Citiți aici integral Ziarul de Sănătate nr. 15

„Cel mai comun simptom al BPOC este lipsa de aer la efort care creşte progresiv. În timp, respiraţia dificilă va fi prezentă la eforturi din ce în ce mai mici. Tusea, care devine cronică, este de asemenea apanajul pacientului cu această afecţiune. Din nefericire, foarte multe persoane cu tuse cronică pun acest simptom pe seama aerului condiţionat din timpul verii sau a frigului resimțit iarna. Tusea cronică, mai ales cea matinală, este un semnal de alarmă. Deseori pacientul este adus la spital ca urmare a agravării simptomelor. Devine extrem de agitat, nu se mai oxigenează, tusea este chinuitoare și în urma investigațiilor este pus diagnosticul de BPOC”, a explicat dr. Radu Crișan Dabija.

Inima lucrează pentru a suplini plămânii și, în timp, va fi afectată

Specialiștii spun că bronhopneumopatia obstructivă cronică este o boală grea, cronică și progresivă, iar pacientul ajunge la un moment dat să nu mai poată să facă decât 2 pași și aceia cu dificultate. Ajunge să aibă nevoie de oxigen, uneori și în regim continuu, mai ales în timpul somnului.

Dr. Radu Crişan Dabija atenționează asupra faptului că BPOC vine la pachet și cu anumite probleme conexe. El spune că acești pacienți nu mai pot să facă mișcare, se îngrașă foarte mult, pot face diabet, iar fumătorii dezvoltă uneori forme de cancer pulmonar. Una dintre cele mai comune afecțiuni conexe cu BPOC este cordul pulmonar cronic sau insuficiența cardiacă de cauză pulmonară.

„Plămânul și inima sunt două organe extrem de legate. Pacienții cu BPOC fac de multe ori tulburări cardiovasculare inclusiv tulburări de ritm, dar cel mai frecvent întâlnit este cordul pulmonar cronic. Vorbim de felul în care inima reușește să suplinească prin mișcările ei lipsa activității pulmonare, adică să pompeze mai repede, să pună presiune mai multă pentru că este oxigen mai puțin și acesta trebuie să ajungă la organele vitale. În timp și inima va suferi modificări ireversibile. Pacientul cu BPOC va avea la un moment dat și o boală cardiovasculară”, a avertizat specialistul.

La Iași, 40% dintre bolnavii de la Pneumoftiziologie au diagnostic de BPOC

Managerul Spitalului de Pneumoftiziologie spune că 40% dintre pacientii internați aici sunt diagnosticați cu diverse forme de BPOC și au și alte comorbidități.

„Tratamentul este format dintr-o combinație de bronhodilatator care ajută într-o mică măsură pacientul. Deși este o terapie care ar trebui să dilate bronșiile, acestea anatomic nu mai pot fi atât de mult dilatate. În schimb la un pacient cu astm, care nu are niște modificări de mucoasă la început așa de importante, un bronhodilatator îl aduce la starea anterioară de normalitate. În BPOC însă bronhodilatatorul are o minimă acțiune. Din acest motiv se adaugă două sau poate chiar trei bronhodilatatoare care acționează prin mai multe tipuri de receptori. În trecut în tratamentul BPOC se punea și un antiinflamator, un corticosteroid inhalator, dar experiența ultimilor 6-7 ani a demonstrat că beneficiul adăugării acestuia există doar pentru o categorie mică de pacienți”, a punctat dr. Radu Crișan Dabija.

Pacienții, diagnosticați prea târziu

Conform statisticilor actuale puse la dispoziția reporterilor „Ziarului de Sănătate”, vârsta medie de diagnosticare a BPOC este între 40 și 50 de ani, cu un vârf între 58 și 65 de ani. Dr. Radu Crişan Dabija explică faptul că mulți dintre pacienții cu BPOC au un istoric de fumat îndelungat sau de expunere îndelungată la noxe și poluare indoor. Este vorba de fumul generat de arderea de biomasă, de exemplu lemne, coceni, lucru care se întâmplă frecvent în zona rurală.

Medicii spun că există situații în care pacienții diagnosticați cu BPOC au nevoie de să primească oxigen suplimentar deoarece ei dezvoltă, ca o consecință a bolii, insuficiență respiratorie. Aceasta devine cronică, iar pacientul nu își poate asigura necesarul de oxigen și are nevoie de această sursă suplimentară care se prescrie în anumiți parametri, conform unui protocol.

„Se măsoară saturația cu un pulsoximetru, se efectuează o analiză a gazelor sanguine, se face o puncție arterială și se măsoară concentrația de oxigen și dioxid de carbon din sângele pacientului. Bolnavii cu BPOC nu își pot asigura necesarul de oxigen, dar nici nu pot elimina dioxidul de carbon. Deseori, în formele severe, au nevoie de ventilație non-invazivă, deoarece au o creștere a dioxidului de carbon în sânge atât de mare încât pot intra foarte ușor în comă hipercapnică ce poate fi letală. O criză de BPOC sau un pacient care nu ia tratamentul și nu este monitorizat de către medic poate să moară în felul acesta. Inclusiv oxigenul administrat în exces peste ceea ce a prescris medicul unui pacient cu BPOC poate determina coma hipercapnică”, a completat dr. Radu Crișan Dabija.

Importanța terapiei cu oxigen și a programelor de recuperare

Medicul a explicat că la nivelul județului Iași există mai multe companii care pot furniza concentratoarele de oxigen și care asigură și mentenanța aparatelor. Terapia la domiciliu cu oxigen pentru pacienții cu BPOC este decontată de CAS, dar pentru a beneficia de aceasta pacienții trebuie să se interneze mai întâi în spital unde vor primi prescripția de oxigen. Urmează să vină la reevaluare după trei luni. Unui astfel de pacient i se refac investigațiile medicale și se hotărăște dacă mai are sau nu nevoie de oxigen la domiciliu.

Există numeroase dovezi care arată că reabilitarea pulmonară îmbunătățește calitatea vieții pacienților cu BPOC și încetinește progresia bolii, explică managerul. În Iași există o asemenea clinică de reabilitare respiratorie la Spitalul de Recuperare.

„Cel mai bun centru și cu rezultate foarte bune este centrul din Timișoara unde profesorul Cristian Oancea a făcut eforturi pentru acești pacienți cu BPOC și are rezultate extraordinare. Chiar și eu am trimis acolo pacienți care erau oarecum la limită și care au făcut progrese importante”, a conchis managerul Spitalului de Pneumoftiziologie din Iași.

 

Publicitate și alte recomandări video