care au fost plătiţi dintr-un proiect generos pentru a face acest lucru?”. În fine, cred că s-a confundat statutul pe care cei cinci îl performează cu statutul lor real (în prezent, ei nu mai sunt şomeri, dar au fost aleşi pentru spectacol deoarece au trecut, într-un mod sau altul, prin această experienţă), apoi chiar cu rolul de performer.

Aspectul socio-politic şi economic se referă la faptul că cei cinci spun ”Nu locurilor de muncă prin exploatare”. Ce-o mai fi şi asta? În primul rând, este vorba despre drepturile reale ale angajaţilor, despre raportul angajat-angajator, care nu ar trebui să fie unul derivat din epoca sclavagismului, despre criza economică şi absenţa locurilor de muncă ce duce inevitabil la situaţii injuste (oamenii sunt nevoiţi să accepte locuri de muncă fără nicio legătură cu profesia reală, sub nivelul pregătirii sau nu li se oferă un job, dat fiind că se consideră că au un nivel de pregătire superior celui cerut de fişa postului etc.). Prin urmare, conceptele cu care se jonglează în spectacol sunt următoarele: ”muncă”, ”presiune socială” faţă de şomer, respectiv angajat, ”tensiune” exercitată de angajator asupra angajatului, problema absenţei banilor ori a deficienţei distribuirii fondurilor, apoi prejudecăţile sociale, neajunsurile aşa-zisului capitalism, maladia unei societăţi bazate actualmente pe corupţie şi sărăcie. Analiza efectelor crizei economice în spectacol (disponibilizări, greve, alcoolism etc.), deşi abordată cu umor, ar trebui să aibă efectul educativ de care vorbeam la început şi, în acelaşi timp, ar fi fost de dorit să dea de gândit, lucru care nu s-a prea întâmplat, din păcate. De unde ştiu?

Problemele sunt expuse plastic: un performer pedalează o bicicletă, generând lucru mecanic, dând viaţă în mod simbolic unei fabrici-machetă, constituită din trei module, cu lucrători în miniatură, de plastic, manevraţi de cei cinci. În acelaşi timp, aceste imagini sunt proiectate pe un panou în fundal. Funcţia ”făbricuţei” e cumva duală: e soluţia prin care sunt reprezentate toate problemele sociale cu care se confruntă posibilul lucrător astăzi şi, în acelaşi timp, furnizează un surogat la problema majoră expusă – condiţia de şomer. Moderatorul citeşte detaşat un text sugestiv despre problemele socio-economice actuale, în timp ce performerii ilustrează totul în spaţiul miniatural special amenajat. Mesajul este exprimat pe pancarte în momente coregrafico-vizuale: ”Vrem să ne acceptaţi vulnerabilitatea/ Vrem să ne facem viitorul, nu să ne fie făcut/ Vrem reprezentare reală în Parlament/ Vrem părinţi hipsteri asap/ Nu o să ne vindem pentru un job/ Camav te avas sar sore manusa (Vrem să fim trataţi ca voi – limba rromani)” etc. Publicul este servit cu ţuică (produsul fabricii ”salvatoare”), o tânără din public preia conducerea fabricii (pedalarea bicicletei/ moment de interactivitate). Şi când te aştepţi mai puţin să se termine spectacolul sau, mai exact, fix în punctul când te aştepţi să înceapă, vocea moderatorului urlă în microfon: ”Ieşiţi afară”. Publicul pleacă. De la balconul ”Uzinei cu teatru” se aruncă avioane de hârtie – spectatorul este informat asupra exploatării căreia îi cade victimă atunci când consimte să facă parte din sistemul socio-economic actual.

Finalmente, audienţa e rechemată la o convorbire cu realizatorii. Discuţia şi pertinentă (publicul-ţintă avut în vedere, tinerii între 17-25 de ani, este greşit - la această vârstă majoritatea sunt elevi sau studenţi) şi nu prea (confuzia de care aminteam la început) m-a făcut să înţeleg că, oricât impact şi-ar putea propune un performance să aibă, oamenii nu pot fi ”deşteptaţi” dacă nu doresc acest lucru. E trist cum fiecare vine la un spectacol şi pleacă acasă acelaşi. Fără a conştientiza nici măcar ulterior că povestea despre disperare spusă acolo cu detaşare era, poate, chiar propria sa poveste: ”Făbricuţa” noastră cea de toate zilele, daţi-ne-o nouă astăzi & ”Vă mulţumim că ne daţi şansa de a bea apă!”. Personal, mizez pe efectele subliminale ale spectacolului pe care le-am resimţit pe propria piele şi aştept noi lecţii despre ”solidaritate”.

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi cronicar de artă teatrală

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri