Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Magia discriminării (I)

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Totul se limitează la instinct, nimeni nu e cu adevărat democratic când e vorba de răzbunare... La cât a evoluat lumea în ultimii ani ai fi tentat să crezi că nimeni nu mai crede în idoli. Dar se pare că omenirea e neschimbată în esenţă, are nevoie mereu de idoli care să o îndrume în viaţă, care să îi arate drumul, să spargă graniţele normalităţii şi banalului.

În Eros şi magie în Renaştere. 1484 Ioan Petru Culianu făcea foarte inspirat o distincţie între două tipuri de state, statul-poliţist şi statul-magician. Cel dintâi este clasicul stat totalitar care „nu şovăie să reprime toate libertăţile şi iluziile de libertate, transformându-se într-o închisoare în care orice speranţă e pierdută”. Au fost, sunt şi vor fi mereu exemple aici, vezi Coreea de Nord sau China. Acolo manipularea este pe faţă, propagandă deşănţată de se vede cu ochiul liber, are loc o injectare directă a doctrinei oficiale, şi orice abatere de la ordinea stabilită este înăbuşită din faşă. Aparent totul este sub control şi e linişte şi pace. Nimic interesant pentru o minte curioasă, totul e la vedere, taci şi faci ce trebuie, sau mori.

În cazul al doilea, în statul democratic, lucrurile stau chipurile cu totul altfel. Este vorba de altfel de relaţie dintre stat şi cetăţean. Lucrurile par într-un fel şi aici, calme, liniştite, frumoase şi curate, dar în realitate e cu totul altceva. E o relaţie „magică” aici, autorităţile fac un adevărat joc de scenă, scot din pălărie tot felul de iepuraşi şi porumbei ca să ţină atenţia cetăţeanului concentrată în direcţia dorită, ca să nu-l scape de sub control. Manipularea nu e directă niciodată, ci, în mod magic, indusă la nivelul individului. „Magicianul se ocupă astăzi de relaţii publice, de propagandă, de prospectarea pieţei, de anchete sociologice, de publicitate, informaţie, contra-informaţie şi dez-informaţie, de cenzură, de operaţiuni de spionaj şi chiar de criptografie, această ştiinţă fiind, în veacul al XVI-lea, o ramură a magiei”, scrie Culianu. Statul democratic trebuie să producă instrumentele necesare pentru a obţine o societate omogenă. El nu mai are voie, în numele libertăţii, să asuprească pe faţă poporul, să înăbuşe în sânge orice revoltă, să fie tiranic, ci jucăuş, ascultător, flexibil. Cetăţenii trebuie să fie consultaţi, informaţi, respectaţi, dar „orice educaţie creează nişte aşteptări pe care Statul însuşi nu este în măsură să le satisfacă şi atunci, tot statul, culmea, paradoxal, trebuie să-şi creeze propriul duşman pentru a exista echilibrul de forţe, de Bine şi Rău absolut necesar în orice societate, pentru a demonstra că e la post, că luptă şi iese mereu învingător ca reprezentant al Binelui.

Culianu continuă în acest sens: „Pentru cei frustraţi, există centrale ideologice care creează aşteptări alternative. Dacă statul produce cultură, aceste centre de manipulare produc contra-cultură, care se adresează, în primul rând marginalilor.(...) De aceea, un Stat ce vrea să subziste trebuie să fie în stare să asigure cetăţenilor săi o educaţie infailibilă şi, în măsura posibilului, să le poată satisface dorinţele. Dacă nu izbuteşte, trebuie să aibă grijă să-şi producă el propria contra-cultură, ale cărei componente ideologice se cer organizate spre a evita coeziunea marginalilor şi sporirea puterii lor”. Cu alte cuvine, statul democratic în care trăim şi noi acum, conţine atât Binele, cât şi Răul, dar că numai unul se vede, ghiciţi care...

E clar că, dacă priveşti obiectiv la ambele state, nu e mare diferenţa în esenţă între ele, doar că al doilea reuşeşte să evite represiunea directă şi salvează ideea de libertate „a cărei importanţă e primejdios să fie subestimată”.

În paranteză fie spus, Culianu a fost asasinat pe 21 mai 1991 (la 41 de ani), iar crima nu a fost niciodată elucidată, dar asta poate contează mai puţin aici. Dacă nu ar fi fost astfel, e posibil ca într-o următoare carte să fi dat soluţia ideală, dar nu vom şti niciodată asta.

Şi iată că revenim la oile noastre negre, mai precis la numitul George Floyd, americanul de culoare care a fost sugrumat de un poliţist alb cu genunchiul pe caldarâm într-un mod cu totul şi cu totul sălbatic şi nedemocratic. Urmare a acestui fapt abominabil a început o mişcare amplă de stradă cu multe violenţe în care acte la fel de crude sau mai ceva decât cel originar au avut loc în toată ţara drept răspuns. George a devenit un idol, fără să fi făcut nimic altceva remarcabil în viaţă decât să moară şi încă într-un mod cât mai stupid şi posibil din cauza unor droguri care i-au indus colapsul. Portretele lui sunt peste tot, de la străzi şi clădiri la mediul online, războinicii/ frustraţii ce au acumulat ură socială au acum un sens, au o imagine clară, o direcţie de luptă, şi-au dezgropat armele şi vor sânge. Supapa pentru eliberarea energiilor a fost creată, trebuie lăsată un pic să se liniştească, după care se va stinge de la sine, precum COVID-19, vă mai amintiţi de el?....

În această perioadă, totul se limitează la instinct, nimeni nu e cu adevărat democratic când e vorba de răzbunare... La cât a evoluat lumea în ultimii ani ai fi tentat să crezi că nimeni nu mai crede în idoli. Idolii erau pentru anii ‚60, ’70, cel târziu ‚90, dar odată cu schimbarea mileniului, aceştia au dispărut, au apărut aşa-numiţii eroi care sunt mai mult fiinţe imaginare, desprinse de realitate. Dar se pare că omenirea e neschimbată în esenţă, are nevoie mereu de idoli care să o îndrume în viaţă, care să îi arate drumul, să spargă graniţele normalităţii şi banalului.

Acum că a fost atâta timp linişte şi pace, există o dorinţă de război latentă şi pur şi simplu se caută motive de nesupunere, de aventură, de distrugere, chiar crimă, nimic mai mult. E nevoie de acest lucru vorba lui Culianu.

Sunt nenumărate exemple de acest fel. E un tipar ce funcţionează perfect: se găseşte o sursă a frustrării şi o modalitate de a o elibera, un declanşator, nimic mai simplu. Toate au funcţionat ceas, de la asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, moştenitor al tronului Austro-Ungariei, de către naţionalistul iugoslav Gavrilo Princip la Sarajevo pe 28 iunie 1914 care a declanşat Primul Război Mondial, sau atacul japonezilor asupra bazei americane de la Pearl Harbor în 7 decembrie 1941 care a decis intrarea SUA în Cel de-al Doilea Război Mondial, atacul asupra Turnurilor Gemene din NewYork din septembrie 2001 care a dus la începerea războiului împotriva terorismului, evacuarea preotului László Tőkés din Timişoara din decembrie 1989 care a dus la Revoluţia Română împotriva regimului comunist, până la uciderea cu bestialitate a Alexandrei Măceşanu şi a Luizei Melencu de către Gheorghe Dincă la Caracal care au stârnit proteste antiguvernamentale în toată România sau la susnumitul caz George Floyd. Toate sunt în esenţă la fel. Dacă s-ar fi vrut, s-ar fi trecut cu vederea şi viaţa ar fi continuat în linişte şi pace ca şi până atunci, dar nu s-a vrut pentru că s-a aşteptat acel ceva, acea scânteie de eliberare. (Va urma)

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri