Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Diplomaţia îndreptată către întregi popoare şi comunităţi pare a fi câştigat definitiv partida, în numele democraţiei şi transparenţei. Este o linie atrăgătoare, dar care face mult mai dificile întoarcerile spectaculoase, aşa cum a fost cea din 1972.
Acum exact patruzeci şi şase de ani, preşedintele american Richard Nixon îşi începea vizita istorică în Republica Populară Chineză, un eveniment politic şi diplomatic ce avea să influenţeze decisiv, prin nenumăratele sale implicaţii mai mult sau mai puţin directe, politica mondială din epoca Războiului Rece. Astăzi, când aproape toată lumea recunoaşte că relaţiile sino-americane reprezintă cheia de boltă a stabilităţii sistemului internaţional în acest secol, merită să reflectăm la câteva dintre învăţămintele acelor ani.
Părintele intelectual şi artizanul acestei mişcări, Henry Kissinger, este singura legătură rămasă între perioada Nixon şi cea de astăzi, a lui Donald Trump. Ascultat şi admirat în mediile de politică externă şi securitate naţională apropiate administraţiei Trump, Kissinger nu se poate plânge că ar fi fost neglijat de vreun preşedinte anterior - nici chiar de Barack Obama.
Interlocutorul său privilegiat din dosarul normalizării relaţiilor cu China comunistă, premierul Zhou Enlai, era doar formal un lider executiv de vârf: în chestiunile majore, el funcţiona mai degrabă ca un sfătuitor al liderului suprem Mao Zedong, a cărui putere ajunsese la apogeu exact când sănătatea şi vigoarea îl părăsiseră. Kissinger şi Zhou au găsit canalele de înţelegere care să consolideze înţelegerea. La Kissinger, ego-ul proeminent nu îl împiedica să fie riguros şi atent la detalii, iar timp pentru a savura atenţia presei şi aplauzele publicului avea destul.
Pentru Kissinger, un lider rău, dar care înţelege cât de cât logica politicii internaţionale, este preferabil unuia bun, dar care nu înţelege mare lucru. Nixon satisfăcea în mod clar primul enunţ. Chiar dacă, spre norocul său, nu a fost implicat în deciziile care au dus la sfârşitul ruşinos al administraţiei Nixon, consilierul pentru securitate naţională - ulterior, Secretar de Stat - era prea inteligent pentru a-şi face iluzii. Lui Kissinger i-ar fi plăcut, probabil, să fie unul dintre personajele principale ale cărţii sale de referinţă, A World Restored, dar se poate consola cu faptul că a ajuns cel puţin la fel de faimos ca Metternich şi Castlereagh în epoca post-napoleoniană, deşi poate nu la fel de puternic ca ei.
Deschiderea către China comunistă, pe fondul încercărilor de „extragere” din războiul vietnamez şi de preluare a iniţiativei în competiţia globală cu URSS, avea destule vulnerabilităţi, dar niciuna nu putea fi speculată convingător de adversarii intelectuali ai lui Kissinger. Celor care vedeau în blocul roşu mondial un diavol omogen nu le putea scăpa enervarea cu care era privită apropierea Washington - Beijing în Uniunea Sovietică, vecinul şi rivalul noilor amici asiatici. Cei care deplângeau trădarea Chinei naţionaliste (Taiwanul) s-au convins, până la urmă, că nici nu se punea problema ca liderii comunişti de pe continent să primească mână liberă pentru invazie.
Kissinger a evoluat într-un angrenaj de politică externă şi de securitate dominat de rivalităţi şi neîncredere - disputelor inerente dintre agenţii într-un guvern complexe li s-a adăugat, probabil, factorul Nixon. Verticala diplomaţiei tradiţionale era definitiv pierdută, dar gălăgia intra- şi interdepartamentală nu făcea decât să avantajeze vocea clară a consilierului aflat mereu lângă liderul politic. O voce pe care nu trebuie să o audă prea multă lume, dacă se doreşte ca demersul diplomatic - care presupune mereu concesii şi schimbări de poziţie - să aibă succes. Secretul nu este o impoliteţe faţă de alegători, e o formă de a-i servi.
Adversar al retoricii aprinse şi al propoziţiilor care încep cu „inevitabil”, Kissinger credea că diplomaţia presupune nu doar calităţi, ci şi efort. Cu cât o situaţie internaţională este mai complexă, cu atât se înmulţesc şansele ca tiparele de putere şi interese să conducă la formule dezirabile. În mare, apropierea sino-americană a reuşit să producă asemenea rezultate, cel puţin pentru o vreme.
Astăzi, e puţin probabil ca raporturile sino-americane să ajungă a fi gestionate de personaje similare lui Kissinger sau Zhou. În ceea ce-l priveşte pe fostul diplomat american, el pare a fi în situaţia de a asista, în mijlocul ropotelor de aplauze, la eşecul propriului model. Diplomaţia îndreptată către întregi popoare şi comunităţi pare a fi câştigat definitiv partida, în numele democraţiei şi transparenţei. Este o linie atrăgătoare, dar care face mult mai dificile întoarcerile spectaculoase, aşa cum a fost cea din 1972. Pentru noi, cei din epoca Trump sau Xi Jinping, aceasta s-ar putea să fie o veste proastă.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Un arhitect în cursa pentru Primăria Iaşi. Este candidat din partea REPER
Expoziţie de enciclopedii la BCU Iaşi, sub titlul “Universul într-o carte”
Permis reţinut în vederea anulării: mergea beat criţă cu maşina prin sat
S-a aprobat o nouă majorare de tarife la CFR Călători. Intră în vigoare luni
Guvernul PSD și Antibiotice Iași: un parteneriat strategic pentru sănătatea românilor (P)
Diana Şoşoacă: Mă gândesc foarte serios să candidez la primăria Iaşiului. Cred că voi candida
Doliu la Tribunalul Iaşi. „A fost un accident”. O judecătoare abia pensionată a murit la 54 de ani
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |