Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Maestrul piruetelor

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Diplomaţia îndreptată către întregi popoare şi comunităţi pare a fi câştigat definitiv partida, în numele democraţiei şi transparenţei. Este o linie atrăgătoare, dar care face mult mai dificile întoarcerile spectaculoase, aşa cum a fost cea din 1972.

Acum exact patruzeci şi şase de ani, preşedintele american Richard Nixon îşi începea vizita istorică în Republica Populară Chineză, un eveniment politic şi diplomatic ce avea să influenţeze decisiv, prin nenumăratele sale implicaţii mai mult sau mai puţin directe, politica mondială din epoca Războiului Rece. Astăzi, când aproape toată lumea recunoaşte că relaţiile sino-americane reprezintă cheia de boltă a stabilităţii sistemului internaţional în acest secol, merită să reflectăm la câteva dintre învăţămintele acelor ani.

Părintele intelectual şi artizanul acestei mişcări, Henry Kissinger, este singura legătură rămasă între perioada Nixon şi cea de astăzi, a lui Donald Trump. Ascultat şi admirat în mediile de politică externă şi securitate naţională apropiate administraţiei Trump, Kissinger nu se poate plânge că ar fi fost neglijat de vreun preşedinte anterior - nici chiar de Barack Obama.

Interlocutorul său privilegiat din dosarul normalizării relaţiilor cu China comunistă, premierul Zhou Enlai, era doar formal un lider executiv de vârf: în chestiunile majore, el funcţiona mai degrabă ca un sfătuitor al liderului suprem Mao Zedong, a cărui putere ajunsese la apogeu exact când sănătatea şi vigoarea îl părăsiseră. Kissinger şi Zhou au găsit canalele de înţelegere care să consolideze înţelegerea. La Kissinger, ego-ul proeminent nu îl împiedica să fie riguros şi atent la detalii, iar timp pentru a savura atenţia presei şi aplauzele publicului avea destul.

Pentru Kissinger, un lider rău, dar care înţelege cât de cât logica politicii internaţionale, este preferabil unuia bun, dar care nu înţelege mare lucru. Nixon satisfăcea în mod clar primul enunţ. Chiar dacă, spre norocul său, nu a fost implicat în deciziile care au dus la sfârşitul ruşinos al administraţiei Nixon, consilierul pentru securitate naţională - ulterior, Secretar de Stat - era prea inteligent pentru a-şi face iluzii. Lui Kissinger i-ar fi plăcut, probabil, să fie unul dintre personajele principale ale cărţii sale de referinţă, A World Restored, dar se poate consola cu faptul că a ajuns cel puţin la fel de faimos ca  Metternich şi Castlereagh în epoca post-napoleoniană, deşi poate nu la fel de puternic ca ei.

Deschiderea către China comunistă, pe fondul încercărilor de „extragere” din războiul vietnamez şi de preluare a iniţiativei în competiţia globală cu URSS, avea destule vulnerabilităţi, dar niciuna nu putea fi speculată convingător de adversarii intelectuali ai lui Kissinger. Celor care vedeau în blocul roşu mondial un diavol omogen nu le putea scăpa enervarea cu care era privită apropierea Washington - Beijing în Uniunea Sovietică, vecinul şi rivalul noilor amici asiatici. Cei care deplângeau trădarea Chinei naţionaliste (Taiwanul) s-au convins, până la urmă, că nici nu se punea problema ca liderii comunişti de pe continent să primească mână liberă pentru invazie.

Kissinger a evoluat într-un angrenaj de politică externă şi de securitate dominat de rivalităţi şi neîncredere - disputelor inerente dintre agenţii într-un guvern complexe li s-a adăugat, probabil, factorul Nixon. Verticala diplomaţiei tradiţionale era definitiv pierdută, dar gălăgia intra- şi interdepartamentală nu făcea decât să avantajeze vocea clară a consilierului aflat mereu lângă liderul politic. O voce pe care nu trebuie să o audă prea multă lume, dacă se doreşte ca demersul diplomatic - care presupune mereu concesii şi schimbări de poziţie - să aibă succes. Secretul nu este o impoliteţe faţă de alegători, e o formă de a-i servi.   

Adversar al retoricii aprinse şi al propoziţiilor care încep cu „inevitabil”, Kissinger credea că diplomaţia presupune nu doar calităţi, ci şi efort. Cu cât o situaţie internaţională este mai complexă, cu atât se înmulţesc şansele ca tiparele de putere şi interese să conducă la formule dezirabile. În mare, apropierea sino-americană a reuşit să producă asemenea rezultate, cel puţin pentru o vreme.

Astăzi, e puţin probabil ca raporturile sino-americane să ajungă a fi gestionate de personaje similare lui Kissinger sau Zhou. În ceea ce-l priveşte pe fostul diplomat american, el pare a fi în situaţia de a asista, în mijlocul ropotelor de aplauze, la eşecul propriului model. Diplomaţia îndreptată către întregi popoare şi comunităţi pare a fi câştigat definitiv partida, în numele democraţiei şi transparenţei. Este o linie atrăgătoare, dar care face mult mai dificile întoarcerile spectaculoase, aşa cum a fost cea din 1972. Pentru noi, cei din epoca Trump sau Xi Jinping, aceasta s-ar putea să fie o veste proastă. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri