Absenteismul se anunţă masiv, dar cu o participare în uşoară creştere în turul doi, de 18,99% la prânz, în raport cu primul tur din 12 iunie, când mai mult de jumătate din cei 48 de milioane de alegători au ocolit urnele.

Secţiile de votare se vor închide la ora 16.00 GMT, cu excepţia celor din marile oraşe unde termenul este prelungit până la 18.00 GMT, când vor fi cunoscute primele estimări. Dacă scrutinul este foarte strâns, repartizarea mandatelor de 577 în Adunarea Naţională ar putea să fie ştiută târziu în noapte.  

Ultimele sondaje autorizate vineri sugerau că coaliţia preşedintelui centrist liberal, reales pe 24 aprilie, ar trebui să obţină o majoritate relativă, dar nu necesar majoritatea absolută de 289 de deputaţi de care are nevoie pentru a face reformele anunţate. 

O majoritate relativă l-ar obliga să caute în permanenţă sprijin de la alte partide politice pentru a aproba proiecte de lege. 

În primul tur, majoritatea actuală a adunat aproximativ 26% din voturi, cu puţin în faţa alianţei de stânga NUPES a lui Jean-Luc Mélenchon care a reuşit să reunească socialiştii, ecologiştii, comuniştii şi propria sa mişcare radicală, La France Insoumise.

Pentru stânga unită - o premieră de decenii - provocarea este să impună coabitarea cu şeful statului, dar ipoteza pare puţin probabilă, din lipsa unei rezerve de voturi. Cu toate acestea, este deja aproape garantat constituirea principalului bloc de opoziţie în Adunare, rol asumat până acum de dreapta.

Pe ultima sută de metri, Emmanuel Macron, care a călătorit joi pentru prima dată la Kiev, a dramatizat problema, spunând că războiul din Ucraina a afectat viaţa de zi cu zi a francezilor şi insistând asupra "necesităţii unei Franţe care să fie cu adevărat Uniunea Europeană” care să poată avea "o voce clară şi distinctă". 

El a lansat şi ideea "extremelor", a căror victorie ar semăna "dezordine" în Franţa, acuzându-i că militează pentru ieşirea din Uniunea Europeană. 

Aceste alegeri încheie un lung ciclu electoral care va fi confirmat o vastă recompunere politică a Franţei în jurul a trei blocuri în detrimentul partidelor tradiţionale de dreapta şi stânga, care a început odată cu alegerea lui Macron în 2017.

Francezii au mers la vot în total de nu mai puţin de patru ori în doi ani, într-un context de crize succesive, de la pandemia de Covid-19 la războiul din Ucraina până la creşterea inflaţiei şi ameninţările la adresa economiei.

Cealaltă miză a scrutinului este progresul extremei drepte în spatele lui Marine Le Pen, finalista în alegerile prezidenţiale în faţa lui Macron în 2017 şi 2022.

Partidul ei, Rassemblement national (RN), speră să atingă pragul de 15 deputaţi aleşi pentru a forma un grup în Adunarea Naţională pentru a doua oară în istoria partidului, după alegerile legislative din 1986. 

Cât priveşte dreapta clasică, care mizează pe aproape 60 de deputaţi, ea s-ar putea afla, în mod paradoxal, în funcţia de arbitru în viitoarea Adunare.

Printre primele rezultate de peste mări, unde sâmbătă a început turul al doilea, noul secretar de stat Justine Benin a fost bătut în Guadelupa de candidatul de stânga. În conformitate cu o regulă nescrisă, dar deja aplicată în 2017 de Emmanuel Macron, Benin va trebui, abia numită, să părăsească guvernul.

Acesta ar putea fi şi cazul altor câţiva miniştri, printre care Clément Beaune (Europa) Amélie de Montchalin (Tranziţia ecologică) sau Stanislas Guerini (Serviciul public), liderul partidului prezidenţial, angajaţi în dueluri strânse împotriva stângii din regiunea pariziană.