Mai e cineva la MAE? (I)

Mărturisesc sincer că nu știu cine este doamna Oana-Silvia Țoiu, curajoasa ministră de Externe care a deranjat mafia securistă. Nu urmăresc prea atent personajele politice de pe scena românească în primul rând dintr-o omenească nevoie sanitară, apoi pentru că, în cea mai mare parte, e o masă indistinctă de bipezi, fără mare relevanță morală (au ajuns să fie aleși pe liste, în funcție de cum i-a plasat șefimea de la centru, astfel că legitimitatea lor e redusă) și cu minime argumente profesionale (mulți dintre ei plătindu-și pur și simplu locul!). O să mă certe cei câțiva rătăciți care sunt educați și civilizați de pe acolo, cărora le cer anticipat scuze, dar, sunt sigur că nu voi găsi prea multe voci care să mă contrazică cu privire la calitatea clasei noastre politice. Eu nu am făcut politică (am povestit că am avut o scurtă și revelatoare aventură alături de Dan-Constantin Vasiliu, în calitate de consilier pentru refacerea organizației județene a PD în 2004) și, de altfel, am evitat de regulă polemicile politice și criticile directe la adresa miniștrilor și ministerelor mai mult din cauza sentimentului de inutilitate, decât pentru că sunt funcționar public, angajat al guvernului (care, prin contract, trebuie să se abțină de la „a aduce prejudicii de imagine” angajatoruluiⁱ). Cititorii mei știu, nu am evitat să atac chestiuni de principiu sau, după caz, să fac bilanțuri istorice, dar, în inflația de amatorism lătrător care animă scena noastră publică, mediatică și pe social media, am zis că sunt alte subiecte pentru mine. În principiu, așa și acum.

Cred că, spre deosebire de multe alte situații de criză în care organismele guvernamentale au dovedit o incompetență și o insolență criminală față de necazurile cetățenilor, repatrierea asistată și accesarea rapidă a mecanismelor UE de scoatere a cetățenilor din zonele de conflict armat, pe care le-a realizat în câteva zile echipa Ministerului de Externe în frunte cu doamna ministră, merită cele mai sincere felicitări. Cum spuneam, față de multe, multe alte situații de criză, acum s-a procedat rapid și eficient și, da, nu s-au acceptat ingerințele mafioților politici care voiau să-și bage copilul în față în detrimentul copiilor oamenilor obișnuiți. Lăsând la o parte nesimțirea structurală a „eroilor” acestui scandal, ca și mizerabila aliniere în spatele minciunii și manipulării a otrepelor mediatice cunoscute, de la televiziuni, de pe Facebook sau TikTok, ceea ce m-a intrigat mai mult a fost nestăpânita ură cu care a fost atacată doamna Țoiu. Sigur că la adunarea pe platou, la apelul de seară, tropotitul bocancilor a premers salutul ostășesc cu care s-a răspuns la comandamentele de atac ale USL-ului, această mezalianță toxică dintre canaliile cu tricouri roșii împreună cu cele îmbrăcate în albastru, ambele, de fapt, de aceeași teapă. E foarte posibil să existe nuclee de oameni onești și în PNL, și în PSD, dar moștenirea proiectului lui „Felix” Voiculescu (cel care l-a plantat la Cotroceni pe „premierul Grivco” după ce-l împinsese pe inubliabilul Crin Antonescu să se tăvălească vreo două săptămâni în așternuturile de la Cotroceni, după încercarea de lovitură de stat parlamentară împotriva lui Băsescu) este încă mult prea prezentă și domină agenda publică. Cum? Cu un partid care e la guvernare ca să-și plaseze clientela, dar zbiară în opoziție ca să mai câștige un procent electoral. De asemenea, cu un partid liberal care, într-o măsură îngrijorătoare, pare deranjat de deciziile curajoase și impopulare menite să mai dreagă busuiocul jafului anterior și să ne mai spele onoarea în fața creditorilor (căci, da, toți nemulțumiții isterici care vor să vină „suveraniștii” să facă ordine nu pricep că, a doua zi, s-ar opri împrumuturile externe și, începând cu 1 al lunii următoare nu ar mai fi bani de salarii și pensii!). Iar această alianță, care, desigur, va lupta să-l scoată vinovat pe Ilie „sărăcie” Bolojan, pretextând că el e cel bun de pus la stâlpul infamiei, mai avea, totuși, nevoie de încă un țap ispășitor: USR-ul!

Am privit la început cu o oarecare simpatie acest partiduț urban, tineresc, branșat la stângismele caviar ale Occidentului. Am votat cu ei, din principiu, pentru a-i ajuta să crească, chiar dacă nu împărtășeam prea multe dintre mofturile lor ideologice, importate din Vest și care, mă tem, au fost patul germinativ pentru nebunia MAGA. Am văzut parașutați, din neant, tineri politicieni care făcuseră studii în străinătate și, deși sceptic, am spus că merită acest credit având speranța că Occidentul le oferise nu numai învățătură, ci și acel savoir vivre democratic și rafinat pe care îl așteptam și eu acasă. Și poate ceva dibăcie strategică fără de care ești anihilat în politică și administrație. Am văzut apoi, violențele de limbaj, ciocoismul, șmechereala centralistă și, nelipsita, toxica, gășcăreală și la ei. Adunătura complice și manipulatoare, autocrată, din jurul unei nulități totale precum domnul Barna, apucăturile de vechil ale domnului Ghinea sau activitatea incalificabilă a Cosettei Chichirău la Iași m-au convins de realitatea crudă că nici nu trebuiau să fie inventați de vreo grupare „bună” din servicii că, cu șosețele decupate și cu fulărașe de cașmir, cu peturi revoluționare în bordură și cu incredibile mojicii pe social media, erau cam de aceeași teapă cu restul politicienilor balcanizați și puși pe căpătuială. Iar cutremurele interne succesive, cu Drulă și Lasconi, nu au părut a rezolva ceva. Totuși, cu voturile tractate de doamna Lasconi la parlamentare, au devenit un partener posibil de guvernare și, odată cu aducerea lui Dominic Fritz la putere (să sperăm, fără a mai avea iluzia „neamțului salvator” cu care ne-au prostit în cazul de tristă amintire al fostului președinte nevolnic și arogant), că poate se coagulează un pol liberal-democratic care să conteze. Mai ales că, uitându-mă fără iluzii, văd că cei mai profesioniști și curajoși miniștri din actualul guvern sunt chiar cei de la USR: Diana-Anda Buzoianu (31 de ani) ministra Mediului, Oana-Silvia Țoiu (32 de ani) ministra de Externe și Dragoș Pîslaru (49 de ani) ministru al Investițiilor și Proiectelor europene. Toți cu experiență, cu studii și cinstiți. Păi nu era cazul ca argații sistemului să pună în funcțiune ventilatoarele cu rahat? Ce e așa de greu de priceput? Vitele spălate pe creier care primesc, citesc și dau mai departe idioțeniile cu „ucrainenii cei răi” sau cu „Soros dușmanul lumii”, vor face același lucru cu mesajul că „USR e răul României”. Vor fi suficienți de stupizi ca să nu înțeleagă că răul României a fost făcut în ultimii cincisprezece ani de politicieni care au îndatorat țara la maxim ca să aibă ce fura, ci, după un mecanism de secole, vor găsi țapul ispășitor printre nevinovați. Iar un prieten foarte bun, curtat să plece ambasador la Berna, mi-a devoalat și motivul pentru care energica ministră de Externe este ținta linșajului securist: sunt zeci de posturi de ambasador neocupate și alte sute de clienți politici uitați pe la căldurică, al căror mandat a expirat de ani buni. Precum un celebru tele-lătrător, fost purtător de cuvânt al lui Ponta, rătăcit de 13 ani într-un post cu 3500 de euro pe lună, drept consul-general în Africa de Sud, la Cape Town. Timp în care a avut de rezolvat câteva hârtii consulare în contextul în care comunitatea românească de acolo nu depășește 50 de persoane. Luate cu chestiunea de viață și de moarte a controlului asupra justiției, spurcăciunile cu epoleți au uitat de faptul că le sunt trimiși acasă argații și pierd controlul pe rețelele de trafic, de spălare de bani, de cripto și afaceri profitabile. Nu mai spun de limacșii consulari care se ridică în picioare când îi sună vreun gangster politic să îi fie băgată odrasla în față la avion. De aici balele cu spume! (Continuarea în ediția din 18 martie a Ziarului de Iași)

ⁱÎn cazul meu, la arhive, M.A.I.

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naționale, Filiala Iași și scriitor

Publicitate și alte recomandări video