anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

duminica, 05.07.2020

Maestrul piruetelor

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Diplomaţia îndreptată către întregi popoare şi comunităţi pare a fi câştigat definitiv partida, în numele democraţiei şi transparenţei. Este o linie atrăgătoare, dar care face mult mai dificile întoarcerile spectaculoase, aşa cum a fost cea din 1972.

Acum exact patruzeci şi şase de ani, preşedintele american Richard Nixon îşi începea vizita istorică în Republica Populară Chineză, un eveniment politic şi diplomatic ce avea să influenţeze decisiv, prin nenumăratele sale implicaţii mai mult sau mai puţin directe, politica mondială din epoca Războiului Rece. Astăzi, când aproape toată lumea recunoaşte că relaţiile sino-americane reprezintă cheia de boltă a stabilităţii sistemului internaţional în acest secol, merită să reflectăm la câteva dintre învăţămintele acelor ani.

Părintele intelectual şi artizanul acestei mişcări, Henry Kissinger, este singura legătură rămasă între perioada Nixon şi cea de astăzi, a lui Donald Trump. Ascultat şi admirat în mediile de politică externă şi securitate naţională apropiate administraţiei Trump, Kissinger nu se poate plânge că ar fi fost neglijat de vreun preşedinte anterior - nici chiar de Barack Obama.

Interlocutorul său privilegiat din dosarul normalizării relaţiilor cu China comunistă, premierul Zhou Enlai, era doar formal un lider executiv de vârf: în chestiunile majore, el funcţiona mai degrabă ca un sfătuitor al liderului suprem Mao Zedong, a cărui putere ajunsese la apogeu exact când sănătatea şi vigoarea îl părăsiseră. Kissinger şi Zhou au găsit canalele de înţelegere care să consolideze înţelegerea. La Kissinger, ego-ul proeminent nu îl împiedica să fie riguros şi atent la detalii, iar timp pentru a savura atenţia presei şi aplauzele publicului avea destul.

Pentru Kissinger, un lider rău, dar care înţelege cât de cât logica politicii internaţionale, este preferabil unuia bun, dar care nu înţelege mare lucru. Nixon satisfăcea în mod clar primul enunţ. Chiar dacă, spre norocul său, nu a fost implicat în deciziile care au dus la sfârşitul ruşinos al administraţiei Nixon, consilierul pentru securitate naţională - ulterior, Secretar de Stat - era prea inteligent pentru a-şi face iluzii. Lui Kissinger i-ar fi plăcut, probabil, să fie unul dintre personajele principale ale cărţii sale de referinţă, A World Restored, dar se poate consola cu faptul că a ajuns cel puţin la fel de faimos ca  Metternich şi Castlereagh în epoca post-napoleoniană, deşi poate nu la fel de puternic ca ei.

Deschiderea către China comunistă, pe fondul încercărilor de „extragere” din războiul vietnamez şi de preluare a iniţiativei în competiţia globală cu URSS, avea destule vulnerabilităţi, dar niciuna nu putea fi speculată convingător de adversarii intelectuali ai lui Kissinger. Celor care vedeau în blocul roşu mondial un diavol omogen nu le putea scăpa enervarea cu care era privită apropierea Washington - Beijing în Uniunea Sovietică, vecinul şi rivalul noilor amici asiatici. Cei care deplângeau trădarea Chinei naţionaliste (Taiwanul) s-au convins, până la urmă, că nici nu se punea problema ca liderii comunişti de pe continent să primească mână liberă pentru invazie.

Kissinger a evoluat într-un angrenaj de politică externă şi de securitate dominat de rivalităţi şi neîncredere - disputelor inerente dintre agenţii într-un guvern complexe li s-a adăugat, probabil, factorul Nixon. Verticala diplomaţiei tradiţionale era definitiv pierdută, dar gălăgia intra- şi interdepartamentală nu făcea decât să avantajeze vocea clară a consilierului aflat mereu lângă liderul politic. O voce pe care nu trebuie să o audă prea multă lume, dacă se doreşte ca demersul diplomatic - care presupune mereu concesii şi schimbări de poziţie - să aibă succes. Secretul nu este o impoliteţe faţă de alegători, e o formă de a-i servi.   

Adversar al retoricii aprinse şi al propoziţiilor care încep cu „inevitabil”, Kissinger credea că diplomaţia presupune nu doar calităţi, ci şi efort. Cu cât o situaţie internaţională este mai complexă, cu atât se înmulţesc şansele ca tiparele de putere şi interese să conducă la formule dezirabile. În mare, apropierea sino-americană a reuşit să producă asemenea rezultate, cel puţin pentru o vreme.

Astăzi, e puţin probabil ca raporturile sino-americane să ajungă a fi gestionate de personaje similare lui Kissinger sau Zhou. În ceea ce-l priveşte pe fostul diplomat american, el pare a fi în situaţia de a asista, în mijlocul ropotelor de aplauze, la eşecul propriului model. Diplomaţia îndreptată către întregi popoare şi comunităţi pare a fi câştigat definitiv partida, în numele democraţiei şi transparenţei. Este o linie atrăgătoare, dar care face mult mai dificile întoarcerile spectaculoase, aşa cum a fost cea din 1972. Pentru noi, cei din epoca Trump sau Xi Jinping, aceasta s-ar putea să fie o veste proastă. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Nicolae GRECU

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Fotbalul nu trebuie să mai suporte umilinţa vasalităţii faţă de vremelnici politruci pe post de suzerani.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Sunt evenimente sau întâmplări în viaţa fiecăruia dintre noi care ni se imprimă definitiv în memorie datorită semnificaţiei speciale pe care le‑o acordăm. Un asemenea eveniment este, în opinia autorului, cel evocat în rândurile următoare.

Silueta oraşului

arh. Ionel OANCEA

Silueta oraşului

Prima poveste a oraşului, scrisă în secolele XII-X înainte de Hristos, este despre ideea turnului până la cer construit pentru faimă. 

Teologie cu linguriţa (IV)

pr. Constantin STURZU

Teologie cu linguriţa (IV)

Statul are datoria de a veghea la sănătatea cetăţenilor, dar şi de a respecta legi precum cea care vorbeşte despre un "mod autonom" în care se organizează cultele. Nici o reglementare a autorităţilor nu poate aduce atingere unor adevăruri de credinţă, decât dacă se încalcă această "autonomie". Ideea că interesul public poate justifica intervenţia statutului în chestiuni de ordin religios nu este nouă. 

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Munca în vremea pandemiei

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.