Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Mai jos decât frica

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

Într-o zi de martie, AD 2020, la cea mai veche universitate din ţară, 33% din totalul votanţilor, mai exact 280 s-au prezentat la urne pentru a  consacra o non-ştire locală şi naţională: realegerea rectorului. Restul voturilor s-au îndreptat către contracandidat ori au fost nule. 

Onorabila candidatură a doctorandului Silvian Man a fost respinsă din preliminarii. Sunt demne de reţinut câteva detalii, pentru evaluarea corectă a întâmplării, şi anume: la urne nu au fost soldaţi sovietici, care să vegheze dirijarea votului. De asemnea, nu avem ştire ca vreun serviciu secret să fi fost implicat şi încă nu fusese decretată starea de urgenţă, astfel încât votul să fie influenţat emoţional. România era încă şi mai este, nu ştim până când, o ţară liberă, în care cetăţenii se pot prezenta la urne fără riscul de a fi epuraţi de la locul de muncă, în cazul de faţă de la departamentele universitare. Şi atunci, ce i-a convins pe votanţii lui TT să meargă la urne? Să fi fost ei străini de „faima” pe care candidatul a adăugat-o blazonului universităţii, în anii ministeriatului? Nu voi discuta despre personajul principal, întrucât nu el este eroul întâmplării, ci votanţii lui. Dovada peremptorie este chiar faptul că realegerea a fost o non-ştire. Numai înfrângerea ar fi fost o ştire autentică, în sensul că ar fi vorbit despre demnitatea corpului academic de la „Cuza”. Dar nu a fost să fie. Istoria înălţătoare este despre curaj şi demnitate. Cea de pe versantul opus e despre altceva. Invit votanţii lui TT să reflecteze şi să identifice răspunsul. Nu voi vorbi despre cei 280 de votanţi. Nu-i cunosc şi nici nu mă interesează. Mă preocupă un personaj colectiv, şi anume frica. Unii comentatori ai mediocrei întâmplări din 11 martie s-au gândit deja la ea. Să fie frica cea care nu le-a dat curaj unor membri ai corpului academic să se înscrie în cursă, pentru a salva onoarea instituţiei? Şi dacă frica a fost, de unde vine ea? Din istorie? Nu exclud ca istoria să fi fost rău sfetnic de această dată. Iată, îşi vor fi spus unii, ce au pătimit cei care s-au situat împotriva curentului. Cei care au citit ultima istorie a universităţii au găsit unele motive de confirmare a fricii. Da, există un personaj colectiv care este frica. El a făcut ravagii în istoria noastră mai nouă. El pare că ne însoţeşte şi în post-comunism. Dar aceasta se întâmpla deoarece Universitatea nu s-a delimitat de perioada comunistă decât superficial şi nu a reabilitat memoria rezistenţilor. Atunci când distanţa dintre laşitate şi demnitate este imperceptibilă, iar istoricii de pripas cultivă confuzia planurilor, să ne mai mirăm că frica ne ordonează existenţa? Propun spre reflecţie o lectură instructivă a cărţii Zbor deasupra unui cuib de cuci a lui Ken Kesey. Iată povestea, pe scurt: într-un ospiciu, pensionarii sunt traumatizaţi de Sora-Şefă. Eroul cărţii încearcă să-i ducă în libertate, dar nimeni nu-l urmează, pentru că toţi se tem de lumea alternativă, preferând siguranţa supunerii. Asta fac dictaturile din oameni: nu doar că îi privează de libertate, dar îi fac şi să se teamă de ea. Noi toţi am văzut cum frica supravieţuieşte istoriei recente şi se plimbă nestingherită pe culoarele venerabilei clădiri de la Copou. Dar nu merge singură, ci mână în mână cu suratele ei mediocritatea, amnezia, demisia civică şi morala ori spiritul de gaşcă.

Dar frica are antidot, şi anume cultura civică a demnităţii şi a curajului afirmării sale. Istoria Universităţii ne oferă şi exemple mântuitoare. Mai rămâne doar să învăţăm ceva din morala lor. În anii studenţiei l-am cunoscut pe venerabilul savant Petru Caraman, într-o împrejurare care m-a marcat definitiv. Eram la o sesiune de comunicări de folclor, în sediul de pe atunci al Academiei RSR, azi Rectoratul UMF. Comunicatorii lăudau progresele incomensurabile (?) ale folcloristicii noastre în comunism. Din sală s-a ridicat un bătrân demn ca un martir şi a şters podeaua hodorogită a Academiei cu slugile regimului, denunţând falsul şi impostura. Am încremenit. Nu mai cunoscusem un om de un asemenea curaj. Iar el îmi arăta că demnitatea nu fusese definitiv îngenunchiată. Ilustrul cărturar fusese epurat din Universitate în anul 1947. Deşi a ajuns muritor de foame, a continuat să scrie, refuzând orice compromis cu sistemul. Mi-a mărturisit profesorul Ion H. Ciubotaru, prietenul şi îngrijitorul operei omnia a cărturarului, că atunci când regimul a mai relaxat opresiunea i-a propus lui Petru Caraman să revină la Universitate, dar nu ca profesor, întrucât stigmatul de a i se fi opus nu putea fi iertat, ci pe un post nedecis, un fel de consilier sau băgător de seamă. Şi, ghiciţi domnilor profesori ce a urmat! Profesorul Caraman a refuzat cu aceeaşi demnitate cu care îi înfruntase cu două decenii în urmă şi în toate zilele vieţii lui. Chiar şi în exilul intern a continuat să scrie o operă memorabilă, care va stărui, în vreme ce opera multor „învingători” nu este citată nici măcar de prietenii ruşinaţi că ar putea fi asociaţi cu nulităţile.

Dar există ceva mai jos decât frica, ceva care face parte din moştenirea noastră balcano-fanariotă. Şi anume oportunismul, învârteala, alinierea la comandă, spiritul de căpătuială ori cel de gaşcă. Ne-am perpetuat funcţiile, ne-am asigurat privilegiile, deţinem pârghiile puterii. Prestigiul Universităţii? E schimbător ca vremurile şi imponderabil ca aerul. Vae victis! Numai că ei, învinşii au făcut istorie, întrucât au vrut să-i salveze Universităţii raţiunea de a fi ca spaţiu privilegiat al cugetului liber, al spiritului critic şi al slujirii adevărului în toate împrejurările, inclusiv în cele vitrege.

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri