
Însemnări mai mult sau mai puțin (ne)însemnate
Orbanul și Bibi
La începutul lui aprilie, premierul Israelului s-au dus într-o vizită oficială la Budapesta. Asta ca asta, dar când te gândești că în toată nebunia din lume și în Gaza, Beniamin „Bibi” Netanyahu a stat patru zile în Ungaria!
Și, da, am văzut bine la tv: au inversat pozițiile la declarația comună. Orban în fața celor două steaguri israeliene, după pupitrul cu stema Israelului, Netanyahu în fața celor două steaguri maghiare, după pupitrul cu stema Ungariei…
Vielsagend, cum s-ar spune în germană. Grăitor.
Ca fapt divers, știți ce înseamnă Bibi în săsește? O rană mică, o julitură, existând, evident tot în limbajul folosit întru consolarea copiilor, și diminutivul Bibichen…
Dilemă mare
De la Banalitatea răului la Banalitatea prostiei: evoluție, revoluție sau involuție? That is the question.
A, aș putea să mai adaug o problemă:
Lumea occidentală (în sensul cel mai larg) se mișcă între banalitatea răului rusesc și banalitatea prostiei americane.
Apropo de banalitatea răului
„A face răul te înrăiește, te întunecă, te urâțește mai mult decât a-l îndura.”
A spus-o Doina Jela (1951-2025) în cartea ei Pe cont propriu.
Aviz amatorilor.
Apropo de banalitatea prostiei
Cică săpunul Omagiu pentru Ceaușescu ar fi fost oferit spre vânzare nostalgicilor după „Epoca de aur” la un preț piperat rău de 68 de lei! Mie mi se pare prețul corect: așa și trebuie, prost nu e cine cere, prost e cine dă!
Fie ca
FIE CA// fie ca/ fiecare/ să fie/ fie una/ fie alta/ dar să fie!
(Amintire din 2018)
Apropo de banalitatea răului combinat cu banalitatea prostiei
Într-un comentariu semnat de Mara Nistor la nici nu mai știu ce postare, am găsit un citat grăitor din Otto von Bismarck: „Nu complotați nimic împotriva Rusiei, pentru că la oricare dintre vicleniile voastre vă va răspunde cu imprevizibila ei prostie.”
Ce ți-e și cu limbile astea
Din câte știu eu, Mitgift (zestre, dotă) e singurul cuvânt german în care „-gift” are sensul din engleză de cadou, dar.
Altfel, Gift înseamnă în germană otravă, venin!
Răutăcism minor, dar grăitor
Ies eu într-o zi prin cartier și văd două peturi de bere jupuite de etichetă. Măi să fie: un cetățean din categoria populație (ca să nu zic „populime”), deci, nu a catadicsit să le arunce într-un coș de gunoi (de dus la reciclat nu mai vorbesc), dar a catadicsit să le facă irecuperabile și pentru strângătorii de reciclabile. Meschinărie și deopotrivă sfidare de neam prost.
Pescuită dintr-un film
The more you learn, the the less you know. Deci: Cu cât înveți mai mult, cu atât știi mai puțin.
Hm, parcă ar fi varianta engleză pentru „unde-i carte multă, e și prostie multă”, o vorbă pe care o mai rostea și mama, fix așa, în limba română.
Ecuație simplă
Unii pun boții, alții pun botul…
Și Rusia câștigă.
Legea lui Astner privind alegerea cursurilor de la care poţi lipsi
Nu i-am zis eu așa, așa am găsit formularea într-o postare pe FB a fostului coleg de cameră din studenție Sandu Barbu. Iată „legea”:
Prezenţa la cursurile cele mai anoste şi mai nefolositoare este întotdeauna obligatorie; la cursurile cele mai interesante şi folositoare predau mereu profesorii cei mai simpatici, iar prezenţa este opţională.
Nelămurire
Sunt nelămurit: românul imparțial se deosebește de cel cu curul în două luntri?
Între soartă și destin
Vorbeam noi la telefon și ajungem la destin. Nu rețin contextul. Știu doar că O. a invocat destinul. Eu de colo: Da, dar de unde știi că-i chestie de destin?
O. Nimigean: „Dacă nu-ți știi destinul, înseamnă că n-ai!”
Am trăit să o aud și pe asta
„Românul nu este un mâncător de carne de oaie”, a declarat un oier la Digi24.
Of, mor de ciudă și nu pricep cum naiba nu prea găsești carne de miel (sau de cârlan, de oaie în general) decât înainte de Paști într-o țară plină de oi?!?
Apropo, zilele trecute am văzut niște cotlețele de miel irlandez free range (crescut în aer liber, cum ar veni), așa, câte cinci ambalate în vid, 50 de lei (plus minus) pachetul. Prețul kilogramului? 110 lei! Bine că nu le-au adus din Australia sau din Noua Zeelandă…
Trenurile noastre, toate
Hai că nu mulți se pot lăuda cu așa cifre!
Cică întârzierea medie anul trecut a fost de circa 7 minute la fiecare sută de kilometri.
Iar în 2024, CFR Călători ar fi avut un total de întârzieri de 12 ani într-un singur an! (Euronews)
Spre luare aminte
„Spiritul critic n-a avut niciodată uniformă. E un civil.” Mihail Sebastian în „Cum am devenit huligan”.
O lume nebună
Tot prin aprilie am putut afla că Xenia Karolina, o ruso-americancă arestată și condamnată de ruși la 12 ani de închisoare pentru că… a donat 50 de dolari unei fundații care ajută Ucraina, a fost eliberată la schimb cu un contrabandist rus care făcea pușcărie în SUA. O lume nebună. Sau, de, altă față a banalității răului rusesc deloc imprevizibil.
Și s-a apucat și Trumpăunul de la Casa Albă să se întrebe de ce toată lumea urăște Rusia?! Dară, na, din păcate nu chiar toată lumea…
Efect colateral negativ
Taman a început să crească iar prețul petrolului, după ce Israelul a atacat Iranul. Putin își freacă mâinile.
Gata, știm câți urși avem!
Mă rog, așa, în mare. Cică în România, după ultimul recensământ, ar trăi între 10.400 și 12.700 de urși!
Mda, în cele mai multe țări din Europa, nu există nici diferența de 2300 dintre cifra minimă și cea maximă. Iar eu unul cred că îs mai mulți, oricum.
Altfel, ce să mai, cum să ai o cifră cât de cât apropiată de realitate la urși, când tu, de-a lungul anilor, n-ai știut tocmai bine câți cetățeni are țara?
Michael Astner este poet, traducător și publicist
Publicitate și alte recomandări video