Mai jos decât frica
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 13.06.2021

Mai jos decât frica

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

Într-o zi de martie, AD 2020, la cea mai veche universitate din ţară, 33% din totalul votanţilor, mai exact 280 s-au prezentat la urne pentru a  consacra o non-ştire locală şi naţională: realegerea rectorului. Restul voturilor s-au îndreptat către contracandidat ori au fost nule. 

Onorabila candidatură a doctorandului Silvian Man a fost respinsă din preliminarii. Sunt demne de reţinut câteva detalii, pentru evaluarea corectă a întâmplării, şi anume: la urne nu au fost soldaţi sovietici, care să vegheze dirijarea votului. De asemnea, nu avem ştire ca vreun serviciu secret să fi fost implicat şi încă nu fusese decretată starea de urgenţă, astfel încât votul să fie influenţat emoţional. România era încă şi mai este, nu ştim până când, o ţară liberă, în care cetăţenii se pot prezenta la urne fără riscul de a fi epuraţi de la locul de muncă, în cazul de faţă de la departamentele universitare. Şi atunci, ce i-a convins pe votanţii lui TT să meargă la urne? Să fi fost ei străini de „faima” pe care candidatul a adăugat-o blazonului universităţii, în anii ministeriatului? Nu voi discuta despre personajul principal, întrucât nu el este eroul întâmplării, ci votanţii lui. Dovada peremptorie este chiar faptul că realegerea a fost o non-ştire. Numai înfrângerea ar fi fost o ştire autentică, în sensul că ar fi vorbit despre demnitatea corpului academic de la „Cuza”. Dar nu a fost să fie. Istoria înălţătoare este despre curaj şi demnitate. Cea de pe versantul opus e despre altceva. Invit votanţii lui TT să reflecteze şi să identifice răspunsul. Nu voi vorbi despre cei 280 de votanţi. Nu-i cunosc şi nici nu mă interesează. Mă preocupă un personaj colectiv, şi anume frica. Unii comentatori ai mediocrei întâmplări din 11 martie s-au gândit deja la ea. Să fie frica cea care nu le-a dat curaj unor membri ai corpului academic să se înscrie în cursă, pentru a salva onoarea instituţiei? Şi dacă frica a fost, de unde vine ea? Din istorie? Nu exclud ca istoria să fi fost rău sfetnic de această dată. Iată, îşi vor fi spus unii, ce au pătimit cei care s-au situat împotriva curentului. Cei care au citit ultima istorie a universităţii au găsit unele motive de confirmare a fricii. Da, există un personaj colectiv care este frica. El a făcut ravagii în istoria noastră mai nouă. El pare că ne însoţeşte şi în post-comunism. Dar aceasta se întâmpla deoarece Universitatea nu s-a delimitat de perioada comunistă decât superficial şi nu a reabilitat memoria rezistenţilor. Atunci când distanţa dintre laşitate şi demnitate este imperceptibilă, iar istoricii de pripas cultivă confuzia planurilor, să ne mai mirăm că frica ne ordonează existenţa? Propun spre reflecţie o lectură instructivă a cărţii Zbor deasupra unui cuib de cuci a lui Ken Kesey. Iată povestea, pe scurt: într-un ospiciu, pensionarii sunt traumatizaţi de Sora-Şefă. Eroul cărţii încearcă să-i ducă în libertate, dar nimeni nu-l urmează, pentru că toţi se tem de lumea alternativă, preferând siguranţa supunerii. Asta fac dictaturile din oameni: nu doar că îi privează de libertate, dar îi fac şi să se teamă de ea. Noi toţi am văzut cum frica supravieţuieşte istoriei recente şi se plimbă nestingherită pe culoarele venerabilei clădiri de la Copou. Dar nu merge singură, ci mână în mână cu suratele ei mediocritatea, amnezia, demisia civică şi morala ori spiritul de gaşcă.

Dar frica are antidot, şi anume cultura civică a demnităţii şi a curajului afirmării sale. Istoria Universităţii ne oferă şi exemple mântuitoare. Mai rămâne doar să învăţăm ceva din morala lor. În anii studenţiei l-am cunoscut pe venerabilul savant Petru Caraman, într-o împrejurare care m-a marcat definitiv. Eram la o sesiune de comunicări de folclor, în sediul de pe atunci al Academiei RSR, azi Rectoratul UMF. Comunicatorii lăudau progresele incomensurabile (?) ale folcloristicii noastre în comunism. Din sală s-a ridicat un bătrân demn ca un martir şi a şters podeaua hodorogită a Academiei cu slugile regimului, denunţând falsul şi impostura. Am încremenit. Nu mai cunoscusem un om de un asemenea curaj. Iar el îmi arăta că demnitatea nu fusese definitiv îngenunchiată. Ilustrul cărturar fusese epurat din Universitate în anul 1947. Deşi a ajuns muritor de foame, a continuat să scrie, refuzând orice compromis cu sistemul. Mi-a mărturisit profesorul Ion H. Ciubotaru, prietenul şi îngrijitorul operei omnia a cărturarului, că atunci când regimul a mai relaxat opresiunea i-a propus lui Petru Caraman să revină la Universitate, dar nu ca profesor, întrucât stigmatul de a i se fi opus nu putea fi iertat, ci pe un post nedecis, un fel de consilier sau băgător de seamă. Şi, ghiciţi domnilor profesori ce a urmat! Profesorul Caraman a refuzat cu aceeaşi demnitate cu care îi înfruntase cu două decenii în urmă şi în toate zilele vieţii lui. Chiar şi în exilul intern a continuat să scrie o operă memorabilă, care va stărui, în vreme ce opera multor „învingători” nu este citată nici măcar de prietenii ruşinaţi că ar putea fi asociaţi cu nulităţile.

Dar există ceva mai jos decât frica, ceva care face parte din moştenirea noastră balcano-fanariotă. Şi anume oportunismul, învârteala, alinierea la comandă, spiritul de căpătuială ori cel de gaşcă. Ne-am perpetuat funcţiile, ne-am asigurat privilegiile, deţinem pârghiile puterii. Prestigiul Universităţii? E schimbător ca vremurile şi imponderabil ca aerul. Vae victis! Numai că ei, învinşii au făcut istorie, întrucât au vrut să-i salveze Universităţii raţiunea de a fi ca spaţiu privilegiat al cugetului liber, al spiritului critic şi al slujirii adevărului în toate împrejurările, inclusiv în cele vitrege.

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Lăsaţi selecţionerii în pace

Nicolae GRECU

Lăsaţi selecţionerii în pace

Din 2008 încoace, la naţională a fost o permanentă foşgăială browniană, o revoluţie permanentă troţkistă, din care n-a ieşit nimic bun.

Filmuletul zilei

opinii

Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (I)

Eugen MUNTEANU

Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (I)

Autorul reia seria de foiletoane dedicate amintirilor din copilărie. De data aceasta, mecanismul nostalgic este focalizat spre iniţierea în arta umilă a pescuitului cu undiţa.

Maica Siluana, aşa cum... ne-a cunoscut

pr. Constantin STURZU

Maica Siluana, aşa cum... ne-a cunoscut

O ştiam cu mult înainte de a o întâlni. În 1997, tânărul ieromonah Nichifor Horia, actualmente PS Nichifor Botoşăneanul, îmi încredinţa, spre lectură şi zidire, un manuscris. Era povestea unei convertiri, cu însemnări de jurnal, cu multe reflecţii şi zbateri existenţiale. În fapt, o adevărată spovedanie. Semna cu pseudonim nu pentru că nu avea puterea asumării unei mărturisiri publice, ci pentru că nu dorea să atragă atenţia asupra ei. În pofida discreţiei, avea să devină din ce în ce mai cunoscută.

Online în pandemie

Ciprian IFTIMOAEI

Online în pandemie

Statistici privind accesul populaţiei la tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.

pulspulspuls

Poveste de sară pentru micuţi, cu zâne blonde şi miliardari de la cumătrie

Poveste de sară pentru micuţi, cu zâne blonde şi miliardari de la cumătrie

Ehehee, dragilor, oare cum să facem noi şi să dregem pe azi, uichend fiind, să nu vă plictisim sau încrunţim frunţile tot cu nărozii din politichii, ci doar cu mondenităţi locale şi vesele, dar nici să ne depărtăm prea tare de subjectul zilei, ăla pentru care mulţi nădragi tremură de vreo două zile pe la palatul cel roznovan, dar şi mai jos, spre sediul din Podu Roş (hop: iaca şi rima!)? 

Caricatura zilei

Răposat reclamant

Editia PDF

Bancul zilei

De acum, la internarea în spital pacientii sunt obligati sa aiba: extinctor, trusa de prim ajutor si lanterna (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.