Maia vs. Dodon

Turul al doilea, programat pe data de 13 noiembrie 2016, va clarifica situaţia Republicii Moldova, Vest sau Est, Uniunea Europeană sau Uniunea Eurasiatică, prosperitate şi democraţie sau regres şi autoritarism.

În cazul alegerii ca preşedinte a lui Igor Dodon există riscul major al apariţiei unor repercusiuni negative în relaţiile R. Moldova cu România (conform statisticilor oficiale, principalul partener economic al ţării dintre Prut şi Nistru) şi, de asemenea, cu Uniunea Europeană. S-ar putea ajunge la denunţarea Acordului de Asociere şi Liber Schimb, la diminuarea/ sistarea accesului ţării la finanţări din partea UE, creşterea reticenţei investitorilor occidentali de a introduce capital în R. Moldova, posibilitatea reintroducerii vizelor pentru cetăţenii moldoveni. De asemenea, este de luat în calcul, ca efect, creşterea paupertăţii locuitorilor, stimularea separatismului în Transnisitria, Găgăuzia şi Bălţi, de vreme ce Igor Dodon este de acord cu acţiunile orchestrate de Federaţia Rusă în Ucraina, revenirea la un negativism (pragmatism prost înţeles – "frate, frate, dar brânza este pe bani!") în relaţionarea bilaterală România – Republica Moldova.

În schimb, alegerea ca preşedinte al candidatului comun PAS-PLDM-PPDA, Maia Sandu, ar aduce tării mai multe beneficii certe. Între acestea, de semnalat sunt continuarea, dinamizarea parcursului european al R. Moldova, angrenarea ţării în proiecte cu finanţare europeană, creşterea nivelului de încredere a investitorilor străini, posibilitatea de a accesa surse de finanţare la dobânzi mai mici, stabilitate regională, creşterea nivelului de trai al cetăţenilor moldoveni, un nou suflu în lupta anticorupţie, clarificarea chestiunii miliardului furat.

Multe dintre aceste previziuni reprezintă opinii ale specialiştilor şi autorităţilor din România, dar am întâlnit astfel de păreri raţionale exprimate şi în presa scrisă şi audio-TV de la Chişinău tot mai des în ultimele zile, acest lucru fiind o dovadă că evenimentul din 13 noiembrie este considerat ca un moment decisiv în drumul spre implementarea democraţiei, a valorilor europene de către ţara din stânga Prutului. 

Ne oprim asupra unui fragment – ilustrativ pentru situaţia din Republica Moldova – dintr-un material publicat pe 1 noiembrie 2016 de Victor Naumescu, bun cunoscător al evoluţiilor din regiune şi intitulat "Republica Moldova: despărţirea de iluzii. Ale lor şi ale noastre": "Maia Sandu este marele câştig al politicii din Republica Moldova. Economistă tânără (44 de ani), cu un stagiu de un an la Harvard şi cu o experienţă profesională de doi ani la Banca Mondială, fost ministru al Educaţiei (2012-2015) având o bună receptare publică, Sandu a crescut rapid şi spectaculos în politică, ajungând în postura candidatului principal al opţiunii pro-occidentale şi, iată, în finala scrutinului. Rezultatul de 38% în primul tur este bun şi va creşte cu certitudine în turul al doilea.

Chiar dacă nu va câştiga pe 13 noiembrie, Sandu va rămâne opţiunea credibilă, pentru ciclurile electorale viitoare, a jumătăţii pro-europene a Republicii Moldova. Nu ştim în ce măsură Maia Sandu are şi o opţiune pro-România consistentă (nu a dat semne în acest sens, dar rămâne de văzut după încheierea campaniei electorale pentru turul al doilea), însă contează mai puţin. Şansele care mai există în lupta cu Igor Dodon trebuie jucate până la capăt, în condiţiile în care tema reunificării României nu are potenţial electoral la aceste alegeri. În mod evident, Maia Sandu este un mare pas înainte faţă de tripleta uzată (Ghimpu, Filat, Lupu – n.ns.) şi cu vădite interese politicianiste a fostei Alianţe pentru Integrare Europeană (AIE), care a guvernat chinuit şi instabil Republica Moldova după 2009.

Nici Dodon nu este Voronin. Economist, 41 de ani, fost cadru didactic universitar la Academia de Studii Economice de la Chişinău, cu experienţă administrativă la Bursa de Valori, fost vice prim-ministru şi ministru al economiei şi comerţului sub regimul Voronin, s-a numărat printre cei trei deputaţi ex-comunişti care au votat în 2012, în Parlament, pentru candidatura pro-europeană a preşedintelui actual Nicolae Timofti, deblocând situaţia prelungită de impas de atunci. Discursul său din ultimii doi ani a fost însă categoric pentru reluarea colaborării economice strânse cu Rusia, pentru anularea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană şi blocarea oricărui demers de apropiere de România, fiind, din perspectiva finalităţilor platformei sale, chiar mai toxic decât Voronin, chiar dacă echipat stilistic cu mijloace de exprimare mai puţin rudimentare decât bătrânul comunist".

Numai o mobilizare fabuloasă, de tipul celei de la turul al doilea al prezidenţialelor din România, de acum doi ani, ar mai putea întoarce rezultatul în favoarea Maiei Sandu. Nu este imposibil, dar este foarte dificil. Însă mobilizarea tinerilor, apelurile făcute pe Facebook de către moldovenii care lucrează în străinătate (Campania "Adoptă un vot", care numără în prezent peste 43000 de susţinători şi care este extrem de activă şi la Iaşi şi în alte mari oraşe din România) ne dau speranţe nouă, românilor, că ziua de 13 noiembrie 2016 va fi o zi norocoasă pentru raţiune, adevăr şi bunul simţ. Va fi ziua în care vor triumfa democraţia şi valorile euro-atlantice şi se vor pune baze solide pentru stabilitate, prosperitate şi predictibilitate în acest colţ de lume.

Gelu Iutiş este lector universitar doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video