Nimic nou sub soarele politicilor de factură liberală, pentru care nimeni nu era pregătit, dând frâu  consumului grație măriei sale capitalului, creditului și supraîndatorării. Majoritatea populaței trăia „pe credit”, iar când a venit scadența, s-a dovedit că datoriile nu erau acoperite. Băncile au falimentat, economiile s-au prăbușit, forța de muncă s-a trezit în stradă, iar populația a sărăcit, fiind trecută la pomana guvernelor și societăților caritabile. Firesc te întrebi, din ce bani această pomană?

Războiul a venit aproape inevitabil şi a repus lumea în mișcare, în reaşezarea sferelor de influiență. Semnele crizei de la începutul secolului XXI nu au fost luate în seamă, ba chiar au fost asimilate doar ca o simplă răceală. După doar numai un deceniu din care nu am învățat nimic, am continuat şi perseverat în greșeli politice, financiare, iar mai nou militare. Lumea nu mai încape în vechile tipare, pacea nu mai folosește la nimic, contradicțiile s-au acutizat, vechile orgolii au răbufnit, la care s-au adăugat unele noi, astfel că dezechilibrele tind să se „echilibreze” prin forță, desupra lumii planând amenințarea cu o nouă ordine mondială.

Conflictul din Ucraina o dovedește. Acolo nu se înfruntă doar Rusia cu națiunea ucraineană, ci pare mai degrabă o luptă după o perdea – în flăcări, din păcate –  între două sisteme susținute de marile corporații și structuri militare. Europa este iar scoasă din ecuație, dar este din nou victima. De departe, se afirmă noua putere economică China, care acum cel puțin, alături de Rusia, dorește să ia parte la stabilirea unei noi ordini mondiale, dospită de creierele înfierbântate de atâta pace.

În aceste condiții nici măcar nu mai surprinde faptul că, după peste o lună de război,  nimeni nu vorbește de pace. Negocierile par mai degrabă formale, atât timp cât se desfășoară cu “pistoalele pe masă”. „Numai armele nu sunt suficiente pentru a menține pacea. Ea trebuie păstrată de oameni”, spunea prin anii ’60 un preşedinte. Și aş spune eu, de cei “cu scaun la cap”!