Luptă strânsă în instanță pentru terenul de sub biserica catolică din Nicolina. Fiii fostului proprietar cer 1,3 ha în zonă

În plângerea adresată Tribunalului, frații Pomponiu au arătat că tatăl lor deținuse pe șoseaua Nicolina mai multe imobile, iar în spatele acestora, o grădină, ansamblul având o suprafață de peste 1,3 ha. Proprietatea fusese confiscată de stat, construcțiile fuseseră demolate, iar zona resistematizată. Fuseseră trasate noi străzi, se construiseră blocuri, iar pe ce mai rămăsese, fusese construită biserica Sf. Tereza a Pruncului Isus. Mama lor formulase după 1991 mai multe cereri de retrocedare, reușind să obțină patru titluri de proprietate pentru mai multe parcele situate în diverse locuri din oraș, totalizând 3.512 mp. Pe vechiul amplasament reușise să obțină 274 mp de teren pe fosta alee a Muncii, actuala alee Oltea Doamna și 720 mp pe Tudor Neculai. Pentru cei 10.242 mp rămași se făcuseră în continuare demersuri, dar fără rezultat. O ultimă cerere adresată Primăriei fusese respinsă în 2015.

Ce dubii au magistrații?

De cealaltă parte, reprezentanții municipalității au afirmat că nu mai au nimic de retrocedat fraților Pomponiu. Toate actele pe care aceștia le prezentaseră făceau referire la anul 1931, când tatăl lor cumpărase terenul, în timp ce legea 10/2001 vizează proprietățile confiscate de stat după 6 martie 1945. Cert era doar dreptul de proprietate pentru 1.504 mp de teren, suprafață confiscată de la mama reclamanților în 1984. Or, frații Pomponiu deja primiseră mai mult de atât în perioada 1992-1995.

Argumentele Primăriei erau cel puțin parțial eronate. Legea nu impune ca petentul să demonstreze că mai deținea în 1945 terenul confiscat de comuniști. Statul este cel care trebuie să aducă probe că a preluat terenul într-o modalitate legală. Faptul că tatăl fraților Pomponiu avusese teren în 1931, iar acesta nu se mai afla în proprietatea familiei în 1990, era suficient pentru a se prezuma că întreaga suprafață fusese preluată abuziv de stat.

Magistrații Tribunalului și-au exprimat totuși dubiile față de corectitudinea pretențiilor emise de frații Pomponiu. Ordonanța de adjudecare din 1931 menționa doar 7.700 mp de teren, nu 13.254 mp, cât se menționa în plângere. Era cert că în 1984, mama fraților Pomponiu mai deținea 1.504 mp, restul prezumându-se că fusese confiscat de statul comunist. Din cei 7.700 mp cumpărați în 1931, frații Pomponiu primiseră 3.514 mp. Statul mai era astfel „dator” cu 4.186 mp, nu cu 10.242 mp.

În scenă intră și Curtea de Apel

Cei 4.186 mp nu puteau fi retrocedați în natură. Pe vechiul amplasament era construită biserica catolică, iar reprezentanții municipalității afirmau că nu dispun de terenuri libere în altă parte. Frații Pomponiu prezentaseră în instanță o listă de proprietăți ale Primăriei, situate în Dealul Zorilor, pe strada Sf. Ioan sau în Metalurgie. Era însă vorba fie de străzi, fie de suprafețe pe care deja existau alte construcții, cum erau blocurile ANL. Și chiar dacă ar fi fost libere, suprafețele respective puteau fi destinate altor scopuri. „Simpla depunere a unor extrase de carte funciară la dosar spre a dovedi existenţa în proprietatea Municipiului Iași a unor suprafeţe de teren nu naşte ca atare dreptul la o reparaţie în teren echivalent pentru reclamanţi pe acele suprafeţe de teren. Faptul că Municipiul Iași are intabulate suprafeţe de teren în cartea funciară nu naşte prezumţia că acele suprafeţe sunt apte spre a fi retrocedate în echivalent, făcând abstracţie de proiectele urbanistice existente şi de priorităţile stabilite administrativ la nivel local”, au arătat judecătorii.

Aceștia au obligat Primăria să emită o nouă dispoziție prin care să admită notificarea de retrocedare formulată de frații Pomponiu, dar doar pentru 4.186 mp. Dosarul va fi trimis la București, la Comisia Națională de Compensare a Imobilelor, în vederea calculării de despăgubiri. Hotărârea Tribunalului a fost contestată de frații Pomponiu, verdictul final urmând să fie dat de Curtea de Apel.

Publicitate și alte recomandări video